Pentru o presă ortodoxă

Există în România de azi, printre ortodocşii noştri, tendinţa de a demoniza mass-media. Mă întreb sincer ce cîştigăm prin atitudinea aceasta, în condiţiile în care noi întîrziem să venim cu alternativa?

E adevărat că mass-media zilelor noastre a abdicat de la rolul educativ şi că promovează nonşalant desfrîul, muzica deşănţată, divertismentul "estival" scabros şi lasciv, astrologia, vrăjitoria, teorii aparent ştiinţifice despre lume şi viaţă, fenomenele U.F.O. şi paranormale, sincretismul religios şi, mai nou, învăţătura cultelor neoprotestante. Prostul gust şi vulgaritatea au devenit, din păcate, sinonime cu libertatea de expresie! "Asta cere publicul" – se spune deseori, însă, fără doar şi poate, gusturile se şi educă. Dar să nu dăm vina pe comunicarea mediatică în sine, ea este doar un "mijloc". Cei ce alegem sîntem noi, cei ce citim ziare, cei ce ascultăm radioul, cei ce privim la televizor.

Putem lupta, spre exemplu, împotriva unei aşa mari invenţii cum este televiziunea? E rău televizorul? El e doar un mijloc. Noi alegem bine sau rău. În acelaşi duh, am putea spune că şi descoperirea hîrtiei sau a tiparului sînt lucruri rele, căci se tipăresc puţine cărţi bune şi mult prea multe cărţi proaste sau chiar dăunătoare. N-ar fi mai bine să-i învăţăm pe creştinii nostri să aibă discernămînt, să aleagă ce-i bun de acolo "aşa cum albina culege nectarul din florile bune"? Părintele Teofil de la Sîmbăta de Sus, în stilul său hîtru, spunea că, dacă televizorul nu-i stricat, este bun. Şi Părinţii Bisericii spuneau în acelaşi duh că nu vinul e rău, ci beţia, nu femeia e rea, ci curvia etc.

Biserica să nu ignore mass-media

Biserica se adresează prin excelenţă tuturor fiilor ei, nu doar unor enclave care detestă societatea deschisă şi demonizează mass-media. Biserica nu ne îndeamnă să ieşim din societatea civilă, să întoarcem spatele lumii. Trebuie să trăim în lume, ca şi cum nu am face parte din ea, în sensul pe care Sfîntul Pavel îl prezintă în Epistole: "Căci nu avem aici cetate stătătoare, ci o căutăm pe aceea ce va să fie" (Evrei 13, 14). Acelaşi neînfricat Apostol afirma: "Aşadar, dacă aţi înviat împreună cu Hristos, căutaţi cele de sus, unde se află Hristos, şezînd de-a dreapta lui Dumnezeu; Cugetaţi cele de sus, nu cele de pe pămînt" (Coloseni 3, 1-2). Cum se face că tocmai autorul acestor versete, Sfîntul Pavel, este prin excelenţă un om al comuniunii şi comunicării, un om al lumii? Fără doar şi poate, cine trăieşte în cetate şi întoarce spatele lumii reale, cine rămîne indiferent sau impasibil faţă de cele ce se întîmplă în lume, trădează puţină iubire faţă de oameni (excepţie făcînd monahii care au părăsit lumea nu pentru că au detesta-o, ci chiar din dragoste pentru ea; mulţi cred, pe bună dreptate, că pentru rugaciunile lor Dumnezeu mai ţine lumea). De aceea, cred că se cuvine să ne călăuzim după Sfîntul Pavel, căci el mărturisea cu dragoste Evanghelia pe pămînt şi inima îi era permanent la Cer.

Este adevărat, după cum afirmă şi Danion Vasile, că "mass-media este Evanghelia zilelor noastre; este lumina după care se călăuzesc masele de oameni care aşteaptă vestea cea bună a fericirii pămîntesti" (1). E o realitate. Totul se învîrte azi în jurul comunicării mediatice. Ea e o forţă pe care nu ar trebui să o mai neglijăm, ea formează, ea creşte tinerii de azi. Nu cîştigăm nimic dacă o demonizăm. Dacă ochii şi urechile a milioane de români sînt îndreptaţi spre presă, radio şi televiziune este şi datoria noastră, a celor ce mărturisim, după putere, Cuvîntul Mîntuitorului, de a veni şi pe acest drum în întîmpinarea acestora mici pentru care Hristos a murit. Bineînţeles că Evanghelia trebuie să fie vestită pe calea tradiţională a pastoraţiei; predica se ţine de la amvon, catehizarea se face în biserică şi la orele de religie, dar nu ne mai putem îngădui să ignorăm acest mijloc prin care Cuvîntul lui Hristos poate ajunge la oamenii ce-şi spun: "nu le am p-astea cu Biserica"...

Televizorul şi Internetul nu sînt de la diavol

Editorialul, spre exemplu, nu este un gen patristic – spun ce-i ce se grăbesc să excludă temeiul unei prese creştine, afirmă un teolog (2). Pe bună dreptate, dar în acelaşi duh putem să ne întrebăm: o barcă poate fi amvon? Iată că adaptîndu-se momentului şi locului, Mîntuitorul Hristos a făcut amvon dintr-o corabie pe cînd mulţimile se îmbulzeau pe malul lacului Ghenizaret ca să-l asculte (3). Predicile Sfîntului Pavel în agora din Corint sînt şi ele o... adaptare din mers. Astăzi e oportun să vorbim cu putere multă în agora spaţiului mediatic. Unde sînt oameni, e nevoie de mărturisirea credinţei, de tămăduire sufletească. În principiu nu contează calea, ea e valoroasă dacă aduce roade în timp...

Înalt Prea Sfinţia Sa Bartolomeu Anania mărturisea în emisiunea Eugeniei Vodă, "Profesioniştii", că, pe cînd era încarcerat la Aiud de către regimul comunist, ţinea sîmbăta şi duminica predici în limbajul morse celor din celulele alăturate. Vladica s-a adaptat momentului, nu a considerat că e neadecvat a ţine predici la ţeava de calorifer.

Internetul este şi el de mulţi creştini demonizat. Totuşi, mulţi preoţi dau răspunsuri la întrebări duhovniceşti concrete prin Internet. Multe site-uri cuprind cărţi şi predici ortodoxe. Pe Internet poţi "vedea", spre exemplu, adevărate comori iconografice ale Sfîntului Munte Athos.

Neoprotestanţii, deşi sînt într-un procentaj minuscul faţă de membrii Bisericii dreptmăritoare, au acaparat într-o proporţie foarte mare spaţiul mediatic românesc. În ziua de azi se folosesc din ce în ce mai mult sintagme ca: "piaţa liberă a religiilor", "pluralism religios", "oferta religioasă", "concurenţa valorilor religioase". Nu ne plac astfel de sintagme de marketing şi cred că ar fi bine să nu ne obişnuim cu ele. Biserica Ortodoxă nu are ce vinde şi nici ce cumpăra, ea e datoare să asigure mîntuirea credincioşilor în orice vremuri, oricum ar fi ele, şi să îi păzească pe fiii ei de învăţăturile noi pierzătoare de suflet. Pe "n" canale media poţi auzi şi vedea filme religioase neoprotestante, predici ale unor pastori, explicări simpliste şi emfatice ale textelor evanghelice, îndemnuri de a suna la un număr de telefon după o Biblie sau pentru ca pastorul să se roage pentru telespectatori. Prozelitismul nu mai este în lumea de azi văzut ca o acţiune negativă, ci ca o expresie a libertăţii într-o societate confuză aflată în clocot.

E nevoie de o presă ortodoxă care, aşa cum spunea Teodor Baconsky, "să cîntărească ziua din perspectiva eternităţii"(4). Cred că în condiţiile în care tipul de presă macabru (violuri, scandaluri, ucideri) se dezvoltă şi acaparează piaţa informaţională, noi îi putem contrapune faptul cotidian comentat din perspectiva vieţii în Hristos, cu accent pe experienţele pozitive, ziditoare, demne de urmat.

BOR trebuie să sprijine presa creştină

E nevoie de edituri ortodoxe serioase (mulţi teologi au excelente teze de licenţă care, cu puţin efort, concretizat în a le rescrie pe-nţelesul creştinilor de rînd, ar merita să vadă lumina tiparului), de ziare şi reviste de spiritualitate de largă circulaţie, cu subiecte incitante, care să respecte regulile de piaţă, pentru a fi vandabile. E nevoie de emisiuni radio şi TV ortodoxe bine făcute, programate şi în afara timpului liturgic, ca să poată fi vizionate şi de cei ce merg regulat la Sfînta Liturghie. Acum tocmai cei mai interesaţi de emisiunile acestea nu le pot urmări. Vă mai amintiţi cum era aşteptată şi comentată celebra emisiune "Credo" de pe TVR 2, de acum vreo zece ani? Vă amintiţi impactul extraordinar al filmului "Iisus din Nazaret" al lui Franco Zeffirrelli?

Pe bună dreptate, părintele Ştefan Iloaie, directorul postului de Radio Renaşterea (Cluj), unul dintre puţinii teologi specialişti în mass-media, spunea: "Nu vom şti niciodată toate modalităţile prin care Dumnezeu lucrează şi prin care El Se face cunoscut în lume" (5).

Teologii cu condei pot mai mult decît să ţină "sfîntul zilei" sau să explice în trei rînduri Evanghelia duminicală. E nevoie în presa de azi de o viziune ortodoxă asupra lumii în care trăim. Cuvîntul lui Hristos, de bună seamă, merită mai mult decît un colţ de pagină, de cele mai multe ori cu învecinări stînjenitoare şi ruşinoase ("găinării" de presă sau nuduri tip "fata de la pagina 5"). Cei ce merg conştiincioşi la biserică, cei care Îl mărturisesc pe Hristos cel Viu prin însăşi viaţa lor, oare nu simt nevoia ca ceea cred să se regăsească într-o mai mare măsură în spaţiul mediatic? Oare iubesc ei această enclavizare sau cred că nu se mai poate face nimic? Poate că presa ortodoxă nu va avea niciodată tirajele revistelor cu pictoriale sau ale cotidienelor sportive, dar ştiu cu siguranţă că există interes nu doar pentru "campionii slavei lumeşti" (sportivii, artiştii), ci şi pentru "campionii slavei celei cereşti" (sfinţii).

Oare nu ne-a obosit pe toţi satirizarea în mass-media a superstiţiilor unor creştini sau prezentarea marilor praznice într-un limbaj total neadecvat sau doar din perspectiva unor aspecte absolut nesemnificative (bradul de Crăciun, iepuraşul de Paşti etc.)?

Faptul religios are, în general, valoare pentru jurnalişti doar dacă e inedit, senzaţional sau pune Biserica într-o lumină nefavorabilă. Personal, deplîng astfel de situaţii şi recomand, în consecinţă, facultăţilor de jurnalism să studieze şi oarece discipline teologice, pentru că omul de presă de la noi - prin cuvîntul lui scris sau vorbit - se adresează unor suflete creştine. Nu mai spun că ignoranţa nu e deloc o bună carte de vizită.

Despre moralitatea presei s-a vorbit nu o dată. De aceea, Teodor Baconsky afirmă că a scrie un simplu articol despre cele sfinte într-o gazetă mediocră, suburbană, e că şi cum ai transforma în capelă una din dependinţele unui bordel (6). E un mare risc. Dar există şi posibilitatea ca, printr-o lucrare susţinută, bordelul să se transforme, cu mila lui Dumnezeu, într-un aşezămînt de binefacere.

Biserica noastră vie şi dinamică îşi poate asuma acest lucru. Capul ei, Hristos, ne spune: "Îndrăzniţi. Eu am biruit lumea" (Ioan 16, 33).

Laurenţiu Dumitru

1. Danion Vasile, Cartea nunţii. Cum să-mi întemeiez o familie?, Editura Nemira, 2003, p. 101 (reeditată şi la Editura Egumenita).

2. Cf. Teodor Baconsky, Ispita binelui, Eseuri despre urbanitatea credinţei, Editura Anastasia, 1999, p. 83.

3. Pe cînd mulţimea Îl îmbulzea, ca să asculte cuvîntul lui Dumnezeu, şi El şedea lîngă lacul Ghenizaret, A văzut două corabii oprite lîngă ţărm, iar pescarii, coborînd din ele, spălau mrejele. Şi urcîndu-Se într-una din corabii care era a lui Simon, l-a rugat s-o departeze puţin de la uscat. Şi şezînd în corabie, învăţa, din ea, mulţimile (Luca 5, 1-3).

4. Teodor Baconsky, op. cit., p. 82.

5. Arhid. Dr. Stefan Iloaie, Tinereţe, ideal, Biserică (carte de interviuri), Editura Agaton , Făgăraş, 2002, p. 144.

6. Cf. Teodor Baconsky, op. cit., p. 86.

Cumpăraţi revista "Rost" de la chioşcurile Rodipet!