Pentru un Nürnberg al comunismului românesc

Ne-a luat 16 ani ca sa vorbim serios despre necesitatea unui proces al comunismului. Cei care s-au opus cel mai mult si discutiei, si declansarii procesului ne cer acum sa o lasam balta, sub pretextul ca ar fi prea tîrziu. Vom arata de ce trebuie condamnat regimul comunist, de ce e musai sa-i deconspiram pe cei care au facut politie politica si care este rolul unei legi a lustratiei astazi.

În ultimile luni, din ratiuni pe care nu le disecam aici, tema scuturarii definitive de reziduurile comuniste a capatat, în sfîrsit, consistenta. CNSAS – institutie abilitata sa ne divulge numele securistilor si informatorilor Securitatii comuniste – a primit 1,3 milioane de dosare. E un pas mare spre realizarea scopului pentru care CNSAS a fost înfiintat, chiar daca mai ramîn vreo suta de mii de dosare sub obroc, pe motiv ca ar tine de siguranta nationala.

Solicitarile repetate ale fostilor detinuti politici – facute dimpreuna cu numeroase organizatii civice – de condamnare a regimului criminal comunist sînt pe cale de a fi satisfacute. Premierul Tariceanu a creat un Institut de Investigare a Crimelor Comunismului (IICC), iar presedintele Basescu a convocat o Comisie care sa documenteze raul rosu si sa întocmeasca un raport care sa stea la baza condamnarii comunismului (1).

Senatul a adoptat Legea Lustratiei, stîrnind în presa si pe scena politica o avalansa de pozitii pro si contra.

Cei care se opun Legii Lustratiei, în special, si procesului comunismului, în general, ridica, în principal, doua obiectii. Prima: orice demers în acest sens este tardiv. În opinia lor, la începutul anilor ’90 era motivata si esentiala o astfel de igienizare a vietii publice. Azi nu s-ar mai justifica, pentru ca deja nomenclatura comunista si securistii au detinut, ani întregi, controlul structurilor de putere, au pus bazele unei societati democratice, au îndreptat tara pe fagasul integrarii euro-atlantice. Pe firul logic, daca acele persoane nu s-au dovedit nocive pentru societate, nu ar fi nici drept si nici util sa fie eliminate din viata publica.

A doua: pot cadea victime persoane nevinovate si/sau de mare valoare profesionala si de maximum ajutor pentru progresul României, care n-au avut un rol major în regimul comunist si n-au facut rau (2). Sa precizam scurt ca toti cei care au facut parte din sistem, l-au legitimat si au lucrat pentru el sînt vinovati; au facut raul prin asta.

Înainte de a demonta cele doua obiectii, sa explicam termenii. Lustratia înseamna purificare, iar legea numita a lustratiei le interzice fostilor nomenclaturisti PCR accesul în functii publice vreme de zece ani. Pentru a fi cu adevarat dreapta, ar trebui sa prevada aceeasi sanctiune si pentru fostii angajati si informatori ai Securitatii. Condamnarea comunismului este, în fapt, o declaratie politica a presedintelui tarii prin care acesta, în numele statului, recunoaste atrocitatile regimului comunist si prezinta scuze poporului român. În paralel, IICC va strînge probe pentru trimitere în judecata a unor persoane care au comis crime pe timpul comunismului (de la omoruri pîna la abuzuri grave). Verdictul este dat însa de instantele de judecata, nu de IICC.

În fine, deconspirarea Securitatii ca politie politica se traduce prin depistarea, de catre specialistii CNSAS, a fostilor agenti si informatori care, prin actiunile lor, au încalcat drepturile cetatenilor, le-au provocat acestora suferinte sau i-au bagat în puscarie pe motive politice.

Fara îndoiala, este regretabil ca nu s-a facut mai devreme procesul comunismului, cu toate actele sale: condamnarea regimului, a ideologiei si a doctrinei; deconspirarea oamenilor Securitatii; pedepsirea criminalilor si lustratia. Neîndoielnic este însa si faptul ca e bine ca acest proces sa aiba loc si mai tîrziu, decît niciodata. Iata cîteva motive. Generatiile viitoare vor fi prevenite asupra raului pe care l-a produs comunismul si nu vor fi tentate sa dea credit unei astfel de ideologii diabolice (3). Tortionari odiosi, de teapa unui Plesita, nu ne vor mai sfida si ameninta în continuare (4). Încrederea opiniei publice în clasa politica ar fi ameliorata. Victimelor holocaustului rosu li se va face, într-o oarecare masura, dreptate. Nu în ultimul rînd, emanciparea României de mentalitatea comunista si revenirea ei la normalitate se vor accelera, în absenta frînelor care sînt astazi oamenii vechiului regim ramasi în functii-cheie (5).

Cît despre presupusele "victime colaterale" ale procesului comunismului, pot fi evitate, cu putina atentie la întocmirea textului de lege a lustratiei. Oricum, "drobul de sare" nu este un argument serios pentru renuntarea la lustratie. Mai bine sa cîntarim rezultatele lustratiei din Cehia, Polonia si Ungaria.

În fine, remarcam o inadmisibila atitudine de îngaduinta fata de comunism si de detestabilii sai slujitori, în vreme ce nimeni nu-si pune problema ca nazistii au fost vînati destul, ca nu mai este necesara condamnarea regimurilor naziste/fasciste, sau sa ceara dovezi ale crimelor acestora. Dubla masura aplicata celor doua sisteme este dovada cea mai buna ca în Occident se manifesta înca o vinovata complicitate cu ruinatul imperiu comunist, iar, în cazul românesc, ca societatea nu s-a desprins cu totul de comunism.

Claudiu Târziu

1. Din pacate, Institutul poate muri înainte de a-si împlini menirea, odata cu schimbarea Puterii, iar asupra Comisiei planeaza suspiciunea pentru ca este condusa de Vladimir Tismaneanu, fiu de evrei bolsevici, care au intrat în România pe tancurile sovietice.

2. Ion Cristoiu, înversunat opozant al lustratiei, îl da de exemplu (în "Bolsevismul lustratiei", Jurnalul National, 20 aprilie 2006) pe actualul ministru de Externe, Mihai Razvan Ungureanu, fost membru al CC al UTC pe cînd era liceean, si care va cadea sub incidenta legii. Cristoiu deplînge eventualitatea ca un om ca Ungureanu, care "ar putea contribui prin calitatile sale la propasirea României", sa fie lasat deoparte. Deocamdata, profesionistul Ungureanu si-a trecut în cont doua esecuri: "afacerea Gojdu" si semnarea unor întelegeri paguboase cu rusii – despre care puteti citi în numarul de fata al ROST.

3. Deja, cei care au acum sub 20 de ani nu stiu ce a însemnat comunismul si nu vor sa creada ca a existat un regim atît de cumplit.

Apoi, sa nu uitam ca mai exista regimuri comuniste în Cuba, Coreea de Nord si în China. Dar mentalitatea si proastele obiceiuri comuniste – inclusiv cele de guvernare – domina în Rusia, R. Moldova, Belarus si scot la rastimpuri capul în Franta. În plus, comunistii deghizati în socialisti au cîstigat alegerile în Italia si au un cuvînt greu de spus în UE.

4. Este notoriu episodul în care gen. (r) de Securitate Nicolae Plesita a povestit, în urma cu putina vreme, la o emisiune de televiziune cum l-a batut pe disidentul Paul Goma. Securistul a adaugat ca n-ar ezita sa-l loveasca pe Goma si astazi.

5. Va închipuiti unde ar fi ajuns România daca n-ar fi fost condusa peste un deceniu de catre Ion Iliescu & Co?

Cumpăraţi revista "Rost" de la chioşcurile Rodipet!