Dimensiunea teologică-pastorală a operei Mitropolitului Nicolae Colan

Se cuvine să amintim că profesorul teolog Nicolae Colan, înainte de a fi înscăunat ca episcop la Cluj, într-o retrospectivă asupra activităţii sale din "etapa sibiană" a afirmat următoarele: "Pe lângă catedra pe care m-am silit să o cinstesc (…), "Revista teologică" a fost din acel moment amvonul meu cel mai scump. De pe înălţimea lui am vestit cu tinerească însufleţire cuvântul Domnului şi am chemat, prin îndemnuri şi povăţuiri, la propovăduire, puterile proaspete ale tinerelor generaţii preoţeşti, ca şi încercatele iscusinţe ale mai vechilor purtători de condeiu bisericesc". [1]

La Cluj episcopul Nicolae Colan a continuat activitatea episcopului Ivan, cel care a construit măreţul locaş de cult ortodox, catedrală episcopală, aşa cum întotdeauna şi-au dorit românii din acest oraş, ce în perioada interbelică a devenit preponderent românesc. De asemenea, a fost un episcop ce a acordat toată atenţia sectoarelor administrativ-economic şi social pe care le implică conducerea unei eparhii în secolul XX. Tendinţele sale de progres s-au văzut nu numai la masa de studiu, ci şi în teren, unde toate le observa şi le judeca cu măsură dreaptă înţelegând, că o instituţie bisericească pentru a dăinui peste veacuri şi pentru a-şi îndeplini mai bine menirea este condiţionată de starea ei economică, "deşi materia în Biserică nu poate fi scop, rămâne mijloc". [2]

Episcopul Nicolae Colan a avut acel echilibru rar şi acea armonie perfectă între spiritual şi material, de stăpân chibzuit şi în împrejurările cele mai agitate; el a fost "însufleţitor al forţelor neamului prin duhul lui Hristos, colaborator neobosit la opera de zidire a unei vremi noi, luminat îndrumător cultural, mângâietor şi oţelitor de suflete în vreme de cumpănă grea" [3] din Ardealul de Nord. De altfel, scopul comunicării de faţă este tocmai prezentarea activităţii episcopului din acele vremuri grele, ce le vom schiţa în cele ce urmează. Episcopul Nicolae Colan, pentru poporul român, s-a dovedit a fi un conducător responsabil de instituţii administrative şi culturale "legând progresul în mod cuminte de trecut". [4]

Imediat după instalarea sa la cârma Episcopiei Clujului, a pus în mişcare o intensă activitate administrativă atât la centru cât şi în cuprinsul eparhiei, fiind atent la desfăşurarea vieţii bisericeşti cu succes "în orice chestiune adusă de valul timpului pe scena actualităţii" [5], în slujba clerului şi a credincioşilor din Transilvania.

De la teologul Nicolae Colan ne-au rămas importante lucrări şi studii care se impun şi astăzi pentru zidirea edificiului spiritual românesc, prin valoarea fondului lor teologic, etic şi social.

Poposind mai îndelung asupra Epistolei Sf. Pavel către Filimon, teologul Nicolae Colan afirmă că "prin îndrumările pe care i le dă lui Filimon, prin rugămintea pe care i-o adresează acestuia ca să-l primească pe Onisim cu dragostea de care e vrednic un frate în Hristos, Pavel desfiinţează de fapt raportul de drept dintre stăpân şi slugă, dintre domn şi sclav. Cu toate că Onisim rămâne, formal, robul lui Filimon, în fond abisul care-i despărţea până acum e închis: dragostea creştină a săvârşit minunea pe care, singură, nici o legislaţie lumească n-o putea săvârşi. Epistola către Filimon e cel mai strălucit exemplu de felul în care marele Pavel a ştiut să concilieze ordinea socială existentă cu postulatele Evangheliei lui Hristos. Ea este o capodoperă de tact pastoral, de înţelepciune apostolică, din care se desprinde luminos marele adevăr că, în fond: desăvârşita iubire creştinească şi sclavia se exclud" [6].

Simţindu-se chemat şi însufleţit de duhul preoţiei se întreabă "care stil de preot e mai necesar pastoraţiei moderne: preotul dinamic, activ, prezent pe toate tărâmurile şi-n toate planurile vieţii, ori preotul contemplativ, preotul aplecat mai mult spre rugăciune şi retras numai în cercul activităţilor lui strict bisericeşti ? – Credem că şi unul şi altul din aceste feluri este exagerat. Viaţa preotului trebuie să fie contemplativă şi activă deopotrivă. În misiunea lui nu poate exista una fără alta. Contemplaţia şi rugăciunea trebuie să fie izvorul faptelor lui. Pastoraţia şi viaţa lui să fie apostolice, iar activitatea sa să se facă în numele şi din porunca lui Dumnezeu, spre binele şi mântuirea oamenilor". [7]

De asemenea se implică în combaterea fenomenului sectar considerând că este "o luptă pentru adevăr – şi ea trebuie dusă cu armele adevărului, care singur zideşte" [8]

Într-o lucrare despre importanţa Bibliei pentru intelectuali, consemnează că ea este "cartea credinţei, a dragostei, a nădejdii… povăţuitoarea care ne învaţă cum să trăim, ca sufletul să nu moară niciodată, ci să aibă viaţă veşnică. Biblia este cartea vieţii" [9], iar gândirea nu numai teologică a episcopului Nicolae Colan, a fost remarcată încă o dată la tipărirea Noului Testament de la Cluj ca "un prilej de limpezire a limbii româneşti, un mijloc de înfrumuseţare a acesteia". [10]

Cuvântările ierarhului academician intitulate "Pastorale" [11] au un pronunţat fond biblic, redactate într-un stil oratoric sintetic, înveşmântate într-un fermecător grai românesc, ce-şi are izvorul în "limba vechilor cazanii", precum şi cea a cronicarilor munteni şi moldoveni, pildă pe care o poate lua orice om de cultură a vremii noastre" [12]. Pastoralele la Naşterea Domnului cuprind pe lângă textele scripturistice şi texte liturgice, versuri şi colinde adecvate acestui mare praznic al creştinătăţii. Bucuria Crăciunului " este veşnică, deoarece fără de margini şi fără de sfârşit este iubirea Ziditorului a toate, dintru care a purces. Căldura şi lumina ei ne învăluie pe toţi credincioşii: Ea întăreşte pe cei slabi, mângâie pe cei neştiutori, pe toţi ne îmbogăţeşte duhovniceşte, tuturor ne împărtăşeşte viaţa nouă" [13]. Într-o serie de pastorale pune accentul pe motivul întrupării care este iubirea nemărginită a lui Dumnezeu faţă de om ca să-l mântuiască din robia păcatului şi a morţii, să ne împace cu Dumnezeu şi să ne dăruiască din nou viaţa şi fericirea veşnică, arătându-se prin aceasta scopul întrupării Domnului. [14]

În anii grei de propovăduire a cuvântului lui Dumnezeu, Mitropolitul Nicolae Colan scrie şi vorbeşte despre "folosul obştesc bisericesc şi de folosul sufletesc" a sărbătorilor Crăciunului pentru poporul nostru care întotdeauna "a ţinut calea păcii" după cuvântul proorocului Isaia, care zice că "pacea este lucrul dreptăţii" drept pentru care Biserica şi creştinii sunt în slujba vieţii şi a păcii între neamuri. [15]

Volumul intitulat "Teologie şi spiritualitate ortodoxă" [16] evidenţiază că "Profesorul Colan s-a dovedit a fi nu numai un admirabil mânuitor al condeiului şi un cugetător de elită, ci şi un bun traducător" [17]. Traducerile sale din limba germană sunt un câştig pentru literatură teologică şi viaţa religioasă a creştinului care reclamă noi metode de reevanghelizare faţă de "ispitele raţionalismului" pentru a înţelege adevărurile fundamentale ale creştinismului. Adevăruri neotestamentare, morale şi liturgice practice ale Ortodoxiei sunt regândite şi trăite ca apoi să ajungă la dispoziţia teologilor şi a creştinilor. Această lucrare prezintă învăţături creştine deosebit de importante din tezaurul teologic ortodox în general şi repere luminoase din trecutul culturii teologice româneşti în special, gândite şi redate de autor în manuscris iar o parte tipărite în diferite periodice de-a lungul rodnicilor să-i ani de păstorire. Este pus în lumină, încă odată, realismul şi dinamismul gândirii teologice a marelui profesor şi ierarh care a militat toată viaţa pentru emanciparea neamului nostru românesc despre care afirmă că "El n-a fost încreştinat - ca alte neamuri - prin vreo poruncă împărătească sau prin foc şi sabie. El n-a avut o viaţă precreştină, ci s-a născut creştin. În structura sa sufletească creştinismul ortodox a intrat ca un element organic, congenital, etnic. Şi fiindcă epoca de naştere a neamului românesc se acoperă cu epoca creştinismului primar, comoara evanghelică a creştinismului nostru în toată curăţenia şi frumuseţea ei, i-a intrat oarecum în sânge, devenind un factor biologic naţional, făcând să dispară aproape cu desăvârşire reminiscenţele păgâne daco-romane ale componentelor lui etnice. Ori chiar când aceste reminiscenţe formale sunt vizibile, semnificaţia lor este încreştinată.

De când există, românul s-a închinat lui Hristos; de când există, el a fost paşnic, bun, răbdător, îngăduitor în raporturile sale cu străinii. A trăit în sărăcie; cu bunurile pământului pe care l-a lucrat şi s-au înfruptat din ele de cele mai multe ori tocmai impilatorii lui. Cu foarte rare excepţii, românul nu şi-a vândut sufletul, nici legea prin care se mântuie acest suflet. Mai bucuros a îndurat toate suferinţele, toate caznele, până la moarte. Şi, vai, de câte ori i s-a dat îndureratul prilej pentru această eroică ţinută ţi faptă ! Căci nu numai din punct de vedere politic, ci şi din punct de vedere religios am fost aşezaţi - cum spunea bătrânul cronicar- în calea tuturor răutăţilor; de aceea, pentru apărarea dreptei credinţe am suferit de la păgâni şi de la creştinii eretici deopotrivă. Lungile şi crâncenele lupte de apărare a legii strămoşeşti împotriva vrăşmaşilor au sculat din sânul neamului nostru eroi şi mucenici, cărora nu le găsim asemănare decât doar în epoca eroică a creştinismului primar". [18]

Arhiereul de la Cluj, meditând asupra chipurilor ilustre ale Bisericii şi neamului nostru constată că aceştia au pus la temelia vieţii lor credinţa: "o credinţă care a fost în stare să scoată din sânul neamului nostru atâţia eroi şi atâţia mucenici, va trăi în veac mergând din biruinţă în biruinţă" [19] iar într-o sinteză teoretică şi practică propovăduieşte despre "troiţa moştenirii noastre sfinte: iubirea de Lege, iubirea de limbă şi iubirea de pământ". [20]

Volumul intitulat "Pastoraţie şi istorie la Episcopul Nicolae Colan în Transilvania 1940-1944" [21], redă fidel atmosfera, ecourile, implicaţiile, dimensiunile demersului pastoral întreprins cu curaj de înaltul ierarh în această perioadă. Documentele ce stau la temelia cărţii sunt preluate din revista "Tribuna Ardealului" singura publicaţie românească autorizată să apară în teritoriile româneşti, vremelnic cedate Ungariei, unde autorul reportajelor prezintă sinteza cuvântărilor, deplasările în eparhie, impactul acestor vizite pastorale, numărul şi structura profesională a participanţilor la aceste manifestări religioase româneşti, relaţiile cu alte culte şi cu autorităţile.

Episcopul Nicolae Colan a sesizat prezentul cu cerinţele momentului istoric şi prin scrisul şi prin pilda sa a construit o conştiinţă preoţească puternică şi luminată, pentru a da neamului românesc preoţi devotaţi credinţei şi culturii româneşti.

Ştiinţa sa teologică a pătruns în comoara dumnezeieştilor învăţături şi în caracteristicile de bază ale mesajului evanghelic din cadrul misiunii preoţeşti, printr-o muncă competentă pe toate planurile slujirii, fiind de un real folos şi astăzi la promovarea trăirii religioase.

Academicianul Nicolae Colan, cu o extraordinară putere de pătrundere, în discursul său de la Academia Română din anul 1942 a afirmat că: "Biserica Ortodoxă Română a fost şi a rămas un aşezământ al poporului; pe el l-a luminat, pe el l-a povăţuit, pe el l-a mângâiat, silindu-se să-l adune tot mai strâns laolaltă, ca astfel să-l poată scoate la limanul izbăvirii în veacul acesta şi în cel ce care o să vină" [22]

Pr. dr. Dorel Man

_______________________________________________

1. "Revista Teologică", Sibiu, 1936, p. 153
2. Prot. Dr. Vasile Sava, "Viaţa ilustrată", Cluj, 1944, Nr. 1, p. 6
3. Prof. Dr. Isidor Todoran, Vlădicul Nicolae: Exponent al culturii naţionale, "Renaşterea" Anul XXIV, Nr. 26-27, p. 4
4. Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, "Revista Teologică", Sibiu, 1936, Nr. 7-10, p. 261
5. Ibidem, p. 262
6. Nicolae Colan, Teologie şi spiritualitate ortodoxă - Studii, articole, traduceri, Ediţie îngrijită de Pr. Lector drd. Dorel Man, Editura Presa Universitară Clujeană 1998, p. 55
7. Ibidem, p. 107
8. Nicolae Colan, La luptă dreaptă. Un capitol de strategie misionară, Sibiu, 1926, p. 5
9. Nicolae Colan, Biblia şi intelectualii, Sibiu 1929, p. 28.
10. Prof. V. Papilian, "Renaşterea", Cluj, 1946, Nr. 39, p. 3
11. Nicolae Colan, Pastorale, Ediţie îngrijită de Pr. lector drd. Dorel Man, Editura Arhidiecezana Cluj, 1995
12. Pr. Prof. Dr. Alexandru Moraru, "Cuvânt înainte", Nicolae Colan, Pastorale, Editura Arhidiecezana, Cluj 1995, p. 5
13. Nicolae Colan, op. cit., pag. 115.
14. Valer Bel, Idei dogmatice şi morale în pastoralele ierarhului Nicolae Colan la naşterea Domnului, în Omagiu Mitropolitului Nicolae Colan (1893-1993), Cluj-Napoca, 1995, pag. 57.
15. Nicolae Colan, op. cit., pag. 143.
16. Nicolae Colan, Arhiepiscop şi Mitropolit al Ardealului, Teologie şi spiritualitate ortodoxă, Studii, articole, traduceri, Editura Presa Universitară Clujeană 1998, 231 p.
17. Ieremia Albuţu, "Revista Teologică", Sibiu 1925, Nr. 12, p. 24
18. Nicolae Colan, op. cit., pag. 65.
19. Nicolae Colan, Medalioane, Cluj, 1940, p.15
20. Idem, In legături, Cluj, 1946, p. 15.
21. Preot Dr. Dorel Man, Pastoraţie şi istorie la Episcopul Nicolae Colan în Transilvania 1940-1944, Editura Renaşterea, Cluj-Napoca 2007, 269 p.
22. Pr. Prof. dr. Alexandru Moraru, La răscruce de vremi, o viaţă de om: Nicolae C olan, Episcopul Vadului Feleacului şi Clujului, Cluj-Napoca 1989, pag. 577.

Cumpăraţi revista "Rost" de la chioşcurile Rodipet!