Cuvînt la Înviere

Am lepădat povara postului, dar n-am lepădat rodul lui, pe care e vremea să-l culegem. A trecut oboseala nevoinţelor, dar să nu treacă rîvna faptelor bune. S-a dus postul, dar să rămînă evlavia. Mai bine spus, a trecut postul cel trupesc, dar n-a trecut postul cel duhovnicesc. Acesta e mai bun decît acela, iar acela pentru acesta s-a făcut. După cum, cînd posteaţi, vă spuneam că se poate să nu postesti, deşi posteşti, tot astfel şi acum vă spun că se poate să posteşti, deşi nu posteşti. Cum poate să nu postească cel care posteşte? Iată: cînd cineva se opreşte de la mîncare, dar nu se opreşte de la păcate. Cum poate să postească cel care nu posteşte? Iată: cînd se bucură de mîncare, dar nu gustă din păcat.

Poate să se îmbete şi cel care nu bea vin ("Vai de cei care se îmbată fără vin!" - Isaia 28, 1) şi poate să fie cumpătat şi cel care bea vin ("Foloseşte-te de puţin vin pentru stomacul tău şi pentru desele tale slăbiciuni" - I Timotei 5, 23). Şi oare nu ne învăţa Apostolul: "Nu vă îmbătaţi cu vin, în care este desfrînarea, ci umpleţi-vă de Duhul" (Efeseni 5, 18). Aceasta este beţia cea bună. Umple mintea pînă sus cu Duhul, ca pe un pahar, ca diavolul să nu mai poată turna nimic în el! Paharul nostru de bună beţie să fie potirul cel duhovnicesc, potirul neîntinat al sîngelui Celui Înviat, care nu îmbată, nici nu moleseşte, ci ne întăreşte întru cumpătare. De această beţie să ne îmbătăm, iar de la cealaltă să ne abţinem, ca să nu pîngărim acest mare praznic, al pămîntului şi al cerului deopotrivă. Căci bucurie mare este astăzi şi pe pămînt, şi în cer. Dacă, atunci cînd se întoarce un singur păcătos, este bucurie pe pămînt şi în cer (Luca 15, 7), cu cît mai mare bucurie va fi în cer cînd întreaga lume este smulsă din mîinile diavolului? Acum saltă de bucurie îngerii, acum se veselesc arhanghelii, acum heruvimii şi serafimii prăznuiesc împreună cu noi Învierea cea de a treia zi.

Foarte mult am dorit să mănînc Paştele acesta cu voi", a zis Domnul (Luca 22, 15). Iar dacă a dorit să prăznuiască Paştele împreună cu noi, atunci negreşit că a dorit să prăznuiască şi Învierea. Aşadar, cînd îngerii şi arhanghelii se bucură, iar Stăpînul tuturor puterilor cereşti prăznuieşte El Însuşi împreună cu noi, ce pricină de întristare mai rămîne?

Să prăznuim sărbătoarea aceasta atît de mare şi de luminată, a Învierii Domnului, nu numai cu prisos de bucurie, ci şi cu prisos de evlavie. Căci Domnul a înviat, şi a înviat şi lumea dimpreună cu El, şi legăturile morţii s-au rupt prin Înviere. Adam a păcătuit şi a murit. Dar Hristos n-a păcătuit şi a murit. O, lucru nou şi minunat: acela a păcătuit şi a murit, Acesta n-a păcătuit şi a murit! Pentru ce? Pentru că acela ce-a păcătuit şi a murit să poată să scape de legăturile morţii prin Cel Care n-a păcătuit, dar a murit. Aşa se petrece şi în afacerile băneşti: cineva, de multe ori, rămîne dator şi, pentru că nu are cu ce să plătească, este ţinut în lanţuri. Altul nu e datornic nimănui, dar, pentru că poate să plătească, plăteşte şi îl slobozeşte pe cel vinovat. Astfel s-a întîmplat şi cu Adam: era dator şi stăpînit de diavol, dar nu putea să plătească. Hristos nu era dator, nici nu era stăpînit de diavol, dar putea să plătească datoria. Şi iată că, venind, a plătit cu moartea Sa pentru acela care era stăpînit de diavol, ca pe acela să-l slobozească.

Ai văzut isprăvile Învierii? Ai văzut iubirea de oameni a Stăpînului? Ai văzut măreţia purtării Lui de grijă? Să nu fim aşadar nerecunoscători faţă de un astfel de binefăcător, nici să nu ne lenevim sub cuvînt că a trecut postul, ci acum, mai mult chiar decît înainte, să avem mare grijă de suflet, ca nu cumva, îngrăşîndu-ne trupul, să rămînă sufletul mai neputincios, sau nu cumva, îngrijindu-ne de rob, să neglijăm stăpînul! Căci care este folosul dacă, sub pretextul sărbătorii, mănînci peste trebuinţă şi depăşeşti în toate măsura? Acest lucru şi trupul îl pîngăreşte, şi puterea sufletului o micşorează. Să păzim deci măsura şi trebuinţa, împlinind cu sufletul şi cu trupul cele cuvenite, ca nu cumva să vărsăm deodată toate cele adunate prin post. Vă opresc eu oare de la a vă desfăta de hrană şi de odihnă? Nicidecum. Vă îndemn însă ca, împlinindu-vă cele de trebuinţă, să nu depăşiţi măsura în desfătări, încît sănătatea sufletelor voastre să nu cunoască vătămare.

În adevăr, unul care depăşeşte hotarele trebuinţei, nici de plăcere nu se bucură, păţeşte boli şi alte necazuri. Eu însă nu mă îndoiesc că veţi da urmare acestor îndemnuri, pentru că ştiu ascultarea voastră.

Sf. Ioan Gură de Aur

Cumpăraţi revista "Rost" de la chioşcurile Rodipet!