Dorul după Cuvântul din Cartea Împărăţiei

Spre sfârşitul anului 1992 arhiepiscopul Teofil al Clujului trecea la cele veşnice şi multă lume se întreba cine va ocupa scaunul vacant al importantei eparhii ardelene. Fără îndoială trebuia să fie cineva potrivit pentru aerul academic al metropolei transilvane, mai ales că vremurile s-au deschis în urma risipirii pojghiţei roşii şi intelectualii clujeni aşteptau cu sete din partea Bisericii Ortodoxe o mână întinsă după măsura lor. La începutul lui 1993 prevederile tuturor s-au adeverit şi în scaunul arhiepiscopal al Vadului, Feleacului şi Clujului a fost aleasă o personalitate de prim rang a Bisericii noastre strămoşeşti şi o figură aproape legendară a vieţii româneşti: eruditul arhimandrit Bartolomeu Valeriu Anania.

Părintele Anania, cum era cunoscut în mediile teologice şi scriitoriceşti, pe lângă faptul că era un teolog de prestigiu şi un mare orator, purta în mod tainic şi chipul de poet, dramaturg şi prozator cu pana adânc înfiptă în seva vitală a credinţei strămoşeşti şi a crezului naţional. Nu era o persoană străină de mediul clujean, întrucât în vremea studenţiei urmase aici studii de teologie, medicină şi muzică, având strânse relaţii cu spiritul academic al Clujului pe linie teologică, literară, ştiinţifică şi artistică. Pe de altă parte, deşi s-a născut sub cerurile Oltului pe plaiuri vâlcene, părintele Anania poartă în sine, după descendenţă paternă, gustul tainic al spiritului transilvan cu toate frământările şi năzuinţele sale.

Dar faptul care l-a impus cel mai mult în conştiinţa generaţiei sale a fost, fără îndoială, greva anticomunistă a studenţilor clujeni din 1946 pe care părintele Anania a condus-o cu un devotament energic din dragoste de neam şi ţară pe când era student medicinist. Acest lucru l-a făcut să devină proscris în faţa autorităţilor comuniste, care sugrumau încă de atunci conştiinţa naţională, atrăgându-i nu numai exmatricularea din Universitate, dar ulterior chiar şi ani de temniţă. Însă iubirea de Dumnezeu şi de patrie, corectitudinea şi disciplina în muncă, cultivarea adevărului şi spiritul de sacrificiu erau valori fundamentale pe care tânărul monah le dobândise printr-o educaţie aleasă în familie, în şcoală şi cu deosebire în “Frăţiile de Cruce”, acele “şcoli” ale spiritului naţional interbelic. Toate acestea l-au marcat esenţial pentru întreaga viaţă, după cum însuşi mărturiseşte, determinând rezistenţa sa asiduă sub vremurile ostile abătute asupra Bisericii şi a naţiunii române.

În ziua alegerii sale ca arhiepiscop al Clujului, cuviosul arhimandrit îşi asuma cu acelaşi devotament energic întreaga povară a arhieriei, rostind emoţionat cu profundă credinţă în pronia Duhului, Care suflă unde vrea: “Biserica m-a chemat sub drapel, pe mine, bătrânul oştean”. Era pregătit să înceapă o lucrare complexă a slujirii lui Dumnezeu şi a neamului în inima arzândă a Ardealului: “Acolo, în Transilvania, mai mult decât în alte provincii româneşti, suntem îndatoraţi să lucrăm şi să luptăm deopotrivă pentru Biserică şi pentru Neam. Ar fi prea puţin să spun că suntem doar oameni ai Bisericii; acolo în inima Ardealului, în hotarele Transilvaniei, ni se cere să fim în întregime oamenii Bisericii şi oamenii Neamului; altfel, nu ne facem datoria”(Revista “Renaşterea”, nr. 1-3/1993).

Slujirea de arhiereu ortodox în cel mai important oraş al Transilvaniei, într-un mediu pluriconfesional, multicultural şi de o aleasă prestanţă intelectuală cerea o muncă complexă de zidire şi revigorare a sufletului ardelean toropit de otrăvitoarea flacără roşie a comunismului ateu. Bătrânul oştean a început cu răbdare şi abnegaţie marea lucrare cu uneltele Duhului, punând câte o cărămidă şi înlăturând câte un scaiete în peisajul neroditor până când edificiul începea să crească, iar spiritul ardelean devenea tot mai viguros. Intelectuali şi oameni simpli însetaţi de credinţă din toate categoriile intrau voluntar în această vâltoare a lucrării harului care răspândea viaţa în pustiul arid al morţii. Bătrânul oştean devenise arhiereul mereu tânăr prin care lucra Marele Arhiereu reînnoind şi rostuind sensul existenţei într-o lume tot mai încercată de ispitele libertăţii. Mişcarea întregitoare a harului a depăşit graniţele Clujului, revărsându-se din plin în întreaga Transilvanie, iar rezultatul a fost împlinirea unui vis de veacuri a românilor de aici: a doua Mitropolie ardeleană, a Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului.

Lucrarea cea mai importantă a ierarhului clujean în ridicarea spiritului ardelean a fost, însă, cea la nivel liturgic, prin cuvântul care zideşte şi transformă. Efortul monumental de diortosire a textului scripturistic, finalizat prin apariţia Bibliei Jubiliare în 2001, ne-a oferit un cuvânt revelat ascuţit în stare să spargă zidul de piatră al cunoaşterii teologice şi culturale, pătrunzând şi luminând multe unghere întunecate ale fiinţei. Predicile şi pastoralele arhiepiscopului Bartolomeu însufleţeau printr-o tainică chemare spre Cuvântul dătător de viaţă, anulând o anumită distanţă de înţelegere în comunicarea dintre cler şi poporul credincios. Spiritul comuniunii ortodoxe fierbea de fiecare dată marea de oameni adunaţi duminica pentru a sorbi fiecare cuvânt al arhiereului ca pe apa cea vie a Ortodoxiei.

Această implicare liturgică în folosul duhovnicesc al credincioşilor a culminat cu Cartea deschisă a Împărăţiei, ca o însoţire liturgică pentru preoţi şi mireni, o explicare punctuală a Sfintei Liturghii spre înţelegerea tuturor celor aflaţi pe cărarea Împărăţiei. Despre aceasta părintele Dumitru Ichim spunea: “Slova lui Anania întotdeauna, mai ales în această poimenică livadă, aduce de departe înfiripări din aurul vegetal al spicului de grâu şi şoaptele rotunjite ale Duhului Sfânt pe praful lunar al strugurelui de potir. Spre deosebire de alţi teologhisitori ai Duhului, scrisul teologului Bartolomeu ne trece întâi prin grădina lui Akademos spre luminişul de prisacă al Părinţilor, apoi spre cărarea isihastă a schitului din bobul de grâu. Ca un tei duhovnicesc se scutură de toate didascaliile scolasticilor de la catedra seacă a persoanei a treia şi dă binecuvântare florilor să-şi înceapă utrenia cădelniţând cu ramii de bună mireasmă rusalină, iar el îşi proscomidiază ucenicul spre ioaninul Logos când buchea devine prescure” (Rev. “Renaşterea”, nr. 2/2007).

Privind şi păşind în această carte deschisă, fiecare credincios devine un peregrin Apter aflat în căutarea cetăţii veşnice, observând şi înţelegând drumul adevărat al pelerinajului său. Sfânta Liturghie nu ne mai apare ca un ritual neînţeles în care preotul se roagă, iar credincioşii asistă inerţi la invocările lui şi la răspunsurile corului, ci ca un mod de viaţă în care toţi venim de acasă să ne rugăm împreună, participând activ la desfăşurarea ritualului care devine viu. Ea este o parcurgere iniţiatică în şi cu Hristos a Jertfei răscumpărătoare, o participare directă la viaţa lui Hristos şi la toate actele Sale mântuitoare. Cartea deschisă a Împărăţiei descoperă credinciosului semnificaţia profundă a ritualului sacramental liturgic şi îi provoacă dorul neostoit al împărtăşirii cu Trupul şi Sângele lui Hristos, care este, de fapt, scopul final al Liturghiei. Şi poate aruncând sporadic privirea în această carte, ne vom întoarce treptat la credinţa primilor creştini care nu puteau participa la Sfânta Liturghie fără să se împărtăşească de fiecare dată.

Arhiepiscopul şi mitropolitul Bartolomeu Anania al Clujului a pus astfel într-o mişcare permanentă viaţa bisericească ortodoxă în mediul academic al metropolei ardelene. După cum în perioada interbelică părintele Dumitru Stăniloae îl numea pe marele Nichifor Crainic “misionarul de prestigiu al credinţei bisericeşti în mijlocul intelectualilor români”, la fel arhiereul clujean poate fi socotit puntea care leagă credinţa de cultură prin cultul Cuvântului, mâna întinsă a Ortodoxiei către intelectualul român care se urneşte tot mai greu din scepticismul său searbăd. Prin cultul Cuvântului care pătrunde şi transformă imposibilul toţi străinii din Kipukua din hoţi de mărgăritare pot deveni plopi aprinşi în rotonda Împărăţiei cerurilor.

Adrian Cherhaţ

Cumpăraţi revista "Rost" de la chioşcurile Rodipet!