Darurile Învierii

Darul cel mai deosebit, darul care izvorăşte din Învierea Mîntuitorului nostru Iisus Hristos, este iertarea păcatelor. Fără iertarea păcatelor, nu pot fi trăite celelalte daruri ale Învierii.

Sfîntul Evanghelist Ioan, istoriseşte că Domnul Hristos, în cea dintîi zi a Învierii Sale, a suflat peste ucenicii Săi şi a zis: "Luaţi Duh Sfînt, cărora veţi ierta păcatele le vor fi iertate şi cărora le veţi ţine, vor fi ţinute", deci iertarea păcatelor este în legătură cu Învierea. Ştiţi că Sfîntul Ioan Gură de Aur, în “Cuvîntul de la Paşti” zice: "Nimeni să nu se tînguiască pentru păcate, că iertarea din mormînt a răsărit", şi asta pentru totdeauna, pentru toată viaţa pămîntească, pentru cît va fi omul pe pămînt, pînă la sfîrşitul lumii, pentru că pînă la sfîrşitul lumii este şi putinţa de a păcătui, este şi darul de a ierta.

Cel dintîi lucru care l-a spus Domnul Hristos după Înviere este cuvîntul: "Bucuraţi-vă!". Un îndemn la bucurie şi un salut, în acelaşi timp. Noi ştim că grecii din vremea aceea (poate şi cei de acum) se salutau cu cuvîntul "bucură-te!". Aşa încît unii au şi tradus cuvîntul acesta ca un cuvînt de salut, dar poate fi şi un cuvînt de îndemn la bucurie. Cînd Domnul Hristos S-a întîlnit cu femeile mironosiţe care se întorceau de la Mormîntul gol le-a spus: "Bucuraţi-vă!". Şi după aceea îndată: "Nu vă temeţi!" Pentru că ele au intrat într-un fel de temere, le-a cuprins frica şi atunci Domnul Hristos le-a zis:"Nu vă temeţi!". Bucuraţi-vă şi nu vă temeţi.

Sînt cuvinte spuse femeilor mironosiţe după Înviere, cuvinte din care înţelegem că Domnul Hristos vrea să ne bucurăm şi că din mormîntul dătător de viaţă al Mîntuitorului izvorăsc bucuria şi curajul, netemerea. Curajul este o virtute creştină, o virtute morală pe care cu toţii voim s-o avem, pentru că numai aşa ne putem manifesta credinţa noastră în Mîntuitorul, Care a zis: "Îndrăzniţi. Eu am biruit lumea". Nu din puterea noastră ne bucurăm şi nu numai din puterea noastră ne liniştim, ajungem la netemere, ci cu ajutorul lui Dumnezeu şi mai ales pentru credinţa noastră, cîtă o avem, în Mîntuitorul care ne ajută. "Toate le pot întru Hristos, cel ce mă întăreşte", scria Sfîntul Apostol Pavel creştinilor din Filipi.

Apoi mai avem încă două daruri ale Învierii. Domnul Hristos, după Învierea Sa din morţi, de fiecare dată cînd S-a întîlnit cu ucenicii Săi, le-a zis:"Pace vouă!". Cuvîntul acesta, pace vouă, e un cuvînt de salut al evreilor; evreii se salutau cu salom, care înseamnă pace. Deci, Domnul Hristos nu numai că I-a salutat pe ucenici cu cuvintele pace vouă, ci le-a şi dat pacea. Domnul Hristos spune şi despre bucurie şi despre pace că sînt lucruri pe care El le dă. Înainte de Sfintele Patimi, în cuvîntarea de despărţire pe care a reţinut-o în Evanghelia sa Sfîntul Evanghelist Ioan, e scris că Domnul Hristos a zis: "Pace vă las vouă, pacea Mea o dau vouă". Nu daruri cum dă lumea vă dau Eu, ci o să vă dau pace, care-i mai presus de orice, dar şi prin care şi celelalte lucruri primesc valoare.

Despre bucurie, Domnul Hristos a zis: "Deci şi voi acum sînteţi trişti, dar iarăşi vă voi vedea, şi se va bucura inima voastră şi bucuria voastră nimeni n-o va lua de la voi". S-au bucurat ucenicii că L-au văzut pe Domnul după Înviere, au primit pacea Mîntuitorului după Înviere şi astfel s-au împlinit cuvintele Mîntuitorului dinainte de Pătimire.

Avem patru daruri ale Învierii: iertarea păcatelor, bucuria, netemerea şi pacea.

Şi încă unul, al cincilea – binecuvîntarea. Domnul Hristos, după ce Şi-a împlinit aici, pe pămînt, cele pentru care a venit El, fiul lui Dumnezeu, S-a înălţat la ceruri binecuvîntîndu-I pe ucenici.

Binecuvîntarea este mare lucru; binecuvîntarea arată întotdeauna bunăvoinţă, binecuvîntarea arată întotdeauna lărgime de suflet. Pentru a primi binecuvîntarea trebuie să ducem o viaţă pe care Domnul Hristos s-o poată binecuvînta, o viaţă asemănătoare cu cea a ucenicilor, o viaţă asemănătoare cu cea a Maicii Domnului, pentru că în Tradiţia Bisericii este că şi Maica Domnului a fost la Înălţarea Mîntuitorului, aşa cum a fost şi atunci cînd Duhul Sfînt s-a pogorît peste Sfinţii Apostoli.

Toate aceste ştiindu-le, e bine să ne cercetăm pe noi înşine nu numai dacă facem lucruri care nu se potrivesc cu o viaţă sfîntă, ci să ne gîndim şi la darurile Învierii: în ce măsură sîntem oameni cu bucurie, cu netemere, cu pace, în ce măsură sîntem oameni care sîntem sub binecuvîntarea Domnului nostru Iisus Hristos. Să ne cercetăm dacă sîntem oameni care primim iertarea păcatelor, care se dă la Sfînta Spovedanie, împărtăşindu-ne cu dumnezeieştile Taine care şi ele se dau spre iertarea păcatelor, luînd parte la slujba Sfîntului Maslu, care este tot spre iertarea păcatelor.

Să ştim că, dacă vedem că nu avem bucurie, ceva nu e în regulă; să ştim că, dacă nu avem pace a sufletului, ceva nu e cum vrea Dumnezeu, ceva nu-i în rînduială. Să ştim că, dacă n-avem curaj, dacă sîntem cuprinşi de teamă, ceva e rău în existenţa noastră, pentru că nu sîntem în legătură cu Mîntuitorul care ne susţine; dacă vedem că lucrurile nu merg aşa cum le doreşte Domnul Hristos, trebuie să schimbăm felul de a gîndi, de a lucra, de a acţiona în lumea aceasta.

În această zi de bucurie, care se continuă tot cu zile de bucurie, în această zi de pace, care se continuă cu alte zile care sînt dătătoare de pace, în această zi în care stăm cu sărbătorire în faţa Mîntuitorului Înviat, să ne gîndim la Domnul Hristos Cel Înălţat şi să ne gîndim la Duhul Sfînt, Care şi El este Duhul Sfînt care dă bucurie. Cu viaţa noastră, cu cele agonisite de sufletul nostru, să căutăm să fim oameni care pot da încredere celorlalţi oameni.

A fi cu Domnul Hristos înseamnă a fi sub binecuvîntare, a fi sub ieratarea păcatelor, a fi în marginile păcii, în marginile bucuriei şi ale netemerii. Dumnezeu să ne ajute!

Pr. Teofil Pârâian

Cumpăraţi revista "Rost" de la chioşcurile Rodipet!