Vedere de pe Centura Politicii

NATO, Vasesque şi tonomatele

M-am privatizat! Am primit drepturile de autor la Canal şi mi-am cumpărat o maşină electronică de tors firul despicat în patru. Firul acela de "toc-şou", care e mai "trendi", mai "şoking", iar o flanea împletită din aşa ceva îţi dă un "luk" "foarte mişto". Ce mai tura-vura, iese ceva "okei"! Lucrez cu materialul clientului. Răsucesc fire din păr de capră pentru târsână, tei şi hlandan pentru frânghii, fire de tort, (atenţie, nu e prăjitura aia de la oraş), de păşică şi chiar de câlţi. Ador firul despicat de Analistu Neamului, care stă drept şi judecă tot la fel de strâmb. Că ieşi Marinelu mai deunăzi şi a tăvălit toate potăile din presa contemporană, care - n-aşa?! - informează şi, mai ales, formează, dau linia de gândire într-o societate sleită de comunism. Ei - pasămite - au ajuns formatorii noştri "dă opinie". Iar Marinelu cel cu gura bogată i-a făcut "tonomate cu euroi". Bagă mogulul fişicul şi iese portretul adversarului politic. S-au auzit urlete din haznaua Varanului-cu-Platoşă. Geniala mufă de laptop muşca aerul cu dinţii, mai ceva ca peştele scos la soare. "Dragi telespectatori, noi lucrăm la patron, toţi avem patroni, dar gândim liber. Am eu o gaură în cap, am eu o fantă prin care Dan Voiculescu să-mi bage fişicu cu euro?", întreba năucit şi eviscerat Analistu Neamului, zis şi Cristoiu pe numele său de divă, pipăindu-şi ţeasta. N-are, domne, vă zic io, n-are fantă! Are bortă. În portofel.

Până una-alta, am ajuns în rând cu lumea cea mare. Am ajuns la "friendşip" cu Licuriciu cel tare. Mai anţărţ, George W. Bush spunea că preşedintele Traian Băsescu este “premierul român”. Stephen Hadley, consilierul de la Casa Albă, le spunea analiştilor americani că Bush va merge la “Constandt”, unde se va întâlni cu preşedintele român…”Vasesque”. Bine, măi Fănică, ia zi cum îl sfătuieşti tu pe cel mai puternic om de pe Planetă? Ce-i spui tu despre România dacă nici nu ştii cum îl cheamă pe preşedintele acelei ţări din estul sălbăticit de părinţii voştri? Sau faci şi cu ca flăcăii de la Reuters, care au dat iar cu mămăliga-n geam şi ne-au asigurat că reuniunea NATO a avut loc la Budapesta?

Cu bastârca pe moguli

Se apropie vertiginos alegerile locale, dar campania electorală a început. Se luptă deja cu baioneta, cu satârul sau cu ghioaga, aşa cum s-a întâmplat la Cluj de ziua naţională a Ungariei mari şi tari. Că şi la Sfântu-Gheorghe, drapelul României de la prefectură a fost coborât în bernă, în semn de doliu. Cine mai are vreme de asemenea fineţuri penale? În timp ce Marko Bela anunţă că vrea "să reconstruiască Transilvania", Traian Băsescu s-a întors de la Consiliul European de primăvară de la Bruxelles cu apetit pentru confruntare, de contraatac, mai pe şleau, cu "poftă de harţag". Şi cum nici un jurnalist nu l-a întrebat pe şeful statului ce-a făcut el pe-acolo în numele ţării noastre, preşedintele pune bastârca pe "tonomatele cu euro din trustul lui Felix", dar şi din alte societăţi. Nu candidează la primăria de la Lehliu, nici la Ciorogârla, dar vorbeşte la oră de vârf în calitate de "pater familias" fiindcă unii gazetari l-au acuzat că ar fi instrumentat o ordonanţă pentru radierea datoriei la o bancă sau fiindcă au ironizat-o pe mezina Elena pentru "succesurile" ei din politică. "Tonomatele" acuză "atacul la presă", deşi punctele ochite fuseseră descrise cu epitete expresive. Oare analiştii neamului răspund la "comanda mogulilor", cum crede Traian Băsescu sau pentru ei autocontrolul perfect motivat vizează şi frizează deontologia profesională? Este posibil ca asemenea conflicte să afecteze grav şi prestigiul presei? M-a oprit un vecin pe scară şi mi-a spus de la obraz: "Tonomatule, te dai modest în apartament confort doi?" Şi am zis simplu: "Da!"

Cum să ataci un tată de familie în ce are el mai drag, mai ales că nu vrea să mai fie primar? Să fi fost mânie cu premeditare din partea preşedintelui sau o sfântă indignare paternă, justificabilă pentru orice părinte? Dar dacă fata nu vrea să fie călcată pe bombeuri, de ce iese la horă? Oricum vor mai regresa raporturile, Traian Băsescu a ameninţat că va riposta la toate atacurile, mai ales că "săracu' preşedintele" poate ieşi victimizat. Dar oare merită să coboare la nivelul oricui îl înjură, fie că este un jurnalist "programat de moguli" sau nu? Va avea vreme să se bată cu "gura lumii"?

"Canibalizarea voturilor PSD"

În sfârşit, premierul Tăriceanu a hotărât: vom avea alegeri locale pe data de 1 iunie. Unii primari nu s-au decis dacă mai vor sau nu să candideze, alţii au început deja să promită din nou marea cu sarea şi chiar au făcut liposucţie, numai să fie iar pe placul cetăţenilor. Partidele se bat în primul rând pentru oraşele mari, dar lupta cea mai aprigă se va da pentru Bucureşti, primărie care dă preşedinţi de ţară. Se aruncă bani pe sondaje, se evaluează şansele candidaţilor virtuali. La PSD, Ion Iliescu şi Adrian Năstase preferau ca Sorin Oprescu să intre în luptă a treia oară pentru roşul partidului. Conform sondajelor, doctorul senator avea cele mai mari şanse să-l învingă pe Vasile Blaga (PD-L) în al doilea tur de scrutin. El punea însă o condiţie greu de îndeplinit într-un partid cu multe vanităţi: să fie susţinut cu toată devoţiunea de conducerea PSD.

A venit primăvara electorală şi partidele politice seamănă tot mai mult cu nişte flori în perioada de polenizare. Au îmbrăcat straie noi, şi-au strâns corsetele doctrinare cu strategi vechi din spaţii exotice şi strălucesc în soare mai promiţător ca oricând. Unele au culori vii, dar ascund porniri canibale, altele preferă nuanţele mate din lipsă de fonduri, însă bat la conturile proştilor, unele au spini şi parfum suav de ideologii fumate, altele duhnesc de departe fiindcă şi muştele participă la polenizare. Ca să atragă mai mulţi bondari, PNL şi PNŢCD au anunţat că vor face alianţă, însă cei din teritoriu nu acceptă. Tot la prisaca din Bucureşti, PSD şi PNL au anunţat o coabitare non-beligerantă, ca să nu sperie bânzarii şi bărzăunii, dar şi conservatorii bat la poarta lui Ion Iliescu. PD-L preferă să-şi scuture petalele singur, la fel ca PRM, iar UDMR simte cum bate bruma prin grădinile secuilor. Mai ales că Partidul Civic Maghiar a fost înregistrat, deşi Constiuţia interzice partidele pe criterii etnice. Cea mai mare zumzăială este în jurul Primăriei Bucureştiului, de unde se poate ridica un alt preşedinte al României sau măcar un prim-ministru. Chiar dacă Sorin Oprescu avea toate şansele pentru al doilea tur de scrutin, partidul a optat pentru un miel de sacrificiu, Cristian Diaconescu. În replică, senatorul Oprescu a anunţat că va candida independent, chiar cu preţul demisiei din PSD. Mircea Geoană l-a avertizat "să se gândească de două ori" pentru că o asemenea decizie ar duce la "canibalizarea voturilor PSD". Oare ce-a vrut să zică?

Cu mătăuzul la urne

Concurenţă tot mai grea pe arena politică. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât că preoţii pot candida ca independenţi pentru funcţiile de consilieri locali sau judeţeni, cu învoire de la ierarhul locului. Nu este o noutate absolută, fiindcă păstorii de la alte culte fac deja politică la nivel mare. Cel mai bun exemplu este episcopul Laszlo Tokes, pe care l-au “votat” până şi românii de la Vinderei de Vaslui, numai ca să-i reprezinte la Strasbourg. Preoţii ortodocşi nu au voie să intre în partide politice, dar pot susţine un mirean cu dragoste de aproapele său. Nu mai contează că ierarhii au votat în 2004 o decizie propusă de mitropolitul Bartolomeu Anania, care interzicea categoric intrarea preoţilor în politică. S-a iscat mare tulburare pe culoarele Parlamentului. Unii politicieni au convingerea că doar ei trebuie să rămână aleşii poporului, că nu e nevoie de termeni de comparaţie. Retrăind, pesemne, unele nostalgii de pe vremea când părintele Tatu dădea cu mătăuzul prin FSN, cei de la PSD anunţă că deschid cu largheţe listele partidului pentru preoţi. Care vor fi efectele? Unii mai prăpăstioşi consideră că Biserica Ortodoxă va traversa noi drame, ca de fiecare dată când a păşit în arenă, aşa cum s-a întâmplat după anihilarea Mişcării Legionare sau după instaurarea regimului stalinist. Cristian Pârvulescu apreciază că Biserica Ortodoxă nu are preocupări spirituale, ci doar interese materiale. În replică, Dan Pavel consideră că, prin participarea lor la alegeri, preoţii ortodocşi "participă la construcţia democratică de jos în sus". Prin urmare, primarul va începe şedinţa de Consiliu cu o rugăciune şi va avea mereu reperul moral lângă el. Oare se va mai fura atunci la primărie? Va fugi primarul de şpagă mai dihai ca dracu de tămâie? Dar dacă unii preoţi vor fi duşi în ispită de ochiul-dracului, ce efecte va avea năravul asupra Bisericii?

"Golăneală cu premeditare"

Chiar dacă au trecut peste o sută de ani, tot nu putem ieşi din trapa ca un blestem tragi-comic, în care ne-a surprins Caragiale. "Iubesc trădarea, dar urăsc pe trădători!", spunea Farfuridi, care se temea şi de aliaţii politici, şi de partenerii din propriul partid. La fel s-au speriat şi cei de la PSD că liberalii vor răstălmăci legea, în aşa fel, încât preşedinţii consiliilor judeţene să nu fie aleşi prin vot uninominal. Tulburarea era aşa de mare, încât Mircea Geoană a ameninţat din nou - a 38-a oară! - cu moţiunea de cenzură, dacă PNL nu va respecta legea. El a invocat milioanele de români care abia aşteaptă varianta de vot uninominal, de tip PSD, "un succes personal", chiar dacă la referendum s-a votat varianta propusă de Traian Băsescu. Camelia Spătaru şi Bogdan Olteanu se dădeau de ceasul morţii să-i convingă pe social-democraţi de bunele intenţii ale liberalilor. Premierul Tăriceanu dăduse deja cele zece porunci - hotărâri pentru organizarea alegerilor locale pe 1 şi 15 iunie, stabilise şi fondurile necesare: 66 de milioane de lei noi, adică dublu faţă de 2004. Inutil, PSD avea aceeaşi nelinişte: dacă PNL trişează la alegerea consiliilor judeţene, mai ales că liberalii nu fuseseră de acord cu votul uninominal pentru acest nivel? Mai expresiv de la natură, Miron Mitrea crede că procedura liberalilor este curat "golăneală cu premeditare" şi i-a ameninţat "să nu se joace cu PSD"! Tot un fel de premeditare este şi hotărârea Curţii Constituţionale, prin care se instituie un fel de imunitate penală pentru miniştrii-parlamentari, urmăriţi de procurorii DNA. Monica Macovei i-a acuzat pe judecătorii Curţii că-i apără pe suspecţi şi, de aceea, Ioan Vida şi ai lui ar trebui să răspundă penal. Şi totuşi, cui foloseşte blocarea în Parlament a dosarelor pentru foştii şi actualii demnitari într-un an electoral ce se anunţă aşa de furtunos? Ştiind că s-au opus cu atâta vehemenţă investigaţiei legale, care nu înseamnă automat şi condamnare, cum ar mai putea ei să vină în faţa electoratului pentru a fi aleşi prin vot uninominal?

Laţul şi spânzurătoarea

Oare cum o fi mai bine pentru Partidu lu Mucles, zis PSD? Să se cunune oficial cu liberalii sau s-o încaseze de la bocii Marinelului? PSD a propus PNL pact de neagresiune la locale şi susţinere reciprocă în turul doi. Propunerea prevedea posibilitatea reactualizării pactului de neagresiune şi în campania electorală pentru alegerile parlamentare, în funcţie de rezultatele din alegerile locale şi de "eventualitatea estimării unui guvern PSD-PNL", ulterior alegerilor parlamentare. Majoritatea liderilor social-democraţi prezenţi la şedinţa Biroului Permanent Naţional au primit cu reticenţă propunerea pe care Mircea Geoană, Adrian Năstase şi Ion Iliescu au făcut-o liberalilor.

În timp ce se făceau eforturi pentru pregătirea reuniunii NATO, unii şoferi din Bucureşti se împuşcau pentru un loc de parcare. Şi încă nu se oprise circulaţia prin zonele securizate! Toate acestea se petreceau pe fundalul bătăliei pentru Primăria Capitalei. Răfuiala capătă accente melodramatice. Anunţând că vine pe cai mari, Ludovic Orban, candidatul PNL, promite să facă metrou până la Otopeni, chiar dacă Drumul Taberei, un cartier cât un judeţ, nu beneficiază încă de un asemenea proiect. Adriean Videanu îl acuză că vrea să aducă "mocăniţa" pe malul Herăstrăului şi-l trimite să cânte la chitară. Codrin Ştefănescu şi Cozmin Guşă, candidaţi cu acte în regulă, au cerut verificarea averii lui Marian Vanghelie. Institutul pentru Politici Publice dă în judecată primăria Sectorului 5 pentru că a încălcat legea liberului acces la informaţiile de interes public. Adică sursa banilor pentru campanie.

"Fără PSD, se ducea ţara de râpă!"

Am scăpat şi de iarnă, preţurile cresc mereu, în schimb, au ieşit urzicile. Sub scutul reuniunii NATO de la Bucureşti, partidele şi-au continuat lucrările de primăvară electorală prin patrie. Fiecare cu plugurile din dotare. Mircea Geoană s-ar muta din vila de protocol, dar n-are unde. Tataie nu vrea să plătească impozit pe imensa grădină a vilei din Primăverii. A, vreţi să spuneţi că fiecare amărât de la bloc plăteşte impozit pe suprafaţa de teren pe care este aşezat apartamentul lui şi că, astfel, într-un bloc de 11 etaje, acelaşi perimetru este plătit practic de 11 ori? Şi ce dacă? Premierul Tăriceanu ne asigură că Theodor Stolojan şi Valeriu Stoica ar fi "papagalii lui Traian Băsescu". Aflaţi la guvernare, liberalii au promis că vor mări din nou pensiile, însă cu două luni mai devreme. Pluteşte în aer aceeaşi întrebare ca anul trecut: de unde bani? Miniştrii Paul Păcuraru şi Varujan Vosganian aveau răspunsul pregătit: fondurile vor veni din excedentul bugetar. Şi dacă nu vor exista excedente, oferim blana ursului din pădure. Paul Păcuraru ne informează că în 2009 vor fi necesare alte două miliarde de euro de la bugetul de stat, fiindcă bugetul de asigurări se cârpeşte greu. Vedem noi de unde vor tăia. Proaspăt doctor Honoris Causa de "Danubius", după ce a refuzat să plătească impozit pe grădina vilei, Ion Iliescu a găsit explicaţia justă a situaţiei prin care trecem: dacă nu era PSD, "se ducea dracului ţara de râpă" din cauza ciondănelii dintre palate. În replică, Vasile Blaga spunea că nu se pierdea patria fără PSD, dar "PNL se ducea sigur dracului" fără susţinerea lui Ion Iliescu. Gheorghe Flutur vede cum s-a înroşit şeful liberalilor după respiraţia gură-la-gură, pe care i-a făcut-o ideologul de onoare al social-democraţilor. Până la urmă, oare cum aflăm cine pe cine salvează în România? Probabil că putem folosi şi arsenalul NATO, dar tot nu-i convingem pe aleşi să ne spună adevărul.

Theo, ridicat de pe arici!

În sfârşit, s-ar părea că de-acum vom avea ceva linişte pe la Justiţie. Conform anecdotei de la Radio Erevan, Teodor Meleşcanu s-a ridicat de pe ariciul din acest minister şi lasă locul liber pentru Cătălin Predoiu. Un lector universitar la Facultatea de Drept din Bucureşti, tânăr avocat proaspăt numit şi rapid acceptat cu largheţe de către preşedintele Traian Băsescu. El a depus jurământul sub privirile ocrotitoare ale premierului Tăriceanu, fără prezenţa unor fruntaşi liberali importanţi. O ceremonie-fulger, fără pişcoturi şi fără şampanie, dar parcă de trei ani n-a mai fost o asemenea armonie la Palatul Cotroceni. Traian Băsescu i-a luat apărarea tânărului Cătălin Predoiu contra celor care-i reproşează avocatului că şi-a făcut ucenicia politică pe la PNL-Aripa Tânără, pe lângă actualul premier şi că a pledat în procese comerciale pentru societăţile lui Dinu Patriciu. Aceeaşi casă de avocatură s-a ocupat şi de lichidarea Băncii Internaţionale a Religiilor. Conform deciziei din 2006 a Înaltei Curţi de Justiţie, procurorii DNA au început urmărirea penală împotriva întregului lot de apropiaţi ai lui Cătălin Predoiu, iar procesul a ajuns deja la CEDO. Nu cunoştea preşedintele asemenea detalii? Şi totuşi, Traian Băsescu era numai lapte şi miere când noul ministru a depus jurământul. Care să fie cauza acestei stări de beatitudine politică? Noul ministru şi-a vândut acţiunile imediat şi a renunţat la calitatea de membru în Consiliul de Administraţie al CEC, pentru a evita orice incompatibilitate. Care va fi relaţia noului ministru cu procurorii de la DNA? Cum se vor simţi Daniel Morar şi Doru Ţuluş? Dar procurorul general Laura Codruţa Kovesi?

În ţara noastră, coexistă două lumi paralele: una, cu oameni care muncesc doar pentru plata facturilor şi pentru care produsele de bază devin tot mai scumpe, unde până şi preţul la motorină se umflă mereu, chiar dacă este atât de necesară pentru agricultură; cealaltă, în care politicienii noştri fac tot felul de combinaţii şi jocuri de gleznă pentru propriile aranjamente. Aşa se explică şi noua decizie a Curţii Constituţionale: foştii sau actualii demnitari nu pot fi cercetaţi penal fără acordul Parlamentului. Iată rostul adânc al acelei conjuncţii "şi" din textul Constituţiei! După ce l-au sărbătorit pe Şerban Mihăilescu - alias Miki Şpagă, Ion Iliescu, Adrian Năstase şi Mircea Geoană au stat la taină cu premierul Călin Popescu Tăriceanu într-o vilă de pe malul Lacului Herăstrău. Ce s-a întâmplat acolo? Să fie adevărat că Mircea Geoană le-a pus piciorul în pragul de sus liberalilor, aşa cum se presupune? Mai precis, ori la bal - ori la spital: vrea PNL sprijinul PSD pe mai departe, atunci să accepte alianţa la guvernare după alegerile locale, altfel iar vine moţiunea de cenzură! Ştiind cât îi ţine curajul pe cei de la PSD, primul ministru l-a amânat din nou pe Mircea Geoană. Chiar dacă Adrian Năstase a simulat amnezia, Ion Iliescu a confirmat că întâlnirea cu premierul Tăriceanu a avut loc, fără să dea detalii. Cei doi hidrologi nu au discutat despre şuvoaiele care bântuie prin ţară şi nici despre încălzirea globală, crede Emil Boc. El le cere însă celor de la PSD şi de la PNL să recunoască public "legătura lor contra naturii". Mai ales că există liberali care agreează relaţia cu Ion Iliescu şi ai lui. Crin Antonescu e de părere că PNL nu e incompatibil cu PSD. Mai mult, el consideră că ar fi posibilă o alianţă cu Mircea Geoană după alegerile locale fiindcă, oricum, şefii de la PSD nu ar fi duşmanii naturali ai liberalilor, ci Traian Băsescu şi PD-L. Oare aşa să fie? Ce-ar zice Gheorghe Brătianu?

România a devenit ţara excepţiilor de la regulă. S-a ajuns aici fiindcă parlamentarii au votat de-a lungul anilor legi speciale pentru categorii sociale excepţionale: legi pentru salarii şi pensii pritocite atent pentru politicieni, pentru securişti, dar şi pentru oameni care pot exercita presiuni asupra Guvernului. Ani la rând, s-au tocat mii de miliarde de la buget sub pretextul că trebuie ajutaţi minerii, banii s-au topit, iar Valea Jiului a rămas în aceeaşi mizerie. S-au întors minerii spre satele pierdute în sărăcie şi au rămas ceferiştii. Au sindicat puternic şi ameninţă Guvernul, provocând al doilea haos la nivel naţional de la începutul anului. Printr-o subtilă politică de creştere a preţurilor, Miron Mitrea şi alţi miniştri care s-au perindat pe la Transporturi au favorizat companiile de microbuze şi au redus numărul trenurilor. Procurorii nu mai verifică la cine au ajuns banii pentru modernizarea Căilor Ferate, fiindcă ar fi depistat nume grele. În timp ce unii lideri sindicali parazitează compania de stat cu societăţi-fantomă, în buna tradiţie lăsată de fostul boss al CFR Mihai Nicolaiciuc, mulţi ceferişti au încă salarii de 450 de lei. Şi atunci, aceiaşi lideri îi instrumentează ca berbeci contra Guvernului, uneori chiar în scopuri politice. Ludovic Orban susţinea că greva lor ar fi "imorală şi ilegală", refuzând creşterea salariilor cu 18%. La mijloc, însă, rămân călătorii, de multe ori abandonaţi departe de destinaţie din cauza grevei. Cursele personale şi accelerate au fost transformate în trenuri rapide pentru mărirea preţurilor, dar confortul este de tip african. Altădată, ceferiştii erau respectaţi pentru solidaritatea şi pentru seriozitatea lor. Cum se explică această schimbare? Ce s-a întâmplat cu "a doua armată a României"?

"Bieţii profesori"

“Nu sunteţi un om de stânga!”, l-a atacat Olandezu Zburător pe Tataie direct la ideologie. Şi a trimis o scrisoare halucinantă către MISA lui Guru Bivolaru: “Distinşi concetăţeni spirituali ai Bucureştiului, Organizaţia PSD Bucureşti, unic partid social democrat de stânga din România, fidelă principiilor de comunicare şi apropiere faţă de concetăţenii Capitalei, a urmărit cu satisfacţie evoluţia, predispoziţia şi locul Misa în viaţa spirituală şi formativă a Eului uman. Organizaţia PSD Bucureşti a fost mandatată să vă transmită anexat două Chestionare, cu rugămintea ca Înţelepţii Domniilor Voastre să le analizeze şi să dispună completarea lor spre a vă cunoaşte poziţiile şi interesele. Printre cei care Vă urmează, avem şi în rândurile Organizaţiei PSD Bucureşti, iar aceştia s-au dovedit a fi printre cei mai oneşti şi curaţi sufleteşte. Ca urmare, ne exprimăm convingerea că vom găsi în Domniile Voastre expresiile înţelepciunii şi spiritului uman, aducătoare de speranţă şi voie bună. Vă asigurăm de întreaga noastră consideraţiune şi aşteptăm cu nerăbdare să statuăm un contact direct şi coerent cu factorii de decizie ai Înţelepciunii Domniilor Voastre. Cu devotaţiune şi respect mutual, Vă salutăm. P.S.D. Bucureşti Preşedinte, Marian Vanghelie”.

Să fie "politicăl ficşăn"? La fel de reală este şi guliaiul de tipul "Clanul Soprano", oferit de Miki Şpagă de ziua sa dă naştere. Că doar a intrat în staffu dă campanie al Prostănacului. Şi-au venit la Capşa Nicolae Dănilă, fostul director al BCR, George Copos, Florin Georgescu, Emil Calotă, Alic Ciocârlie, Ovidiu Muşetescu, Mircea Ursache, Dan Andronic, Mircea Geoană, Adrian Năstase, Viorel Hrebenciuc, Bogdan Chirieac şi mulţi alţii, dă stânga sau dă dreapta.

"Pământul este un bun strategic al Uniunii Europene"

"Ambiţia mea ca prim-ministru este ca România să redevină o forţă în domeniul agriculturii. Avem toate posibilităţile, investind cu inteligenţă, ca România să redevină, după ani şi ani, a doua forţă agricolă în Europa, după Franţa, care este o ţară mult mai mare ca potenţial agricol, România nu are nimic de invidiat la alte ţări". Aşa ceva nu a spus Ionel I.C. Brătianu. A zis-o Tăricelu în comuna băcăuană Blăgeşti, unde a lansat "Ghidul solicitantului". N-a crăpat tovalu!

"Dumnezeu îţi dă, dar nu-ţi bagă şi-n traistă ", spun ţăranii noştri şi multă dreptate au. Fiindcă noi chiar trăim timpuri paradoxale. România este o ţară binecuvântată cu pământ bun şi ape felurite, dar are cei mai săraci fermieri din Uniunea Europeană. Că ţărani nu prea mai are. S-au sleit bătrânii noştri privind spre clopotniţă. Agricultura merge numai pe minus. În anul 2007, pierderile unui ţăran român au fost de două ori mai mari, decât pierderile unui ţăran bulgar. În loc să primească bani, România plăteşte. Anul trecut, trebuia să luăm două miliarde de euro de la Uniunea Europeană şi am accesat doar 440 de milioane. Cum bine spunea Mugur Isărescu, guvernatorul Băncii Naţionale, banii de la Uniunea Europeană nu vor fi paraşutaţi niciodată de la Bruxelles pe ogoarele patriei, ei trebuie accesaţi inteligent, evitând asocierea birocraţiei autohtone cu birocraţia comunitară, care ar putea deveni fatală pentru noi. Într-un studiu recent, europarlamentarul Daniel Dăianu susţine că "pământul este un bun strategic al Uniunii Europene". Şi noi cu ce mai rămânem?

Cu toate că nici în acest an nu s-a pregătit sistemul de irigaţii, premierul Tăriceanu promite că România va avea o agricultură dinamică, încât va ajunge a doua după Franţa. Cum să atingem totuşi o asemenea performanţă, când subvenţia pentru motorină este de patru ori mai mică decât în celelalte ţări membre? În acest timp, comercianţii importă peste 80% din produsele alimentare de bază, pe care le cumpărăm apoi din magazine la cele mai mari preţuri din UE, chiar dacă au şi înlocuitori. Este responsabilă clasa politică de acest dezastru? Câtă vreme putem rămâne impasibili? Sau poate este de preferat să importăm alimentele din ţările partenere, iar noi să nu mai producem.

Tratatul cu Ucraina - un act de trădare

România a trecut cu brio proba de gazdă la summit-ul NATO. Nu toate magnoliile au fost furate, iar mascaţii i-au condus pe "anarhişti" la poliţie, "într-un cadru optim" pentru un dialog adecvat cu "tehnica din dotare". În plus, vocea României s-a auzit distinct într-o atmosferă extrem de tensionată. În timp ce Vladimir Putin se pregătea să decoleze spre ţara noastră, americanii testau cu succes scutul antirachetă. Vizibil iritat de "proiectele râmelor de la Bucureşti", conform ziarului "Izvestia", ţarul a avut ultimul cuvânt. Nu a acceptat coridorul pentru transportul armamentului NATO spre Afganistan, a propus şi a obţinut participarea la controlul colectiv al sistemului antirachetă. El vrea o lume multipolară şi a avertizat că nimic eficient nu se poate realiza la nivel mondial fără Rusia. Rămâne convins că aderarea Ucrainei ar fi o mare eroare strategică, această ţară s-ar rupe în două, iar Alianţa Nord Atlantică "şi-ar tăia craca de sub picioare cu securea propiei securităţi". De ce se tulbură atât de mult când vine vorba de aderarea Ucrainei? Şi de ce Kievul nu doreşte să rămână alături de Moscova, dacă Rusia s-a democratizat atât de mult? Ucraina a tulburat grav şi apele politicii de pe Dâmboviţa. În ajunul evenimentului, Traian Băsescu i-a acuzat pe Emil Constantinescu, pe Adrian Severin şi pe Petre Roman că "au trădat interesul naţional" atunci când au semnat tratatul cu Ucraina. Cei vizaţi au reacţionat imediat împotriva adversarului unic: Fără tratatul respectiv, nu intram în NATO! Traian Băsescu era ministrul Transporturilor, de ce nu şi-a dat demisia atunci? De ce nu a denunţat Tratatul când s-au împlinit zece ani de la ratificare? Să fie o admonestare indirectă la adresa lui Viktor Iuşcenko pentru Insula Şerpilor? Dincolo de toate întrebările, rămâne o enigmă reacţia preşedintelui: de ce doar cu acest prilej şi-a amintit de Ucraina? Avea nevoie de un nou conflict intern? De ce a tras în toate direcţiile cu şrapnele şi branduri? Abia acum a înţeles preşedintele că detractorii lui "au aruncat interesul naţional după uşă"?

Trecând prin Kiev, preşedintele George W. Bush declarase că va susţine eforturile Ucrainei de a participa la planul de acţiune pentru aderarea la NATO şi că Rusia nu are drept de veto. Aici era miza cea mare a summit-ului de la Bucureşti. Germania, Italia, Spania şi Franţa au preferat o bună cooperare cu Federaţia Rusă. Oare Ucraina trebuie să rămână pe tuşă sau este foarte important pentru Statele Unite ca această ţară mare şi încă turbulentă să intre în Alianţa Nord-Atlantică?

Nihil sine Rossia!

Convorbirile dintre şefii statelor din Alianţa Nord-Atlantică s-au desfăşurat sub semnul divizării. George W. Bush şi-a anunţat agenda de trei ori, chiar foarte apăsat: la Kiev, prin discursul din clădirea CEC de la Bucureşti şi la conferinţa de presă de la Neptun, după dialogul cu Traian Băsescu. Căpitanul de cursă lungă şi-a dus musafirul la malul Mării Negre pentru a înţelege mai bine noţiunea de securitate extinsă pe "lacul rusesc". Cel mai apropiat aliat al preşedintelui Bush a fost chiar gazda: Traian Băsescu. Rămânem însă tot fără vize, iar tragedia lui Teo Peter, amintită de şeful statului, nu a provocat o reacţie concretă din partea marelui aliat. Nimic despre Transnistria, despre armata rusă de la Tiraspol-Tighina, singura armată de ocupaţie din Europa, chiar la frontiera cu NATO. Era aşteptat la Bucureşti Vladimir Putin, însoţit de alesul Medvedev, pe care nu l-a mai luat. Vladimir Voronin a plecat spre România, după ce s-a sfătuit cu ambasadorul Rusiei la Chişinău. Bush nu a scos nici o vorbă despre Kosovo. "Nu trebuie să pierdem Afganistanul", a spus liderul de la Casa Albă, dar guvernele ţărilor membre nu fac mai nimic pentru reconstrucţia acestei ţări, unde nu există un program economic concret, iar producţia de opium a crescut de şapte ori sub umbrela trupelor NATO. Trebuie bani, mulţi bani! Germania şi Canada exercită presiuni pentru stabilirea unui calendar pentru retragerea militarilor din Afganistan. Preşedintele Bush a recomandat primirea în NATO a Croaţiei, a Macedoniei şi a Albaniei. Grecia s-a opus şi Macedonia a rămas la poartă. În plus, George W. Bush a solicitat aderarea Ucrainei şi a Georgiei la planul de acţiuni privind pregătirea intrării lor în NATO. El i-a reamintit lui Vladimir Putin că Alianţa Nord Atlantică vrea să ne apere de rachetele Iranului, nu este îndreptată contra Rusiei, ţară care nu are însă drept de veto. Şi aici, Germania s-a opus, la fel ca Italia, Franţa şi Spania. Ce s-a ales de propunerile preşedintelui american?

Traian Băsescu a fost foarte elegant şi totuşi direct când a spus că "Rusia nu iese din logica Războiului rece în abordările faţă de NATO". În realitate, este vorba de aceeaşi mentalitate imperială. "Cine îşi poate imagina vreodată că NATO ar putea ataca Federaţia Rusă?", a spus Traian Băsescu.

Vizibil marcat de un guturai feroce, a venit Vova la Bucureşti.

"Am auzit şi azi teoria că ţările NATO sunt democraţii care nu pun în pericol Rusia. Este o teză ciudată. Înseamnă că nici o altă ţară în afara celor NATO nu este democratică? Doar mai există şi alte ţări în lume considerate democraţii, care nu sunt membre NATO. Dacă Ucraina ar fi fost primită în NATO ieri, ar fi devenit mai democratică sau este deja democratică? Este un delir. Aderarea la NATO, din păcate, nu duce la o democratizare a ţării. NATO nu este un democratizator", a susţinut preşedintele rus. Mi s-a părut crispat, chiar dacă era de departe cel mai stăpân pe situaţie.

Să-l mai urmărim fiindcă merită: "NATO este o organizaţie uriaşă, iar noi vrem să colaborăm strâns cu Alianţa Nord-Atlantică. Se spune mereu că extinderea NATO nu este împotriva Rusiei. Marele Bismark afirma că nu contează intenţiile, ci potenţialul. s…t Acum nu mai există URSS, nu mai există nici pactul de la Varşovia. Se construieşte infrastructura militară NATO în Polonia, România, Cehia, Bulgaria. Este o ameninţare directă la securitatea Rusiei."

Viorel Patrichi

Cumpăraţi revista "Rost" de la chioşcurile Rodipet!