Cu gândul la Înviere

Multe lucruri minunate ne mai propune nouă Învierea lui Hristos, şi toate pe calea marei Poezii.

Am pornit la drum, întru bună călătorire, însoţindu-ne prevăzători de Rugăciunea Sfântului Efrem Sirul:

"Doamne şi Stăpânul vieţii mele,/ duhul trândăviei,/ al grijii de multe,/ al iubirii de stăpânire/ şi al grăirii în deşert/ nu mi-l da mie!/ Iar duhul curăţiei,/ al gândului smerit, / al răbdării/ şi al dragostei/ dăruieşte-l mie, slugii Tale!/ Aşa Doamne, Împărate,/ dăruieşte-mi ca să-mi văd greşelile mele/ şi să nu osândesc pe fratele meu,/ că binecuvântat eşti în vecii vecilor./ Amin".

Ce program de viaţă! Să ne imaginăm acest text afişat în sălile de clasă ale şcolilor, în cancelarii, în aulele universităţilor, în sălile tuturor parlamentelor, în cancelariile guvernamentale, în marile săli de întruniri internaţionale, în birourile ovale sau dreptunghiulare ale şefilor de state, în birourile primarilor, miniştrilor, în sălile de judecată ale tribunalelor, în sălile de interogatoriu ale poliţiilor, in redacţiile publicaţiilor de tot felul, la sediile partidelor politice, şi oriunde oamenii trăiesc, învaţă sau desfăşoară lucrări importante pentru semenii lor. Afişat şi luat cât de cât în seamă de cei prezenţi. Oare nu s-ar schimba fundamental lumea, atmosfera în care trăim? Chiar dacă atât de creştină, rugăciunea aceasta nu pomeneşte de Cruce, nu pomeneşte de Icoană, Hristos nu este numit, aşa încât nici măcar nu i-ar irita pe cei care fac alergie la aceste valori.

Aşadar, (şi) cu această rugăciune ne-am pregătit de Paşti ca de mistică Nuntă, în veghe mereu, căci ne avertiza strana:

Iată, mirele vine în miezul nopţii/ şi fericită este sluga pe care o va afla priveghind;/ iară nevrednic este iarăşi pe carele va afla lenevindu-se./ Vezi dar, suflete al meu,/ cu somnul să nu te îngreuiezi,/ ca să nu te dai morţii,/ şi afară de împărăţie să te încui. (Tropar în Săptămâna Patimilor)

Şi atunci, precauţi, ne-am dojenit eul:

Suflete al meu, suflete al meu, scoală!/ Pentru ce dormi?/ Sfârşitul se apropie şi vei să te tulburi./ Deşteaptă-te dar,/ ca să se milostivescă spre tine/ Hristos Dumnezeu,/ Cel ce pretutindeni este/ şi toate le plineşte.

Şi ne-am dorit, şi ne-am rugat să ajungem a avea, la vremea cuvenită, haine pe măsură, după cuviinţă, pentru a putea petrece împreună cu Mirele nostru preaiubit:

Cămara Ta, Mântuitorul meu, o văd împodobită,/ şi îmbrăcăminte nu am să intru într-însa./ Luminează-mi haina sufletului meu,/ dătătorule de lumină, şi mă mântuieşte! (Luminândă)

Iar acum, mai pregătiţi sau mai nepregătiţi, mai gătiţi sau mai negătiţi, vom chemaţi toţi la Nuntă:

Intraţi toţi întru bucuria Domnului nostru/ (…).Cei ce v-aţi înfrânat şi cei ce v-aţi lenevit/ Cinstiţi ziua!/ Cei ce aţi postit şi cei ce n-aţi postit,/ Veseliţi-vă astăzi!/ Masa este plină, ospătaţi-vă toţi!/ Viţelul este gras, nimeni să nu iasă flămând!/ Gustaţi toţi din ospăţul credinţei,/ Împărtăşiţi-vă toţi din bogăţia bunătăţii!/ Să nu se plângă nimeni de lipsă,/ Că s-a arătat Împărăţia cea de obşte!

Şi iată ce ni se propune limpede prin această Stihiră a Paştilor, care se cântă în noaptea luminată de Înviere:

"Ziua Învierii!/ Şi să ne luminăm cu prăznuirea,/ şi unul pe altul să ne îmbrăţişăm./ Să zicem fraţilor şi celor ce ne urăsc pe noi!/ Să iertăm toate pentru Înviere!/ Şi aşa să strigăm:/ Hristos a înviat din morţi,/ cu moartea pe moarte călcând,/ şi celor din morminte viaţă dăruindu-le!"

Din nou, să ne imaginăm cum ar fi dacă îndemnurile acestea ar fi luate în serios, dacă am încerca să ne însuşim acest program de trăire. Revine aceeaşi întrebare de mai sus: oare cum ne-ar fi lumea? Rai pe pământ!

Între timp, Mirele va fi venit negreşit, chiar aşa cum ni se vestise, în miez de noapte, când vom fi chemaţi să luăm lumină. Şi vom ieşi din pântecele matern şi ocrotitor al postului la lumina Învierii. Şi, în fiecare an, lume multă vine să ia lumină, şi mare parte pleacă spre case, cu mare grijă să nu li se stingă luminile. Ce-ar fi de ştiut este că, de fapt, lumina aceasta, a lumânărilor, trimite la o altă Lumină, la Lumina-Hristos sIoan 8,12t. Şi aceasta să se aprindă în noi, şi aceasta să fie ocrotită în noi, întru veşnicie.

Restul este trecere-petrecere… Trecere (paşte) am spus? Înseamnă că se cuvine ca totul să fie pascal acum!

Costion Nicolescu

Cumpăraţi revista "Rost" de la chioşcurile Rodipet!