|
||||||||||||||||||||||||
| numărul 27, mai 2005 | ||||||||||||||||||||||||
|
Cuvīnt la Īnviere
Am lepădat povara postului, dar n-am lepădat rodul lui, pe care e vremea să-l culegem. A trecut oboseala nevoinţelor, dar să nu treacă rīvna faptelor bune. S-a dus postul, dar să rămīnă evlavia. Mai bine spus, a trecut postul cel trupesc, dar n-a trecut postul cel duhovnicesc. Acesta e mai bun decīt acela, iar acela pentru acesta s-a făcut. După cum, cīnd posteaţi, vă spuneam că se poate să nu postesti, deşi posteşti, tot astfel şi acum vă spun că se poate să posteşti, deşi nu posteşti. Cum poate să nu postească cel care posteşte? Iată: cīnd cineva se opreşte de la mīncare, dar nu se opreşte de la păcate. Cum poate să postească cel care nu posteşte? Iată: cīnd se bucură de mīncare, dar nu gustă din păcat. Poate să se īmbete şi cel care nu bea vin ("Vai de cei care se īmbată fără vin!" - Isaia 28, 1) şi poate să fie cumpătat şi cel care bea vin ("Foloseşte-te de puţin vin pentru stomacul tău şi pentru desele tale slăbiciuni" - I Timotei 5, 23). Şi oare nu ne īnvăţa Apostolul: "Nu vă īmbătaţi cu vin, īn care este desfrīnarea, ci umpleţi-vă de Duhul" (Efeseni 5, 18). Aceasta este beţia cea bună. Umple mintea pīnă sus cu Duhul, ca pe un pahar, ca diavolul să nu mai poată turna nimic īn el! Paharul nostru de bună beţie să fie potirul cel duhovnicesc, potirul neīntinat al sīngelui Celui Īnviat, care nu īmbată, nici nu moleseşte, ci ne īntăreşte īntru cumpătare. De această beţie să ne īmbătăm, iar de la cealaltă să ne abţinem, ca să nu pīngărim acest mare praznic, al pămīntului şi al cerului deopotrivă. Căci bucurie mare este astăzi şi pe pămīnt, şi īn cer. Dacă, atunci cīnd se īntoarce un singur păcătos, este bucurie pe pămīnt şi īn cer (Luca 15, 7), cu cīt mai mare bucurie va fi īn cer cīnd īntreaga lume este smulsă din mīinile diavolului? Acum saltă de bucurie īngerii, acum se veselesc arhanghelii, acum heruvimii şi serafimii prăznuiesc īmpreună cu noi Īnvierea cea de a treia zi. Foarte mult am dorit să mănīnc Paştele acesta cu voi", a zis Domnul (Luca 22, 15). Iar dacă a dorit să prăznuiască Paştele īmpreună cu noi, atunci negreşit că a dorit să prăznuiască şi Īnvierea. Aşadar, cīnd īngerii şi arhanghelii se bucură, iar Stăpīnul tuturor puterilor cereşti prăznuieşte El Īnsuşi īmpreună cu noi, ce pricină de īntristare mai rămīne? Să prăznuim sărbătoarea aceasta atīt de mare şi de luminată, a Īnvierii Domnului, nu numai cu prisos de bucurie, ci şi cu prisos de evlavie. Căci Domnul a īnviat, şi a īnviat şi lumea dimpreună cu El, şi legăturile morţii s-au rupt prin Īnviere. Adam a păcătuit şi a murit. Dar Hristos n-a păcătuit şi a murit. O, lucru nou şi minunat: acela a păcătuit şi a murit, Acesta n-a păcătuit şi a murit! Pentru ce? Pentru că acela ce-a păcătuit şi a murit să poată să scape de legăturile morţii prin Cel Care n-a păcătuit, dar a murit. Aşa se petrece şi īn afacerile băneşti: cineva, de multe ori, rămīne dator şi, pentru că nu are cu ce să plătească, este ţinut īn lanţuri. Altul nu e datornic nimănui, dar, pentru că poate să plătească, plăteşte şi īl slobozeşte pe cel vinovat. Astfel s-a īntīmplat şi cu Adam: era dator şi stăpīnit de diavol, dar nu putea să plătească. Hristos nu era dator, nici nu era stăpīnit de diavol, dar putea să plătească datoria. Şi iată că, venind, a plătit cu moartea Sa pentru acela care era stăpīnit de diavol, ca pe acela să-l slobozească. Ai văzut isprăvile Īnvierii? Ai văzut iubirea de oameni a Stăpīnului? Ai văzut măreţia purtării Lui de grijă? Să nu fim aşadar nerecunoscători faţă de un astfel de binefăcător, nici să nu ne lenevim sub cuvīnt că a trecut postul, ci acum, mai mult chiar decīt īnainte, să avem mare grijă de suflet, ca nu cumva, īngrăşīndu-ne trupul, să rămīnă sufletul mai neputincios, sau nu cumva, īngrijindu-ne de rob, să neglijăm stăpīnul! Căci care este folosul dacă, sub pretextul sărbătorii, mănīnci peste trebuinţă şi depăşeşti īn toate măsura? Acest lucru şi trupul īl pīngăreşte, şi puterea sufletului o micşorează. Să păzim deci măsura şi trebuinţa, īmplinind cu sufletul şi cu trupul cele cuvenite, ca nu cumva să vărsăm deodată toate cele adunate prin post. Vă opresc eu oare de la a vă desfăta de hrană şi de odihnă? Nicidecum. Vă īndemn īnsă ca, īmplinindu-vă cele de trebuinţă, să nu depăşiţi măsura īn desfătări, īncīt sănătatea sufletelor voastre să nu cunoască vătămare. Īn adevăr, unul care depăşeşte hotarele trebuinţei, nici de plăcere nu se bucură, păţeşte boli şi alte necazuri. Eu īnsă nu mă īndoiesc că veţi da urmare acestor īndemnuri, pentru că ştiu ascultarea voastră.
Sf. Ioan Gură de Aur |
|||||||||||||||||||||||
|
||||||||||||||||||||||||
|
Cumpăraţi revista "Rost" de la chioşcurile Rodipet! |
||||||||||||||||||||||||
|
|
||||||||||||||||||||||||