Noapte buna, Eutopia!

A sporit, în presa culturala româneasca, numarul celor care ti se uita grav în ochi pentru a te anunta ca sunt toleranti. Am citit articole împotriva paradelor homosexuale în care eram preveniti ca autorul are prieteni homosexuali. Articole împotriva B.O.R. în care ni se trâmbita ca autorul e altminteri ortodox de adâncime ecumenica si persuasiune catolica (în sensul etimologic al cuvântului). Articole împotriva românilor în cursul carora autorii lor îmbratisau beti de amor întreaga globula terestra, minus România, nesocotind astfel vechea butada cum ca un adevarat cosmopolit se simte acasa chiar si în propria tara.

Eu nu stiu daca am prieteni "minoritari". Nu umblu cu creionul chimic dupa ureche si carnetul cooperatorului în mâna pentru a tine evidenta multiculturala a prietenilor. Nu practic discriminarea "pozitiva" si nici pe cea "negativa" atunci când ma leg sufleteste de cineva. Nu am cote de promovare. Dar nu, ultima moda e sa dovedesti cât de tolerant esti. Toti dau de la ei, toti risipesc, toti sunt boieri. În privinta moralei, credintei si frumusetii, nimeni nu mai e negustor, sau târgovet aprig. Nu, toti sunt toleranti. Deschisi la punga spiritului. Ca si cum ar avea ce risipi. Ca si cum ar fi agonist ceva. Ca si cum "mosii si stramosii" nostri ar fi fost atât de ticalosi sau atât de virtuosi încât sa se învredniceasca sa ne lase ceva mai mult decât o aspiratie la anonimitate, niste nadejdi de mântuire si o statalitate pâlpâitoare. Comportându-ne ca si cum am avea ceva de unde lasa de la noi facem figura de Jourdain, de oameni care vor sa para mai manosi decât sunt, de burghezi gentilomi traitori în vremea baronilor locali.

Eu ma multumesc sa fiu un "huligan", "intolerant" si "fara manere". Si ce! Asa începe totul. Asa se întemeiaza lucrurile. Asa se ridica o casa: taind, ciocanind, rindeluind. Si eu vreau sa încep ceva, nu sa lichidez trecutul. Nu ambitionez sa cheltui averea "babacului" (a lui "papa", daca vreti) la Paris, cu cocotele, fie ele si intelectuale. Nu vreau sa las celor ce vor veni o tara falita si moral si estetic, pe lânga ca economic. Nu vreau sa fac evaziune spirituala, sa tin dubla contabilitate morala si estetica. Prefer sa fiu un agonisitor, un negustor cinstit dar greu de prostit, care nu da banul pâna ce nu s-a convins de calitatea marfii. Vreau sa trec urmasilor – asa cum le-am primit, daca nu mai clare – canoanele – bisericesti si literare – care sa le arate cât de pacatosi sunt si cât de curati pot deveni. Nu vreau sa adaptez canoanele la caderile mele, ci caderile-mi sa le ridic transformându-le în panta de greu urcus. Nu vreau sa stam cu totii pe fund de crater plat si stins, ci la poale de munte.

Stiu ca "daruind vei dobândi", ca trebuie sa dai ca sa ti se dea, dar câti dintre noi au într-adevar ce da? Suntem toleranti. Cu ce? Cu slabiciunea noastra? Suntem risipitori. Cu ce? Cu pacatele noastre? Simpla negustorie de sentimente, idei si suflete false, în care se pacalesc si cei care vând pe bani calpi, si cei care cumpara marfa contrafacuta.

Sa nu ne lasam înselati. Poate ca, cine stie?, ceasul istoriei occidentale anunta, prin injectatul sau cuc francofon, miezul noptii. Pentru Europa o fi sfârsitul, neputinta mascata-n toleranta. Dar noi, afara de faptul ca ne-a trecut epoca fara ca sa bagam de seama, abia începem. Sa fim deci gerosi, taiosi ca o dimineata de iarna care te-nghesuie-n trup dar ti se deschide larg si clar în fata ochilor.

Mircea Platon

Cumpăraţi revista "Rost" de la chioşcurile Rodipet!