Reforma clasei politice

Despre Constitutie nu se discuta decât în momentele de criza. E firesc sa fie asa cât timp un organism functioneaza, legile lui se împlinesc oarecum de la sine. Cum trebuie sa se întâmple un lucru, la aceasta nu ne gândim decât atunci când el nu se întâmpla cum trebuie. Evolutia din ultimul timp de pe scena politica arata din ce în ce mai clar lacunele unei Constitutii creata parca pentru anumite persoane – si stim foarte bine la cine ne referim, o Constitutie fasonata dupa tipare bolsevice, o constitutie strâmba care strâmba si mai mult asezarea politica româneasca.

Este evident ca un pas esential pentru configurarea corecta a spatiului politic îl reprezinta schimbarea acestei Constitutii, care trebuie atent croita, într-un spirit modern, cât se poate de european. Stabilirea formei de guvernare: prezidentiala sau parlamentara este un alt criteriu de plecare în alcatuirea noii Constitutii. Eroarea fundamentala ce va trebui evitata în viitor sta probabil în faptul ca se considera Constitutia ca un act bilateral, ceea ce este fals. Constitutia nu este un simplu contract de obligatii si drepturi, ci o carta a unui stat. Constitutia nu este o instanta normativa, impusa de cineva, ci formula dupa care o tara fiinteaza în mod natural. Constitutia este, deci, legea fundamentala a tarii, dar legea care constata, nu cea care normeaza; lege naturala pur si simplu, nu lege naturala degenerata în lege juridica. Constitutia se modifica exact în acelasi fel în care se modifica legile naturale. Dupa cum în politica se schimba Constitutia pentru a o face mai apta de a asigura o viata normala societatii, tot astfel se schimba legile stiintei, în efortul permanent de a se apropia de o expresie cât mai adecvata a realitatii. Prin urmare, Constitutia este lege naturala, de constatare; nu norma, ci unitate de masura si orientare a actiunii politice.

Se tot vorbeste, de asemenea, de introducerea votului uninominal ca unica solutie de primenire a clasei politice, uitându-se un fapt esential: actorii sa ramâna aceasi si sa difere numai modalitatea de alegere. Cu alte cuvinte, se înlocuieste principiul turmei (al listei clasice de partid) prin care au patruns în viata politica o serie de trogloditi, cu un fals principiu de electie directa, prin care alesii capata legitimitate, asemenea votului direct dat Presedintelui. Nimic mai eronat. Pe aceeasi portita vor patrunde, ce-i drept într-o proportie mai mica, alti trogloditi. Prin urmare, votul uninominal nu constituie decât a doua jumatate de masura dintr-un proces mult mai complex.

Criteriul unic de reformare a clasei politice este introducerea legii lustratiei, într-o varianta optima care sa îngradeasca accesul fostilor securisti, activisti comunisti si informatori la orice functie publica. Aplicabilitatea ei – nu numai în spatiul politic, ci si în cel cultural, social, universitar etc – va asigura mult asteptata revigorare a acestei tari, care va reintra pe fagasul ei firesc, rupt brutal de comunism. De abia dupa ce aceasta lege a lustratiei îsi va face efectul scontat, votul uninominal va veni organic, în prelungirea procesului de primenire. Prevalarea actualei clase politice de temeiurile constitutionale de care abuzeaza în repetate rânduri nu face decât sa umbreasca valoarea reala si rostul unor institutii fundamentale în procesul de functionare a unui stat. Trebuie sa recunoastem ca functia esentiala si definitorie a Parlamentului este aceea de a face legi. Prin urmare, puterea legiuitoare, conform Constitutiei, este una dintre cele trei puteri ale statului, una, si nici macar prima.

Condamnarea comunismului, care trebuie sa angajeze si sanctiuni penale pentru toti cei vinovati de savârsirea unor crime împotriva natiunii române, implica, ca o consecinta logica fireasca, adoptarea legii lustratiei pentru a conferi o valoare reala acestui act politic major. În lipsa introducerii acestei legi vitale pentru buna functionare a corpului statului, riscam sa avem de-a face cu o alta forma de initiativa care nu se concretizeaza realiter, ci ramâne la stadiul de intentie. Urgenta unei asemenea legi este justificata din plin de evolutia actualei clase politice al carei interes central este constituirea într-o casta prospera, extrem de bine organizata, care împiedica reforma institutionala. De aceea, pentru a spera la un reviriment al societatii românesti, legea lustratiei, urmata de modificarea Constitutiei si de votul uninominal sunt prioritatile României. Prin adoptarea acestor masuri, putem vorbi realmente de o reforma a clasei politice si a mediului institutional românesc, înca tributar reflexelor si practicilor clientelare comuniste.

Constantin Mihai

Cumpăraţi revista "Rost" de la chioşcurile Rodipet!