Neînţeleasa ură faţă de preoţimea ortodoxă

De abia ieşită de sub teroarea comunistă, Biserica Ortodoxă Română a devenit ţinta unor virulente atacuri de presă, care urmăreau să-i zdruncine credibilitatea în faţa opiniei publice româneşti, de parcă nu i-ar fi ajuns umilinţele la care a fost supusă în timpul prigoanei comuniste. A devenit o modă aproape, pentru presa românească, de a lovi în slujitorii altarelor. Parcă preoţii ar fi bandiţii care pradă România de la un capăt la altul. Unii au găsit de cuviinţă chiar să decreteze Biserica Ortodoxă drept ţap ispăşitor pentru toate neîmplinirile naţiei.

Mass – media românească a acţionat după procedee de tip stalinist, prin violarea şi încălcarea grosolană a celor mai elementare norme ale deontologiei. Nu e de mirare, atâta vreme cât scopul declarat al celor mai mulţi jurnalişti este acela de a pune în corzi, "la locul ei", BOR. Nevrednicii ei slujitori au fost etichetaţi moşieri, burghezi, legionari, naţional-comunişti, securişti şi nu-i timpul pierdut să fie suspectaţi de legături cu Al Quaida. Titluri dintre cele mai diabolice ţin prima pagină a ziarelor: " Sfântul Sinod a colaborat în totalitate cu Securitatea" (Evenimentul zilei), "Cel mai important adversar al democraţiei este ierarhia Bisericii Ortodoxe Române" (România liberă ), "Pedofilia se extinde în Biserica Ortodoxă sub aripa ierarhilor ei" (Evenimentul zilei), "Sex la mănăstire" (Ziua), "Plutonierii lui Dumnezeu " (Cotidianul). Este inutil să precizăm că în aproape toate articolele publicate împotriva Bisericii Ortodoxe s-a dat dovadă de lipsă de profesionalism, afirmându-se lucruri care nu au fost verificate, ignoranţei adăugându-i-se întotdeauna şi impostura. Câte nu s-au spus la adresa preoţimii şi a ierarhilor ortodocşi? Spre exemplu, un june cu ifose de filosof, Costică Brădăţan, afirma cu seninătate că "popimea s-a ticăloşit întratâta, încât şi ticăloşii cei mai ticăloşi se prăpădesc de invidie în faţa ei!" (Adevărul literar şi artistic). Chiar aşa tovarăşi ? Desigur că şi în rândul preoţimii ortodoxe există uscături, oameni josnici, linguşitori şi făţarnici, foşti şi actuali colaboratori ai Securităţii, diversionişti şi calomniatori, de care, cu siguranţă, Mântuitorul Iisus Hristos se întristează. Dar, putem oare împroşca toată preoţimea cu noroi din pricina unor Iude de circumstanţă?

Critică pentru vindecare, nu pentru demolare

Evident că spiritul critic nu poate lipsi nici din viaţa Bisericii, dar critica trebuie făcută spre vindecare nu spre demolare, distrugere de reputaţii şi culpabilizarea unei intregi categorii de persoane sau a unei instituţii. Biserica Ortodoxă a fost prezentată în aceşti ani drept inamicul public numărul unu al României, o adevărată sperietoare care pune în pericol democraţia şi interesele Neamului Românesc în contextul contemporan. Se pare că pentru unii indivizi, formaţi într-o grotească gândire intelectuală de stânga, adăpaţi din izvoarele marxism – leninismului , e foarte greu să inspire toleranţă şi cu atât mai puţin respect şi decenţă faţă de Biserică şi slujitorii ei. Ura, revolta, calomnia şi intoleranţa faţă de Biserica Ortodoxă nu pot fi explicate în afara unor motivaţii financiare venite din interior sau exterior. După ce preoţimea ortodoxă a umplut temniţele României în urmă cu o jumătate de veac, sub loviturile de seceră şi ciocan ale comuniştilor, iar ierarhii ortodocşi au fost puşi fie în situaţia de a se retrage din scaun, fie în situaţia de a accepta îngrădirea activităţii lor, în schimbul supravieţuirii Bisericii, astăzi aceiaşi tovarăşi, împreună cu progeniturile lor, lovesc din nou în capetele ierarhilor şi preoţilor ortodocşi cu secera şi ciocanul transformate în condeie.

|n cele mai multe cazuri, cei care îi acuză de comunism pe preoţi au făcut ei înşişi pactul cu diavolul sub dicatatură. Actorul Florin Călinescu dădea viaţă unor personaje ca utecistul Mihai Bălan, în serialul de televiziune "Lumini şi umbre". Mircea Dinescu era membru al Partidului Comunist Român şi absolvent al Academiei de îndoctrinare comunistă "Ştefan Gheorghiu". Cornel Nistorescu şi Petre Mihai Băcanu au slujit ani de zile, fără mustrări de conştiinţă, presa comunistă, iar Ion Zubaşcu participa la promovarea "păcii mondiale" în calitate de lăutar al lui Nicolae Ceauşescu în Cenaclul Flacăra. Şi exemplele ar putea continua.

Ne întrebăm dacă indivizii pomeniţi mai sus şi alţii ca ei, care inundă spaţiul public şi mass-media românească în momentul de faţă, au dreptul moral să judece Biserica Ortodoxă.

Cine s-a opus comunismului?

Mereu li se reproşează ierarhilor noştri că nu au protestat împotriva dărâmării bisericilor şi că au fost de acord cu aceste dărâmări. Dar oare ţăranii români care au consimţit să-şi dea pământul la C.A.P. făceau acest lucru din convingere? Şi-apoi apărarea bisericilor revenea numai ierarhilor sau şi credincioşilor deopotrivă? Unde să protesteze ierarhii noştri? În Scânteia? Câţi dintre cei care îi acuză astăzi pe ierarhii noştri că nu au protestat în faţa demolării bisericilor, au călcat vreodată pragul vreunei biserici în vremea comunismului?

Cu toate vitregiile vremurilor ierarhii ortodocşi români au reuşit, cu sprijinul unor autentici oameni de cultură, să obţină unele aprobări din partea statului comunist de a translata unele biserici din calea buldozerelor. Dacă n-au putut salva toate bisericile de la demolare, acest lucru nu se datorează nepăsării, ci furiei demente a comuniştilor împotriva sfintelor locaşuri. Câţi dintre detractorii Bisericii Ortodoxe ştiu că refuzul Patriarhiei Române de a se lăsa izgonită din Bucureşti şi izolată la mănăstirea Văcăreşti, a generat furia tovarăşei Elena Ceauşescu, care a decis demolarea mănăstirii Văcăreşti ?

Cultul personalităţii nu a fost făcut de BOR

Se face apoi mare caz de colaborarea Bisericii Ortodoxe cu Securitatea, de parcă toate instituţiile din România socialistă n-ar fi fost sever controlate de statul comunist prin Securitate. Şcoala, Armata, Academia, Radioul, Televiziunea, Miliţia etc. n-au fost la fel de controlate de statul comunist ca şi Biserica? Cu ce sunt mai vinovaţi Patriarhii României din vremea comunismului decât domnul Octavian Paler, care în acele vremuri era şeful Televiziunii României comuniste?

N-am înţeles de ce i se reproşează Bisericii Ortodoxe că n-a ripostat împotriva lui Ceauşescu, din moment ce întreaga naţiune îl aclama şi îi înălţa osanale. Slogane de genul: "Cel mai iubit fiu al poporului", "Ctitor de Ţară", "Ceauşescu –România, stima noastră şi mândria", "Partidul, Ceauşescu, România!", "Bărbat între bărbaţi!" etc. n-au fost fabricate în birourile Patriarhiei Române. În timp ce în Bucureşti se dărâmau bisericile, SUA şi Europa occidentală îl băteau amical pe umăr pe Ceauşescu, prezentându-l ca un băiat bun şi un vrednic partener de afaceri. Ce putea face Biserica Ortodoxă atunci cînd Nicolae Ceauşescu era primit cu mare fast la Casa Albă şi la Bukhingham Palace pentru a fi distins cu diferite ordine, decoraţii şi medalii. Adevărul e că pe unii liber-cugetători îi deranjează foarte mult încrederea de care se bucură Biserica Ortodoxă în rândul populaţiei şi nu mai ştiu ce mitocănii să mai fabrice pentru a produce adevărate bombe de presă. E curios faptul că aceşti indivizi, care lovesc cu atâta pasiune în preoţimea ortodoxă, trec cu vederea martirajul preoţimii ortodoxe din vremea comunismului. În vreme ce ei şi familiile lor beneficiau de prezumţia de slujitori ai orânduirii socialiste şi beneficiau de poziţii privilegiate în ierarhia societăţii, în calitate de menbri ai PCR, cei care proveneau din familiile preoţilor nu puteau ocupa funcţii de conducere la locul de muncă din cauza originii "nesănătoase" .

Pentru copiii preoţilor uşile multor instituţii de învăţământ erau închise. Care categorie socială din România a umplut temniţile comuniste într-un procent de 25%, cum a fost cazul preoţimii ortodoxe? M-aş înclina plin de respect să văd o listă cu 2.000 de jurnalişti care au făcut închisoare politică în ultimii 50 ani.

|n fine, înainte de a lovi în preoţi, jurnaliştii necredincioşi ar trebui să aibă măcar un moment de corectitudine şi să realizeze că nu preoţimea ortodoxă a adus România la sapă de lemn, nu ea a învrăjbit minerii împotriva intelectualilor, nu ea a furat economiile românilor prin Caritas, FNI şi întregul şir de bănci falimentate de clienţii politici ai Puterii neocomuniste, nu ea i-a obligat pe cetăţenii disperaţi de foame să-şi vîndă munca peste graniţă, nu ea întreţine decăderea morală din ţară.

Pr. Ion Alexandru Mizgan

lector, Universitatea din Oradea

Cumpăraţi revista "Rost" de la chioşcurile Rodipet!