Aprindeţi o lumînare pentru eroi!

9 mai - Înălţarea Domnului şi Ziua Eroilor. Două mari sărbători, puse în aceeaşi zi încă din 1920. Una a credinţei noastre creştine, cealaltă a jertfei pentru neam. Însă, în 1948, regimul comunist a dezbrăcat Ziua Eorilor de încărcătura sa mistică, fixînd-o pe 9 mai – o dată cu ziua "victoriei antifasciste". Din 1990, Ziua Eroilor a fost iarăşi serbată la Înălţare, iar Armata a reluat tradiţia de cinstire a înaintaşilor căzuţi pentru apărarea ţării. În urmă cu un an a fost reînfiinţat şi Oficiul Naţional Cultul Eroilor (ONCE), care, între altele, identifică mormintele eroilor români morţi pe front în străinătate, spre a-i comemora cum se cuvine. Luna trecută, reprezentanţii ONCE au descoperit în Ungaria, la Ostffyasszonyfa, un cimitir cu 4.300 de militari români, care au fost răpuşi de boală în cel mai mare lagăr austro-ungar. Pînă acum, autorităţile române nu ştiau de acest cimitir. Pe lîngă mormintele din Ostffyasszonyfa, în Ungaria sînt înhumaţi alţi 8.566 de soldaţi români. Cei mai mulţi eroi români îngropaţi pe teritoriu străin se află în Ucraina (25.663), Rusia (17.400) şi Slovacia (15.077).

Pe 9 mai trebuie să aprindem o lumînare nu numai pentru soldaţii ucişi în război, ci şi pentru luptătorii din rezistenţa armată anticomunistă şi pentru toţi cei omorîţi în temniţele comuniste pentru credinţa lor în Dumnezeu şi în neamul românesc.

Reforma morală cerută celor care trebuie epuraţi

Sorin Ilieşiu, membru al Grupului pentru Dialog Social, a lansat un apel către mai multe organizaţii ale societăţii civile pentru a susţine o "Proclamaţie pentru România". În fapt, este vroba despre reeditarea celebrei "Proclamaţii de la Timişoara" din 1990, într-o formulă actualizată, privind înfăptuirea unei reforme morale în România. "Avînd în vedere că România a îndurat cel mai cumplit regim comunist din Europa, ea fiind singura ţară în care înlăturarea comunismului s-a făcut cu vărsare de sînge, România de azi trebuie să fie prima ţară în care să aibă loc Procesul Comunismului", a declarat Ilieşiu.

În noua Proclamaţie ar mai urma să se ceară: aflarea şi publicarea, în acest an, a adevărului despre Revoluţie şi despre mineriade, precum şi pedepsirea celor care vor fi consideraţi vinovaţi de către Justiţie, eliminarea imediată din Justiţie a tuturor celor care s-au dovedit corupţi, a foştilor activişti de partid, securişti, colaboratori ai Securităţii, confiscarea averilor obţinute fraudulos, accelerarea şi radicalizarea luptei împotriva corupţiei şi a "Mafiei" din societatea românească.

Cine ar trebui însă să satisfacă aceste revendicări? Ei bine, exact ăia vizaţi de Proclamaţie.

Nostalgia cozii

Hotărît lucru, românii au nostalgia cozii din vremea comunismului. Au, n-au treabă, se aşază la coadă. Deunăzi, am intrat la un oficiu poştal duhnind a subţiori dezvăţate de apă. Nu ştiam la ce se înghesuiau zecile de oameni, mai ales bătrîni. Încercau să plătească telefonul. La acelaşi ghişeu se încasau şi banii veniţi prin mandat poştal şi coada înainta în pas de melc. Am încercat să le luminez ziua oamenilor, spunîndu-le că lîngă Poştă este un sediu al Romtelecom, unde se pot plăti facturile şi unde nu este coadă. Au refuzat cu încăpăţînare: "De ce să mergem acolo, dacă se plăteşte şi-aici". Oare să fie numai nostalgie?

George Enescu – 50 de ani de la moarte

La 5 mai s-au împlinit 50 de ani de la trecerea în eternitate a marelui compozitor român George Enescu (1881-1955). Academia Română, al cărei membru a fost, l-a omagiat într-o sesiune solemnă. Cu acest prilej, Adrian Iorgulescu, preşedintele Uniunii Compozitorilor, a deplîns precaritatea fondurilor alocate manifestărilor dedicate marcării celor 50 de ani scurşi de la moartea lui George Enescu, ca şi nereunirea acţiunilor comemorative într-un cod comun, coerent, menit a da relief acestora în ţară şi în străinătate. "Parastasele naţionale nu pot înlocui celebrarea memoriei marelui compozitor care ar trebui să facă obiectul unei politici de stat", a spus Adrian Iorgulescu.

La rîndul ei, Mona Muscă, ministrul Culturii, a spus că instituţiile culturale au obligaţia de a face din George Enescu şi din muzica lui o problemă de stat, o chestiune de interes naţional şi de siguranţă naţională! Bine zis, dar cine să facă această politică? Ajungem la aceeaşi mare problemă a societăţii româneşti: lipsa oamenilor potriviţi la locurile potrivite. Avem legi, programe, idei, dar n-avem oameni.

Puşi pe polemică

În răspărul majorităţii lipsite de aspiraţii spirituale, o nouă publicaţie de factură conservatoare încearcă să pătrundă pe piaţă: "Polemica". Paul Ghiţiu, directorul "Polemicii", a explicat, încă de la primul număr, că a ales acest nume tocmai pentru că şi-a propus să combată tendinţele proaste ale vremii şi să propună un model de existenţă construit pe valorile perene. Aflată acum la al doilea număr, "Polemica" are un conţinut bogat şi o ţinută grafică de excepţie. Amintim din sumar: "Educaţia naţională, personală şi de partid" de Paul Ghiţiu, "Reunificarea Europei creştine" de Andrei Răutu, "De la războiul cu Ungaria la războiul cu Codul Muncii" de Emil Tocaci. Le urăm succes prietenilor noştri de la "Polemica".

Ţara, într-o nouă "Piaţa Universităţii"

Pe 13 iunie se fac 15 ani de la curmarea brutală a fenomenului Piaţa Universităţii (declanşat la 22 aprilie 1990, ca o reacţie contra comuniştilor din eşalonul secund instalaţi la putere). În acea zi a început "curăţarea" de către mineri a "Zonei libere de neocomunism". Au trecut de-atunci 15 ani în care revendicările protestatarilor au rămas idealuri. N-am aflat adevărul despre revoluţie, n-au fost pedepsiţi ucigaşii românilor din decembrie ’89, n-am ieşit de sub dominaţia comuniştilor şi securiştilor… Aşadar, lupta trebuie să continue şi nu doar în Bucureşti, ci în toată ţara.

Confuzie franceză

De vreme ce nu ştiu că România e în Europa, nu-i de mirare că jurnaliştii francezi ne confundă în mod hilar şi oamenii politici. Priviţi fotografia alăturată şi luaţi aminte la ce se scrie, cu rîvnă şi abnegaţie, o revistă pariziană cu pretenţii, "Point de Vue" în numărul său din 12 – 18 aprilie a.c. Publicaţia cu pricina este preocupată de viaţa mondenă, dar nu numai, a nobilimii europene. Într-un text care însoţeşte fotografia, "Point de Vue" pretinde că în imagine apar "preşedintele Traian Băsescu, Regele Mihai şi premierul Popescu Tariceanu". Singurul pe care l-au recunoscut este M.S. Regele. Cred că nici Ion Iliescu nu s-a bucurat să fie confundat cu Băsescu, cum nici Emil Constantinescu nu seamănă cu Tăriceanu.
 

Genocidul de la Fîntîna Albă

Basarabia şi partea de nord a Bucovinei au fost ocupate de Armata roşie la 28 iunie 1940, ca urmare a notei ultimative a guvernului sovietic din 26-27 iunie 1940, şi a ruşinoasei cedări de către România. Acum, deci, se rotunjesc 65 de ani de la despărţirea de fraţii noştri.

La vremea raptului teritorial, autorităţile ruseşti au refuzat refugierea în ţara-mamă a românilor care au cerut asta. Totuşi, pe 1 aprilie 1941, un grup de peste 16 mii de bucovineni, din care făceau parte şi femei şi copii, din Pătrăuţii de Sus şi Pătrăuţii de jos, Cupca, Suceveni, Prişcăreni, Carapciuc sau Iordăneşti (din raionul Hliboca) au pornit - cu icoane, prapuri şi cruce din cetină - prin pădurea Camencii spre Fîntîna Albă, unde se afla noua frontieră. Aproape de Fîntîna Albă, grănicerii sovietici, ascunşi în pădure, i-au mitraliat pe toţi minute întregi. Supravieţuitorii au fost urmăriţi de cavalerişti şi spintecaţi cu sabia, unul cîte unul.

În final, toţi, morţi şi răniţi, au fost aruncaţi în gropi comune. Două zile s-a mişcat pămîntul acolo.

După numai cîteva săptămîni, în noaptea de 12/13 iunie 1941, peste 13.000 de familii de români au fost ridicate din casele lor şi deportate în Siberia şi Kazahstan.

De-abia în anul 2000 autorităţile ucrainiene au îngăduit primul parastas pentru odihna miilor de români care n-au dorit nimic altceva decît să trăiască liberi în România.

Minciună voroniană: 2,1% români în Basarabia

Conform rezultatelor unui recensămînt controversat, realizat în octombrie 2004 şi dat publicităţii de-abia în mai a.c., doar 2,1% din populaţia Republicii Moldova ar fi români. Datele furnizate de oficialii de la Chişinău arată că între Prut şi Nistru (recensămîntul nu a fost efectuat şi în Transnistria) locuiesc 3,388 milioane de oameni. Dintre aceştia, 76,1% s-ar fi declarat moldoveni (!), 8,4% ucraineni, 5,8% ruşi, 4,4% găgăuzi şi 1,9% bulgari. Observatorii internaţionali au constatat că "întrebările privind naţionalitatea şi limba vorbită au provocat vulnerabilitate şi confuzii printre repondenţi."

"Recenzorii au încurajat repondenţii să se declare moldoveni şi nu români", a declarat John Kelly, liderul grupului de monitorizare a recensămîntului desemnat de Consiliul Europei. Iar Vitalie Ciobanu, redactorul şef al revistei "Contrafort", bănuieşte că rezultatele au fost măsluite grosolan. În timpul ăsta, românul "naţionalist" Iurie Roşca tace vinovat. Nu-l lasă să vorbească funcţia de vicepreşedinte al Parlamentului moldovean, pe care a obţinut-o votîndu-l la preşedinţie pe Voronin.

Pentru studierea religiilor

Tentativa de înfiinţare a unui institut de studiere a religiei în România s-a amînat pentru un timp nespecificat. Guvernanţii au alte urgenţe. În schimb, 80 de tineri specialişti au fondat Asociaţia Română de Studii Religioase (ARSR), care îşi propune să-i reprezinte pe cercetătorii români din domeniul multi-disciplinar al studiilor religioase, să promoveze studierea religiilor, să apere libertatea academică în cercetarea lor, să încurajeze şi susţină comunicarea şi colaborarea între toţi cei a căror cercetare se referă la acest domeniu. ARSR şi-a lansat şi site-ul propriu, deocamdată într-o formă parţială: www.arsr.as.ro.

Bruxelles-ul cere Rusiei asumarea crimelor URSS

Günther Verheugen, vicepreşedintele Comisiei Europene, a declarat recent că Federaţia Rusă trebuie să recunoască faptul că URSS a ocupat ilegal ţările baltice, dacă doreşte să aibă relaţii de bună vecinătate cu UE. El s-a referit, în context, numai la crimele comise de sovietici împotriva popoarelor lituanian, estonian şi letonian, "uitînd" că prin acelaşi calvar bolşevic au trecut şi România, Bulgaria, Ungaria ... Curios, pentru că, pe lîngă cele trei ţări baltice, intrate de curînd în UE, membre ale Uniunii sînt şi Polonia, şi Ungaria, iar România şi Bulgaria au semnat şi ele tratatele de aderare.

Reacţia lui Günther Verheugen a venit la o săptămînă după manifestaţiile de la Moscova prin care Rusia a marcat 60 de ani de la victoria sovietică împotriva Germaniei fasciste.

Noica, din nou la Radio

Actorul Marcel Iureş a interpretat rolul lui Constantin Noica în spectacolul Teatrului Naţional Radiofonic Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru" de Constantin Noica, care a fost difuzat recent la Radio România Cultural.

Din distribuţie mai fac parte Florin Anton, Vlad Zamfirescu, Dan Condurache, Mihai Bisericanu, Valentin Teodosiu, Constantin Dinulescu, Mircea Rusu. Textul lui Noica a fost dramatizat de Florian Chelu şi Elisabeta Pop. Adaptarea radiofonică şi regia artistică sînt semnate de Mihai Lungeanu. Spectacolul "Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru" este prezentat şi realizat în seria "Biografii. Memorii" - un proiect complex, care îşi propune să reconstituie artistic destine exemplare, aducând în prim plan oamenii care au trăit experienţe cutremurătoare şi care pot fi consideraţi modele intelectuale, morale şi umane. Tot în cadrul acestui proiect a fost montat un spectacol radiofonic despre Elisabeta Rizea, eroină a rezistenţei anticomuniste armate.

Poeţii-martiri, omagiaţi de Tudor Gheorghe

În pragul Paştelui, celebrul cantautor Tudor Gheorghe le-a adus bucureştenilor în dar un spectacol tulburător, dedicat martirilor din închisorile comuniste: "Cu Iisus în celulă - poezia în închisori 1941 - 1964". Timp de două ore, Sala Palatului a vibrat la propriu, artistul aducînd pe scenă poemele unor anonimi, dar şi a numelor binecunoscute - Radu Gyr, Andrei Ciurunga, Virgil Maxim, Nichifor Crainic, Valeriu Gafencu ş.a - acompaniate de muzică şi interpretate de vocea sa inconfundabilă.

Într-o linişte desăvîrşită, ca de reculegere, 4000 de spectatori au asistat la recital.

Încă o dată, Tudor Gheorghe a dat măsura talentului său unic şi a dat publicului, fără emoţia unui eşec comercial, un "produs" de cea mai înaltă ţinută.

Rebreanu îi sperie pe comunişti

Comuniştii de la Chişinău nu vor să amplaseze bustul lui Liviu Rebreanu pe Aleea Clasicilor din capitala Moldovei. Bustul trebuia instalat încă din 2003, dar autorităţile au tot amînat evenimentul. Organizaţia "Hyde Park" a protestat în repetate rînduri faţă de această tergiversare şi a revenit acum cu un nou protest. Comuniştii tac. Întotdeauna s-au temut de morţi.

În UE, fără comentarii

Într-un interviu, acordat, la jumătatea lunii mai, revistei "Observator cultural", Andrei Pleşu spune: "Teama mea, la ora actuală, este să nu recădem încet-încet într-o lehamite şi o demobilizare care ne-ar putea fi fatale. De asta e bună Uniunea Europeană: ţine trează o exigenţă. Şi de asta cred că orice fel de bombăneli în jurul Uniunii Europene sînt foarte periculoase pentru România. (…) Consider că orice discurs care relativizează angajarea europeană sau care cultivă o falsă demnitate autohtonă în raport cu ceilalţi e periculos." Adică, mucles şi marş în UE, domnule Pleşu? Fără întrebări, opinii, comentarii? După judecata asta, de toate se poate îndoi românul, inclusiv de existenţa lui Dumnezeu, numai de necesitatea aderării UE nu. Ei, aş!

Deşi ne îndoim că baremi răsfoiesc revistele culturale (caz în care ar fi putut fi influenţaţi de afirmaţiile unui cunoscător al politicii externe cum e Andrei Pleşu), Parlamentarii noştri au votat deja, într-o unanimitate jenantă, ratificarea tratatului de aderare la UE. "Omul recent" n-are dileme.

Istoria unui premiu furat

Pe 14 mai, la Offenbach, în Germania, a fost organizată o seară specială dedicată regretatului scriitor român Vintilă Horia. Cu acest prilej, comunitatea românească din Germania a vizionat filmul "Vintilă Horia – istoria unui premiu furat", produs de TVR. Şi revista noastră i-a dedicat, anul trecut, un număr lui Vintilă Horia, cel care, în anii ’60, a obţinut un premiu Goncourt pentru romanul Dumnezeu s-a născut în exil, premiu la care a renunţat din pricina contestărilor pe criterii ideologice venite din partea intelectualităţii franceze de stînga. Lui Horia i se reproşa presupusa apartenenţă la Mişcarea Legionară în interbelic. Aşadar, contestarea sa nu se făcea pe motive artistice. Scîrbit de cele întîmplate, Vintilă Horia, care se stabilise în Franţa după război, s-a mutat în Spania, unde a rămas pînă la sfîrşitul vieţii.

O rană de care am uitat: Herţa

Societatea Culturală "Ţinutul Herţa", prin preşedintele său, prof. dr. doc. Ion Gherman, şi-a exprimat public revolta faţă de iniţiativa ucraineană "de a modifica prin reîmpărţire «caracteristicile etnice» ale acestui pămînt autentic românesc". Oraşul Herţa şi alte 26 de localităţi rurale constituiau, înainte de 1940, plasa Herţa din fostul judeţ românesc Dorohoi, fiind locuit de români în proporţie de 95%. Anexarea teritoriului de către URSS nu a păstrat nici măcar aparenţa de legalitate, Herţa nefiind trecută în pactul Ribbentrop-Molotov. "Rămas Ucrainei, ca moştenitoare a fostei URSS, statutul acestui teritoriu, se impunea să fie rediscutat", se arată într-un comunicat al Societăţii Culturale Herţa. Profesorul Ion Gherman a prezentat argumente de ordin demografic, geografic, istoric, arheologic, lingvistic şi cultural-spiritual în sprijinul afirmaţiei că ţinutul Herţa a fost al românilor şi trebuie redat României. Numai că Ucraina are alte planuri. Vrea să reîmpartă administrativ zona, astfel încît românii să fie minoritari nesemnificativi, pentru ca astfel să-şi poată justifica demografic stăpînirea pe mai departe a Herţei. Iar Bucureştiul este preocupat să-i intre în graţii noului preşedinte ucrainian, Iuşcenko.

Nu interziceţi avorturile! Stopaţi-le!

Documentarul "Născuţi la comandă. Decreţeii", al lui Florin Iepan, difuzat luna trecută de TVR, este un film de la care ar putea porni o dezbatere naţională asupra unei probleme de interes naţional: avortul. La finalul filmului se afirmă că 10.000 de femei au murit ca urmare a decretului dat de Ceauşescu în 1966 pentru interzicerea avorturilor. Cu tot regretul, trebuie spus totuşi că avortul este o crimă. Acele femei au plătit încă din această viaţă pentru crima lor. Faptul că ele îşi doreau un trai mai confortabil, nu le dădea dreptul să ucidă. La asta nu s-a gîndit nici o clipă realizatorul peliculei. De altfel, filmul are pe alocuri tuşe groase ale discursului feminist, deşi ridică o problemă de principiu corectă. Şi anume aceea că nimeni nu trebuie obligat să facă sau să nu facă un lucru. Nici să procreeze. Dreptul de a alege este şi în spiritul credinţei noastre creştine. Dumnezeu ne-a relevat Calea, dar ne lasă să alegem. Din acest punct de vedere, Ceuşescu se dovedeşte încă o dată odios şi, într-un fel, instigator la asasinat/ chiuretaj. Regimul Ceauşescu, fiind unul plin de restricţii şi dominat de lipsuri, a împins multe femei să lepede copiii, pe care se temeau că nu-i mai pot creşte.

În opinia noastră, avortul nu trebuia (şi nu trebuie) interzis prin lege. În ciuda proporţiilor coşmareşti pe care le-a luat această metodă "contraceptivă" la noi. Efectele interzicerii avortului – care n-a însemnat şi stoparea practicii – s-au văzut în comunism. Pe de altă parte, nu putem nici asista impasibili cum sînt ucişi milioane de prunci nenăscuţi. Soluţia ne-o dă tot credinţa noastră, care ne spune să avem grijă de aproapele. Putem salva de la moarte copiii şi sufletele mamelor prin educaţie şi prin ajutorul material acordat nevoiaşilor. Aşa cum face, de pildă, Părintele Nicolae Tănase de la Valea Plopului (Prahova). Însă, în locul unui singur preot, cu un randament infinit mai mare ar putea lucra pentru asta statul împreună cu Biserica.

O revistă din dragoste

A apărut nr. 2/2005 al revistei "Porunca iubirii", editată de Asociaţia Pentru Isihasm. Spicuim din sumar: "Chemare la Hristosul’ de Ieromonah Rafail Noica, "Hristos sau «Generaţia Pro»?" de Pr. Lector Irimie Marga, "Soţul ideal, soţia ideală" de Pr. Nicolae Tănase. Iată încă o revistă creştină care s-a născut şi supravieţuieşte din dragoste, căci n-a avut şi nu are mari posibilităţi financiare. Dumnezeu să-i ajute pe cei care o fac!

Seniorii Ligii Studenţeşti denunţă pactul Ribbentrop-Molotov

Membrii Seniori ai Ligii Studenţilor se asociază „Iniţiativei Baltice" aparţinînd autorităţilor şi societăţii civile din Lituania, Letonia şi Estonia, de condamnare oficială internaţională a Pactului Ribbentrop-Molotov şi de eliminare a consecinţelor sale, salută şi susţin proiectul „Noua Ialtă" lansat de preşedintele Georgiei şi aşteaptă ca autorităţile de la Bucureşti şi Chişinău, Biserica Ortodoxă împreună cu celelalte culte, partidele politice şi organizaţiile civice, de tineret şi sindicale – să procedeze în mod similar.

"Venite la comemorarea a şase decenii de la ocuparea sovietică şi înrobirea Estului Europei, dar şi într-un moment aniversar al Independenţei României, cînd ne plecăm cu respect în faţa acelor generaţii de români care au visat şi au clădit un Regat, reper al unităţii şi al demnităţii româneşti în Europa – aceste iniţiative demonstrează lumii întregi, încă o dată, supremaţia forţei dreptului în faţa «dreptului forţei» şi vor arăta puterea dreptului internaţional întemeiat pe morală", se arată în comunicatul de presă al Clubului Seniorilor Ligii Studenţilor din Universitatea Bucureşti, contrasemnat de av. Bogdan Grabowski, av. Antonie Popescu, lect. univ. dr. Ionel Ungureanu, drd. Raluca Oglindoiu, prof. Mihaela Busuioc, dr. Iulian Tănase, dr. Radu Creangă, Ion Ceauşescu, manager, arh. Marius Clonda, prof. Marcel Sabadas, dr. Ion Băncilă, dr. Aurelian Bădulescu, Mugurel Stan, Romeo Moşoiu, Dinu Gîndu, conf. dr. Raluca Rădulescu, dr. Vlad Ianuş, dr. Adrian Busu, Eugen Popescu, jurnalist, prof. Viorel Badea, asist. univ. Cristian Urse şi Pr. Nicolae Iordache.

Putin zis Pinochio

Revista poloneză "Wprost" îi îndeamnă pe cititorii săi să-i trimită preşedintelui rus Vladimir Putin o carte poştală ilustrată în care liderul de la Kremlin este asemănat cu "mincinosul" Pinocchio pentru că prezintă o "versiune stalinistă a istoriei". Campania revistei "Wprost" survine în contextul intensificării sentimentelor antiruse în Polonia, proces alimentat şi de discursul lui Vladimir Putin din 9 mai, care a dorit să marcheze 60 de ani de la sfîrşitul celui de-al doilea război mondial în Europa. Şeful statului rus i-a dezamăgit pe polonezi pentru că a omis să condamne invazia sovietică, din 1939, în Polonia. De asemenea, Putin a susţinut că Stalin nu a fost un criminal, ci un apărător al Europei civilizate, iar sfîrşitul celui de-al doilea război mondial ar fi adus libertatea popoarelor de pe bătrînul continent (cînd se ştie că pentru estici a însemnat începere robiei bolşevice). Un număr al revistei poloneze s-a vîndut împreună cu o carte poştală cu destinaţia Kremlin, pe care, deasupra unei fotografii în care Putin are nasul mărit grotesc cu ajutorul computerului, este tipărit mesajul "Calde salutări, pentru Putinocchio".

Cumpăraţi revista "Rost" de la chioşcurile Rodipet!