|
Haiducii lui Dumnezeu
de Claudiu TĀRZIU
Comunismul
a spulberat temeliile vechii lumi romāneşti. Credinţa a fost
interzisă, monarhia abolită, pămīntul colectivizat, opoziţia
politică lichidată. Cīteva mii de oameni s-au īmpotrivit cu arma
īn mīnă acestor silnicii. Puterea le venea din credinţa īn Dumnezeu,
hotărīrea din patriotism. Sīntem datori să nu-i uităm.
Prin jertfirea Sa pe cruce, Iisus Hristos ne-a deschis poarta
mīntuirii. Ca să trecem prin ea avem īnsă nevoie de voinţa de a-I
urma Lui. Tot Hristos ne-a spus ce avem de făcut: "Eu sīnt Calea,
Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decīt prin Mine" (Ioan
14, 6), "Şi cel ce nu-şi ia crucea şi nu-Mi urmează Mie nu este
vrednic de Mine" (Matei 10, 38). Cu alte cuvinte, ne vom mīntui
numai trăind credinţa.
Nouă, celor de azi, ni se cere doar o viaţă curată. Dar au fost
momente īn istorie cīnd creştinilor li s-au cerut dovezi de sīnge
ale credinţei. Şi le-au dat. Inclusiv secolul XX este presărat cu
mormintele martirilor pentru Hristos. Īn veacul de curīnd īncheiat,
romānul creştin a plătit pentru credinţa sa, īntīia oară, nu numai
cu viaţa, ci şi īndurīnd "reeducarea" comunistă menită să-l
distrugă sufleteşte. (continuare) |