"Paradoxul" Voronin şi "puciul păpuşoiului"

Pentru prima dată în scurta ei istorie, Republica "Molotov" s-a bucurat de o atenţie specială în lume. Parcă era buricul Pământului! După revoluţia oranj de la Kiev, după emoţiile portocalii de la Bucureşti, toată lumea se aştepta ca basarabenii să dea o lovitură de imagine. Inutil. N-a fost să fie aşa. Basarabia a rămas roşie.

Explicaţii ar fi destule. Aproape un milion de tineri au plecat la muncă prin toată Europa şi prin Siberia. Au rămas acasă pensionarii şi ţăranii. Ei au decis asupra culorii portocalii: "aiasta nu sî poati la no". Vasile Tarlev, şeful guvernului de la Chişinău, ştie să umble cu zăhărelul. Nu degeaba a fost el director la fabrica de bomboane "Bucuria" din Chişinău. Tarlev a ieftinit salamul şi pâinea chiar înaintea alegerilor. Dacă mai adăugăm că pensiile şi salariile se iau la timp, chiar dacă au rămas tot de mizerie, vom înţelege mai bine motivaţia votului.

Bush: "Republica Moldova trebuie să schimbe direcţia"

Peste două milioane cinci sute de mii de basarabeni cu drept de vot au fost chemaţi la urne pe 6 martie pentru a alege noul Parlament. Legislativul de la Chişinău are 101 locuri. Noul preşedinte al republicii parlamentare va fi ales în maxim 45 de zile de minim 61 de deputaţi din totalul de 101.

Pragul de admitere în Parlament este de 3% pentru candidaţii independenţi, 6% pentru partidele politice, 9% pentru alianţele alcătuite din două partide, 12% pentru alianţele formate din trei sau mai multe partide.

Formaţiunile înscrise pe listele electorale au fost:

- Partidul Comuniştilor, condus de Vladimir Voronin – ex-general de miliţie, pro-rus şi pro-imperial, chiar dacă în ultimul an manifestă opţiuni pro-europene, de conjunctură;

- Partidul Popular Creştin Democrat, condus de Iurie Roşca, unionist, pro-european consecvent, cel care a preluat iniţiativa revoluţiei oranj la Chişinău;

- Blocul Moldova Democrată, coaliţie de centru-stânga, pro-rusă, cu orientare pro-imperială, condusă de Serafim Urechean, primarul Chişinăului, fost preşedinte al sindicatelor sovietice din Basarabia, nomenclaturist, agreat şi susţinut deschis de Vladimir Putin. Blocul Moldova Democrată este format din Partidul Democrat al lui Dumitru Diacov, fost preşedinte al Parlamentului şi, probabil, ex-agent KGB la ambasada sovietică de la Bucureşti; Alianţa Moldova Noastră, condusă de Dumitru Braghiş şi Viaceslav Untilă; şi Partidul Social-Liberal al lui Oleg Serebrean.

- Partidul Social-Democrat al lui Ion Muşuc, de orientare comunistă;

- Blocul electoral Patria-Rodina al lui Boris Muravşili, rus xenofob, construit pe criterii etnice ca UDMR. Patria Rodina cuprinde Partidul Socialist al lui Victor Morev şi Partidul Socialiştilor din Republica Moldova, condus de Veronica Abramciuc şi Eduard Smirnov.

- Uniunea Muncii Patria-Rodina, social-democrat, condus de Gheorghe Sima;

- Ravnopravie, mişcare sindicală comunistă, pro-rusă a lui Valeri Klimenko;

- Uniunea Centristă, condusă de Mihai Petrache, pro-comunistă;

- Partidul Ţărănesc Creştin-Democrat al lui Nicolae Andronic;

- Partidul Justiţiei Socio-Economice;

- Partidul Republican

Au mai candidat 12 independenţi, din care se remarcă Andrei Ivanţoc, deţinut politic în celula nr.6, la închisoarea cea mai insalubră din Tiraspol.

Sondajele arătau că şanse reale de a intra în Parlament au doar primele trei formaţiuni politice:

- Partidul Comuniştilor - 30-45%;

- Partidul Popular Creştin-Democrat - 12-25%;

- Blocul Moldova Democrată - 12-25%.

Statele Unite ale Americii, Consiliul Europei, Parlamentul European au avertizat conducerea de la Chişinău să nu falsifice rezultatele. Însuşi preşedintele George Bush a afirmat la Bratislava că poporul de peste Prut a ajuns la răscruce şi trebuie să schimbe direcţia.

Nu au fost alegeri libere

Cum să schimbi direcţia dacă aşa-i mai ghini? Încercând o ironie în grai moldovenesc, Voronin avertizase că s-ar putea produce "un puci al păpuşoiului" dacă nu va fi ales Iurie Roşca. Putem spune multe despre liderul Partidului Popular Creştin Democrat, însă trebuie să recunoaştem că Iurie Roşca a coborât în stradă, a stat în ploaie, în furtună, a îndurat primitivismul poliţiştilor atunci când troglodiţii lui Vladimir Voronin au vrut să întoarcă Basarabia spre barbaria din timpul lui Stalin. Tinerii din jurul lui Roşca au apărat limba română, istoria românilor, tricolorul despre care acelaşi miliţian Voronin afirma că este "un steag fascist".

Din urne au ieşit tot comuniştii. E adevărat, cu 46% din voturi, deci cu 55 de deputaţi. Prin urmare, Voronin trebuie să negocieze, adică să şantajeze, să dea şpăgi pentru a atrage minim 6 deputaţi de la opoziţie ca să fie reales preşedinte în Parlament. Nici nu este greu să-i atragă pe aleşii poporului de la Serafim Urechean, dornici să întindă mâna... de ajutor. Tot exemplul lui Traian Băsescu este demn de urmat la Chişinău. Mai ales că cârmaciul (sic!) de la Cotroceni îi oferise un cec în alb generalului de miliţie de pe malul Bâcului să meargă amândoi spre Bruxelles. Din Majoritatea celor peste 3000 de basarabeni din România, care au venit la urne, au votat cu Iurie Roşca. |n România trăiesc zeci de mii de basarabeni, dar n-au venit la vot căci şi ei, ca toţi românii, au o conştiinţă civică foarte înaltă... Cu Serafim Urechean au votat basarabenii din Rusia.

Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa a comunicat că au existat multe nereguli în timpul scrutinului. Până şi morţii l-au votat pe Voronin. M-au surprins unii parlamentari şi gazetari români, care au afirmat că alegerile din Basarabia au fost libere. Este regretabil că nu pot fi de acord cu ei, chiar dacă aş rămâne singur cu această convingere. Cum pot fi libere alegerile într-o ţară în care o parte a teritoriului este controlată de trupe străine? Igor Smirnov a acceptat totuşi amenajarea unor centre de vot în nouă sate de pe Nistru: două - dincolo de râu, şapte - dincoace. Românii din Transnistria puteau veni de la zeci şi sute de kilometri să voteze în aceste sate. De exemplu, la Corjova, satul natal a lui Voronin, s-a putut vota "liber", dar agenţii lui Smirnov i-au filmat pe toţi cei care veneau la vot. Presiunea psihică a fost teribilă pentru bieţii români de-acolo. Este adevărat că Televiziunea şi Radioul de la Tiraspol chemau populaţia din Transnistria să voteze cu Blocul Moldova Democrată sau cu ... Partidul Popular Creştin Democrat al lui Iurie Roşca! A fost cumva o atitudine cinică? Da şi nu. Smirnov spera să nu iasă Voronin.

De altfel, Voronin a fraudat alegerile încă înainte de campania electorală. După modelul lui Putin, Voronin nu a permis accesul Opoziţiei la Televiziunea şi la Radioul de stat pentru a-şi prezenta programele.

Revenirea lui Voronin a fost posibilă şi din cauza unei opoziţii scindate, lipsite de personalitate. După stingerea protestelor contra planului Kozak, Iurie Roşca le-a propus liderilor din Blocul Moldova Democrată să constituie o coaliţie pentru îndepărtarea comuniştilor. Serafim Urechean, Oleg Serebrean, Viaceslav Untilă şi fostul consilier sovietic Dumitru Diacov nu au acceptat oferta. Toate cele trei formaţiuni au adoptat acelaşi discurs electoral în esenţă: orientarea spre Uniunea Europeană. Iurie Roşca a evitat să se refere la România pentru a nu-şi pierde electoratul şi tot atât a obţinut.

Eroul de pe malul Bîcului

Ruşii regretă enorm că l-au pierdut pe Voronin, dar aici este eroarea lui Vladimir Putin. Mafia din Duma de la Moscova l-a sfătuit prost pe ţarul de la Kremlin, care s-a orientat spre Serafim Urechean. Spre Blocul Moldova Democrată s-au dus banii veniţi din Rusia şi Moscova a pierdut, aşa cum a pierdut şi la Kiev, unde Putin l-a susţinut deschis pe Viktor Ianukovici.

De altfel, Vladimir Putin l-a pierdut pe Voronin când l-a ajutat pe Igor Smirnov de la Tiraspol. Kremlinul a mizat pe două mârţoage. Voronin părea câştigat definitiv de partea Rusiei. Făcea spume la gură când înjura România, îi considera antropofagi pe români, spunea că românii ar fi minoritari peste Prut, îl punea pe Vasile Stati să demonstreze cu "dicţionare" şi cu "istorii" că moldovenii n-ar fi români. Voronin accepta şi federalizarea Republicii "Molotov". A poruncit redactarea "planului Kozak". Kozak, omul lui Putin l-a modificat la cererea lui Igor Smirnov şi i l-a băgat lui Voronin sub nas pentru a fi semnat a doua zi, când urma să vină la Chişinău preşedintele rus, fără să-l informeze pe Voronin că a făcut modificări. Scrupulos la căpătâiul Republicii "Molotov", Voronin a depistat făcătura lui Kozak, adică a Kremlinului care se pusese de acord cu Smirnov. Planul de federalizare era necesar pentru ca Transnistria să se declare independentă, iar Rusia să o recunoască oficial drept partener. În acel moment, Voronin a înţeles că era abandonat de Kremlin şi a zis stoi! I-a transmis lui Putin că nu poate semna "planul Kozak", în timp ce fanfara lui făcea repetiţii sub geamurile prezidentului cu imnul sovietic al Rusiei. Aşa s-a întâmplat că Putin a refuzat să mai vină la Chişinău. Supăraţi, ruşii au plănuit să-l asasineze pe Voronin care se comportă vitejeşte, la fel ca generalul Dudaev în Caucaz. Aceasta este varianta lui Voronin din timpul campaniei electorale. Unii l-au crezut pe miliţian. Inclusiv Traian Băsescu.

Jocul Ucrainei

În realitate, lucrurile au fost mai prozaice, la fel ca alegerile recente. Iurie Roşca reuşise să mobilizeze zeci de mii de demonstranţi care deveneau tot mai categorici: dacă Voronin va semna planul Kozak, ei vor aplica scenariul georgian la Chişinău. Huiduielile demonstranţilor au băgat groaza în Voronin, iar nu imnul sovietic al Rusiei, repetat sub geamurile preşedinţiei de la Chişinău.

Este posibil însă ca opţiunea lui Putin pentru Igor Smirnov să-l fi indignat pe Voronin. Veneticul pripăşit la Tiraspol tocmai de la Habarovsk nu-i mai dă voie lui Voronin să meargă la Corjova, satul lui natal, să-şi vadă mama. Ce poate fi mai penibil pentru un şef de stat? Lovit în devoţiunea lui pentru Rusia, Voronin a schimbat placa: vrea în Uniunea Europeană, alături de cârmaciul de la Cotroceni!

De altfel, în preajma alegerilor, Mihail Saakaşvili, preşedintele Georgiei, a venit la Chişinău. A vorbit cu Voronin şi cu Iurie Roşca, dar nu şi cu Serafim Urechean. Revoluţia trandafirilor de la Tbilisi s-a realizat cu sprijin financiar american. Tot spre finalul campaniei electorale, Voronin a forţat o vizită extraordinară la Viktor Iuşcenko la Kiev. Imediat după alegeri, Iuşcenko s-a dus la Berlin. Banca Germaniei a oferit trei miliarde de euro Ucrainei pentru ca, împreună cu Polonia, să aducă gaze naturale din Turcmenistan, pe care să le exporte pe piaţa Uniunii Europene. Iuşcenko a obţinut sprijinul Germaniei pentru fortificarea frontierei cu Transnistria. În acest moment, mă tem că Rusia începe să piardă partida pe Nistru. România va rămâne faţă în faţă cu... Ucraina, o ţară imprevizibilă, care trăieşte sincer frustrarea ilegitimităţii din cauza teritoriilor străine, primite de la ucraineanul Nikita Hruşciov, cu aprobarea lui Stalin! Chiar dacă Emil Constantinescu a semnat Tratatul cu Ucraina, Kievul trăieşte aceeaşi frustrare a hoţului.

Birştein, investitorul strategic

Ruşii resimt aceste evenimente cu tot năduful. Ziarul "Argumentî i Faktî" susţine că Voronin ar fi fost scos de americani din sfera Moscovei din motive şi mai penibile. Cu alte cuvinte, dacă vrem să înţelegem o decizie politică, trebuie să căutăm hoţia, iar nu femeia, cum cred francezii! CIA ar fi depistat o reţea internaţională de falsificatori de dolari şi de euro. În reţeaua de falsificatori intrase şi Oleg Voronin, feciorul prezidentului, cu ajutorul lui Vladimir Molojen, directorul Departamentului Tehnologii Informaţionale de la Chişinău, şi cu participarea lui Vladimir Kolesnicenko, reprezentantul miliardarului Boris Birştein, care este la fel de rus ca mine. Boris Birştein a finanţat şi campania electorală a lui Voronin. El are cetăţenie rusă, elveţiană, canadiană şi... israeliană. Oleg Voronin ar fi săltat peste 150 de milioane de euro. Comuniştii au încercat să-i atribuie lui Iurie Roşca această manoperă, dar nu le-a reuşit. CIA l-a forţat pe Voronin să predea "tiparniţa" de valută falsă şi prezidentul a rămas în fotoliu.

După datele oficiale, Blocul Moldova Democrată a cheltuit cei mai mulţi bani în campania electorală: 1.961.000 de lei moldoveneşti. Pe locul secund, ar fi Partidul Comuniştilor, cu 912.000 de lei. Partidul Popular Creştin Democrat a cheltuit 722000 de lei.

"Să-i pupaţ chişioarili lu Băsăscu!"

Rusia ar fi dorit să-l impună pe Serafim Urechean şi nu a reuşit. Cu o zi înaintea alegerilor, aproximativ o sută de "observatori" din Rusia au fost întorşi din drum. Cele trei vagoane în care se aflau ruşii au fost decuplate în gara Bulboaca şi miliţienii lui Voronin i-au ţinut acolo 15 ore. Prin urmare, Voronin a stricat rău de tot căruţa cu Vladimir Putin. Nadejdea, la fel ca speranţa, moare ultima. Traian Băsescu s-a dus la Casa Albă şi l-a impresionat pe George Bush prin atitudinea lui dârză şi directă. Cârmaciul nostru a băgat Marea Neagră în Biroul Oval. "Preşedintele Traian Băsescu este prietenul meu. Sunt onorat să-l numesc pe preşedintele României prietenul meu şi sunt mândru să consider România un aliat puternic al SUA. Sunt impresionat de preşedintele ţării dumneavoastră şi vă sunt recunoscător pentru prietenia dumneavoastră. România s-a dovedit un aliat ferm al libertăţii. Apreciez sfaturile preşedintelui României, judecăţile sale. Este o persoană care trebuie ascultată în probleme precum Republica Moldova şi vecinătatea acesteia", le-a spus Bush ziariştilor. Trebuie să recunoaştem: nici un şef de stat român nu a intrat cu toroipanul peste preşedintele Americii ca să-i arate unde este Marea Neagră şi ce importanţă strategică au România şi Republica Molotov în sud-estul Europei. Uneori, în politică, trebuie să fii neconvenţional, numai să nu sari calul.

Şi atunci să nu-i dai dreptate liberalului Gheorghe Ştefan, zis şi Pinalti, ca să-l deosebim de mitropolitul Gheorghe Ştefan? Pe când preşedintele patriei era la Washington, liberalii se frăsuiau pentru că Traian Băsescu declarase pe sticlă că l-a pregătit pe Teodor Stolojan să preia Guvernul de la Bucureşti. "Este indamisibil ca şeful statului să nu ţină seama de Călin Popescu-Tăriceanu, liderul celui mai important partid aflat la guvernare", a replicat Ludovic Orban la şedinţa liberalilor. şi atunci a grăit liberalul Gheorghe Ştefan-Pinalti: "şi tăt umblaţ, uăi, cu chila-n tureatcî? Ar trebui sî-i pupaţ chişioarili lu Traian Băsăscu, cî dacî nu iera iel, nişi unu din voi nu ajiunjeţ aişi". Şi goool! Jos pălăria în faţa lui Pinalti!

"La poarta noului"

Iurie Roşca sau Vlad Cubreacov nu pot fi acceptaţi în jocuri de dimensiuni eurasiatice şi pan-americane. Ei sunt naţionalişti, adică români adevăraţi. De aceea, ei nu puteau intra în cărţile celor care au aşii puterii în regiune. Boris Birştein are tentacule enorme, la fel ca Mihail Hodorkovski, ca Boris Berezovski, ca Boris Abramovici şi tot neamul lor. Este adevărat, Oleg Voronin are cea mai tare bancă din Chişinău, iar Oleg Smirnov, feciorul acelui Lenin întârziat, se ocupă cu eleganţă de holdingul "Şerif" de la Tiraspol. Dar investiţiile strategice le fac alţii, nu ei şi nici ruşii de la Moscova. Compania Saint Guidon Invest NV a lui Daniel Goldenberg, un azer de-al meu din Baku, a cumpărat Termocentrala de la Kuciurgan, cea mai mare unitate energetică din Republica Molotov. Daniel Goldenberg are şi cetăţenie israeliană şi deţinea un fond de numai 1.450 de dolari la o bancă din Elveţia când a făcut gheşeftul cu Termocentrala de la Kuciurgan. Este însă tot un apropiat de-al lui Boris Birştein, care ar vrea să controleze şi Combinatul Siderurgic de la Râbniţa din Transnistria, mai modern decât Combinatul de la Galaţi. Trebuie reţinut apoi că Fabrica de confecţii ZAO ODEMA de la Tiraspol a fost preluată în aceleaşi condiţii de compania americană "Hertz Investment Group".

Iar acum să facem sinapsa cu opţiunea electorală. Afacerile rămân afaceri, indiferent de unde ar veni capitalul de tip mafiot. În anul 2000, un bătrân din Basarabia putea cumpăra cu o pensie medie 10 kilograme de salam. Acum, poate lua doar patru kilograme. El a vrut să-i fie mai bine şi l-a ales pe Voronin. Vorba fabulistului: "Aşa e soarta boului, / - Viţel adult - / Să stea la poarta noului / Puţin mai mult."

Viorel Patrichi

Cumpăraţi revista "Rost" de la chioşcurile Rodipet!