PĂRINTELE IUSTIN ŞI CRUCEA STĂREŢIEI

Acum câţiva ani s-a făcut mare tulburare, cu inflaţie de scenarii neo-securistice şi mitinguri de protest în Dealul Patriarhiei, atunci când Părintele Adrian Făgeţeanu (considerat – după plecarea la ceruri a Părintelui Sofian Boghiu – ultimul mare duhovnic al Bucureştilor) a luat hotărârea de a se retrage într-un schit izolat din creierii munţilor, mai sus de Lainici. Alegând să se îndepărteze, sub povara vârstei înaintate, de zarva capitalei şi de puhoiul de oameni care-l căutau zilnic, pentru spovedanie sau sfat, marele înduhovnicit n-a fost lăsat în pace nici la Locurele, unde a fost iscodit şi hărţuit încă multă vreme, până când a devenit limpede pentru toată lumea, prin chiar repetatele sale mărturii, că nu fusese la mijloc nici un "scenariu" şi nici o "presiune", ci doar libera sa voie, responsabilă şi bine cumpănită.

Situaţia pare să se repete, într-un fel, şi cu Părintele Iustin Pârvu de la Petru-Vodă (Neamt), care, la 88 de ani, a luat hotărârea (desigur că deloc uşoară) de a se retrage din stăreţie şi de a-şi asigura o paşnică succesiune, asupra căreia să rămână de veghe chiar la faţa locului, ca rugător, sfetnic şi îndrumător discret, căci autoritatea de ctitor şi de duhovnic nu i-o poate pune nimeni în cumpănă, de la vlădică până la opincă.

Iată însă că pe 2 aprilie, în a patra duminică din Sfântul şi Marele Post, la slujba de instalare a noului stareţ, după maiestatea unei Liturghii ca din ceruri, lucrurile au luat-o razna la Petru-Vodă, ajungându-se la violenţe şi tensiuni inadmisibile, sub cuvânt că Părintelui Iustin i s-ar fi forţat mâna şi că ar fi victima unei grozave conspiraţii "masonice". La început au fost vociferări, apoi huiduieli efective, iar în cele din urmă noul stareţ (Lavrentie Carp, ucenic mai discret al Părintelui Iustin, de numai 28 de ani, călugărit în 1998 şi preoţit anul trecut, după ce a absolvit Teologia la Iaşi) şi trimişii oficiali ai Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei (Arhim. Timotei Aioanei, exarh cultural, şi Arhim. Pavel Toderiţă, exarhul pentru zona Neamţului) au fost molestaţi fizic şi chiar azvârliţi de mulţime pe porţile mănăstirii! Zadarnic s-a străduit Părintele Iustin însuşi să lămurească şi să potolească asistenţa (incitată, din păcate, inclusiv dinăuntrul obştii): mărturisirile, explicaţiile, dojenile şi apelurile sale la cuminţenie creştinească n-au putut opri tăvălugul contestatar şi, pe cât se pare, nici decizia unor vieţuitori ultraradicali de a părăsi mănăstirea şi de a chema credincioşii la un fel de djihad "ortodox" împotriva… propriei ierarhii bisericeşti!*.

De a doua zi, zvonistica furioasă şi ameninţătoare a umplut Internetul, presa a exploatat tendenţios şi senzaţionalist evenimentele, agitaţia a căpătat proporţii naţionale, iar Părintele Iustin a ajuns să fie tratat de către cei care pretind a-l apăra ca pe un fel de nevolnic căruia alţii trebuie să-i poarte de grijă şi pe care nimeni nu este atât de naiv încât să-l mai creadă pe cuvânt!!!

Bazându-ne nu numai pe ceea ce a declarat Părintele Iustin prin viu grai, dar şi pe scrisoarea pe care Preacuvioşia sa a adresat-o către Î. P. S. Daniel în data de 23 martie a. c. (din care alăturat reproducem esenţialul), nu putem face decât următorul apel de bun-simţ: CREDEŢI PĂRINTELUI IUSTIN, cu atât mai mult cu cât susţineţi că-l respectaţi şi-l preţuiţi ca nişte adevăraţi fii duhovniceşti! E trist că anii se adună, că nimic pe lume nu este netrecător, că sfinţenia însăşi are şi ea soroacele ei, dar se cade să ne păstrăm în toate echilibrul şi luciditatea (chiar şi atunci când ştim că poate unii se bucură şi profită impur de toate acestea, cum se întâmplă de când lumea).

Tot ce s-a petrecut recent (şi se petrece încă) în obştea de la Petru-Vodă – şi care ţine mai mult de nişte aşteptări şi orgolii lezate din interiorul acesteia decât de cine ştie ce conspiraţii din afară – ne face să ne reamintim, între altele, de cuvintele Părintelui Gheorghe Calciu-Dumitreasa: "Cred cu tărie că cel mai mare duhovnic în viaţă este Părintele Iustin Pârvu de la Petru-Vodă… Chiar dacă nu are nici un rang ierarhic, are rangul Duhului care i s-a dat şi care nu se va putea lua de la el. Aş vrea ca Sf. Arhangheli şi Maica Domnului să-i păzească pe ucenicii săi de ispita mândriei de a-i fi ucenici..."

Răzvan Codrescu

P. S. Mai recent s-ar părea că Mitropolia de la Iaşi, pentru a curma pe moment tensiunile păguboase pentru toată lumea, ar fi revenit asupra deciziei sale, lăsând ca Părintele Iustin să-şi mai ducă o vreme crucea stăreţiei. În clipa în care predau aceste rânduri pentru tipar, n-am însă o confirmare oficială a faptului respectiv (care, oricum, nu schimbă prea mult esenţa discuţiei). (R. C.)

Din scrisoarea Protosinghelui Iustin Pârvu adresată Î. P. S. Mitropolit Daniel

Înalt Prea Sfinţite Stăpâne,

Subsemnatul, protosinghelul Iustin Pârvu, stareţ al Mănăstirii "Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil" – Petru Vodă, fiind la o vârstă înaintată de 88 de ani, după 15 ani de stăreţie în această mănăstire pe care am început-o din temelii şi am adus-o la o stare de stabilitate materială şi duhovnicească, vă rog să binevoiţi a asculta cererea mea de a mă retrage din funcţia de stareţ. Motivele care m-au îndemnat să iau această hotărâre sunt atât vârsta înaintată, cât şi dorinţa de a lăsa încă din viaţă un succesor care să continue ampla activitate a mănăstirii noastre. […] Toată această bogată activitate are nevoie de o supraveghere atentă, de multă putere de lucru. Deoarece eu însumi, la vârsta mea, fiind ocupat şi cu problemele credincioşilor care vin la mănăstire, nu pot să mă îngrijesc de toate acestea cum s-ar cuveni, am socotit nimerit să las pe ieromonahul Lavrentie Carp, vieţuitor în obştea noastră, în funcţia de stareţ al mănăstirii, pentru a putea prelua din timp sarcina de a purta de grijă de bunul mers al mănăstirii şi, fiind numit de mine personal, pentru a evita eventuale neînţelegeri ce s-ar isca […]. Cel ales de mine pentru a prelua funcţia de stareţ, şi pe care mă angajez că-l voi susţine şi-l voi îndruma în dificila sarcină a păstoririi sufletelor şi a slujirii lui Dumnezeu din această postură, este ieromonahul Lavrentie Carp Lucian. Motivul acestei alegeri este că îl cunosc de multă vreme, încă înainte de a intra în mănăstire, şi am văzut că este cel mai potrivit […].

Al Înalt Prea Sfinţiei Voastre supus ascultător,

Stareţ Protosinghel Iustin Pârvu,

23 martie 2006

Cumpăraţi revista "Rost" de la chioşcurile Rodipet!