Soldaţii români trebuie să se retragă din Irak.

Un sondaj realizat de CURS, între 21 – 26 martie a.c., relevă că 55 % dintre români nu sînt de acord cu prezenţa soldaţilor noştri în Irak. Doar 36 % sînt pentru acţiuni armate pe teritoriul altor state, restul neavînd încă o opinie formată. Liderii PSD au prins ideea din zbor şi, ca şi cînd nu în timpul guvernării lor ar fi trimis România trupe în Irak, Năstase, Geoană şi Iliescu au afirmat că trebuie să ne aducem soldaţii acasă. De cealaltă parte, Radu Berceanu (vicepreşedinte PD) respinge categoric cererea pesediştilor. Nici una din poziţii nu e cinstită. De fapt, noi n-avem ce căuta în Irak, dar nici să ne retragem în pripă nu putem, fiindcă avem obligaţii de membri ai NATO.

Răpirea a trei români în Irak.

Marie-Jeanne Ion, redactor şef-adjunct la Prima TV, Sorin Mişcoci, operator la acelaşi post, şi Ovidiu Ohanesian, reporter la "România liberă" au fost răpiţi în Irak pe 28 martie a.c. Sau cel puţin asta ştim acum. Călătoria jurnaliştilor şi evenimentele care au urmat dispariţiei lor sînt pline de ciudăţenii şi nepotriviri. Peste toate, o coincidenţă suspectă: plecarea jurnaliştilor a fost organizată în grabă de omul de afaceri Mohammad Munaf (care a şi plătit totul) chiar în zilele cînd îi era aranjată o vizită secretă în Irak preşedintelui Traian Băsescu. Munaf este omul de casă al lui Omar Hayssam – care este membru al PSD, sponsor al partidului, amic cu unii lideri ai acestuia. Munaf şi Hayssam sînt cercetaţi pentru mai multe infracţiuni în România. Un pretins negociator al eliberării ziariştilor, Mohammad Yassin, este şi el partener de afaceri cu Hayssam, dar susţine că a fost trimis în Irak de autorităţile române.

Totul pare a indica faptul că jurnaliştii au căzut într-o capacană întinsă de afaceriştii arabi. Aceştia cîştigă o poziţie de forţă din care îşi pot negocia dosarele penale sau chiar fuga din ţară. În plus, Traian Băsescu, adversarul declarat al PSD, primeşte o puternică lovitură de imagine. Mai ales că răpirea pică după sondajul despre care am făcut vorbire mai sus.

Centenar Radu Gyr.

S-au împlinit 100 de ani de la naşterea (2 martie 1905, Cîmpulung Muscel) şi 30 de ani de la moartea (29 aprilie 1975, Bucureşti) lui Radu Gyr (pe numele adevărat Radu Demetrescu), (des)cîntătorul crucificat al temniţelor comuniste, una dintre figurile umane şi artistice cele mai complexe şi mai mucenicite din România secolului trecut. Lumea românească postcomunistă nu s-a învrednicit să-i cinstească memoria pe măsură, iar leneşa cultură a începutului de veac şi de mileniu n-a catadicsit să-i restituie integral şi profesional opera poetică, dramatică şi eseistică (singurele eforturi constante în acest sens rămînînd cele ale admirabilei sale fiice, d-na Simona Popa, care nu poate suplini însă de una singură absenţa de la datorie a specialiştilor istoriei şi criticii literare). Revista « rost » i-a evocat, anul trecut, într-un număr ce i-a fost dedicat, personalitatea complexă, inseparabil legată de tragica istorie a României din secolul XX. Şi nădăjduim că vom putea face mai mult decît atît. 

Fundaţiile lui Năstase, în faliment.

Fundaţia Europeană "Nicolae Titulescu" şi Asociaţia de Drept Internaţional şi Relaţii Internaţionale îşi închid porţile, căci nu mai au fonduri să funcţioneze. Anunţul a fost făcut de George Potra, directorul primei organizaţii. El a expicat că deja Fundaţiei i-au fost tăiate legătura la internet şi telefoanele, iar colaboratorii n-au mai fost plătiţi de luni de zile. Cele două ong-uri sînt conduse de Adrian Năstase, încă lider al PSD. Cît a fost premier, Năstase a alimentat abundent conturile asociaţiilor cu pricina, care nu s-au remarcat prin nimic. Banii erau daţi din bugetul statului, iar noii guvernanţi refuză să mai finanţeze butaforiile lui Năstase. Decizie corectă, cu atît mai mult cu cît Fundaţia "Titulescu" a fost creată pentru promovarea "operei" diplomatului împotriva căruia sînt serioase dovezi că şi-a trădat ţara.

Cu Iisus în celulă.

Maestrul Tudor Gheorghe revine în faţa publicului bucureştean cu un nou pectacol-eveniment: "Cu Iisus în celulă - poezia în închisori 1941-1964", organizat la Sala Palatului sâmbătă, 23 aprilie, de Memento Music. Artistul a declarat că plănuieşte încă de la începutul carierei un spectacol care să valorifice poezia deţinuţilor politic de la Aiud, Gherla sau Canal, nu doar pentru că tatăl său a suferit în închisorile comuniste timp de 22 de ani, ci şi pentru " marea frumuseţe necunoscută" a creaţiei.

Poezia concentraţionistă ca dimensiune şi valoare literară este un fenomen românesc unic în lume şi, deşi nici un vers scris n-a putut ieşi pe poarta închisorii, zeci de mii de versuri au fost salvate datorită memoriei deţinuţilor. Prin poeziile anonime şi ale unor poeţi consacraţi ca Radu Gyr şi Nichifor Crainic, Tudor Gheorghe aduce în conştiinţa generaţiei de astăzi una dintre cele mai cumplite suferinţe pe care fiinţa omenească a trăit-o vreodată.

De reţinut că lui Tudor Gheorghe i s-a interzis apariţia în public pentru aproape zece ani, până în 1989, pentru conţinutul "subversiv" al spectacolelor sale, cu tentă evident anticomunistă.

Un milion de avorturi pe an!

Numărul avorturilor şi mortalitatea cauzată de întreruperile de sarcină plasează România pe primul loc în Europa, după cum arată statisticile oficiale. 75% dintre tinerii români nu vor să aibă copii. În România, în anul 1990 s-au făcut un milion de chiuretaje, iar în 2002 aproape un sfert de milion!

Acest lucru se întîmplă în timp ce populaţia României a scăzut cu 1.400.000 de persoane din 1990 pînă în 2002.

Şi susţinem că sîntem un popor creştin.

Unul din zece români e rasist!

Senatorul PSD Vasile Dîncu are şi el noi motive de îngrijorare pentru poporul român. Omul care s-a ocupat cu propaganda PSD şi a Guvernului Năstase a descoperit în opoziţie că unul din zece români este rasist! Într-o lungă declaraţie politică, făcută în Parlament, pe 21 martie a.c., Dîncu deplînge faptul că instituţiile statului nu se preocupă cu adevărat de împiedicarea şi pedepsirea discriminării, deşi există legi pentru asta. Iată cifrele pe care, prin cercetări sociologice, le-a stabilit Vasile Dîncu: "Două treimi dintre români cred că romii (ţiganii – n.red.) nu ar trebui să fie lăsaţi să călătorească în străinătate pentru că ne fac de rîs, aproape jumătate dintre respondenţi sprijină ideea unei politici demografice care să limiteze creşterea populaţiei de romi, iar 36% consideră că romii ar trebui să trăiască separat de restul societăţii întrucît nu se pot integra. 82% dintre români împărtăşesc prejudecata conform căreia cei mai mulţi dintre romi încalcă legea (...). 61% din români nu vor să aibă nici o relaţie cu homosexualii, 56% cu membrii unei secte religioase, 40% cu romi şi 31% cu bolnavi de SIDA. 46% din români nu vor să aibă rude prin alianţă romi, 14% maghiari, 23% negri, 15% asiatici, 10% basarabeni, 45% bolnavi de SIDA, 40% membri ai unei secte şi 54% homosexuali. Încă 32% din conaţionalii noştri cred că minorităţile au prea multe drepturi...". Sigur, opţiunile se pot datora în unele cazuri prejudecăţilor, slabei informări sau a dezinformării. Altminteri, nu ne explicăm, de pildă, cum ar putea cineva să aibă vreo rezervă faţă de fraţii noştri basarabeni. În alte cazuri, însă, faptele îi obligă pe români la suspiciune. Evident, nu toţi ţiganii sînt murdari, hoţi, cerşetori etc, nenorocirea este însă că majoritatea sînt astfel. Şi nu se vor schimba dacă noi, dovedind "spirit european", vom nega evidenţa şi îi vom numi romi.

BOR are grijă de sărmani.

Sfîntul Sinod a analizat activitatea Bisericii Ortodoxe Române pe anul trecut şi a dat publicităţii cîteva date relevante. Le redăm în continuare, mai ales pentru a-i informa pe criticii acerbi ai Bisericii care consideră că aceasta nu face nimic în plan social. Printre altele, e bine de ştiut că în BOR funcţionează 201 aşezăminte sociale, dintre care 57 pentru copii, 20 pentru bătrîni, 74 de cantine şi brutării pentru săraci, 29 de cabinete medicale şi farmacii, 21 de centre de diagnostic şi tratament, centre pentru asistenţa familiilor aflate în dificultate. În 2004, peste 160.000 de persoane au beneficiat de programele sociale ale BOR, pentru care s-a cheltuit 197 miliarde de lei în toate eparhiile Patriarhiei. Programele sociale ale Patriarhiei au avut ca obiective serviciile de asistenţă socială, la nivelul parohiilor, pentru categorii de persoane aflate în situaţii de risc, aflate în aşezămintele sociale ale Bisericii şi în instituţiile de ocrotire ale statului.

Referendum pentru aderarea la UE.

Un pitecantrop politic, care a fost poreclit "ministru de externe" pînă nu demult, propune organizarea unui referendum pentru aderarea României la Uniunea Europeană. Adică, acum îl arde grija că românii s-ar putea să nu fie aşa de încîntaţi de perspectiva integrării. Însă, numai cu puţină vreme în urmă, nu ne mai slăbea cu "necesitatea" integrării, despre care vorbea în termeni ultimativi: ori ne integrăm, ori, gata, sîntem distruşi. Acum că nu mai e la putere, o întoarce ca la Ploieşti. Sigur, tura asta spune adevărat: e musai să ştim dacă poporul chiar vrea în UE, ori îl duc politicienii cu forţa. Este însă un mic impediment: pentru ca poporul să voteze în cunoştinţă de cauză trebuie informat. Iar ca să fie timp de informare, trebuie să amînăm semnarea tratatului de aderare. Dacă onorabilul care se perpeleşte azi să afle vrerea maselor n-ar fi irosit patru ani de guvernare cu ditirambi pentru UE şi temenele în faţa comisarilor europeni, ar fi avut destulă vreme să spună românilor cît îi costă integrarea, ce va să însemne ea, cum vom rămîne fără independenţă şi fără suveranitate etc. etc.

False victime ale comunismului.

Procurorii anticorupţie au trimis în judecată, la mijlocul lunii martie, 340 de bucureşteni care au beneficiat, după 1989, de actele falsificate de către un fost consilier juridic al Direcţiei de Muncă Bucureşti şi a unui fost arhivar militar,

documente care atestau deportarea pe motive politice a şapte mii de oameni în perioada 1940-1960. Prejudiciul reţinut în sarcina lor este de 100 de miliarde de lei.

Totodată, anchetatorii au dispus amendarea altor 406 persoane, întrucît au produs prejudicii sub 20 de miloane de lei de fiecare.

Aceştia sînt numai un prim lot, din cele şapte mii de persoane cercetate pentru aceeaşi faptă. Este o premieră românească, dacă nu cumva chiar mondială. Şi arată încă o dată cît de căzuţi moral sîntem, cît de josnici. Acest popor pare că nu mai are nimic sfînt, dacă vrea să scoată bani pînă şi dintr-o tragedie îngrozitoare pe care a trăit-o.

185 de ani de la naşterea lui Al.I. Cuza.

Pe 20 martie s-au împlinit 185 de ani de la naşterea lui Alexandru Ioan Cuza, Domnul Unirii. Provenind dintr-o veche familie de boieri moldoveni, Cuza s-a remarcat prin participarea la Revoluţia română din 1848. După o perioadă de stat în Transilvania, revenit în Moldova, mult după Revoluţie, el a avansat în ierarhia militară până la gradul de colonel, iar în plan administrativ a fost numit pârcălab de Galaţi. În plină campanie pentru alegerile de deputaţi în Adunările Ad-hoc, Cuza a demisionat din toate funcţiile deţinute, în semn de protest faţă de falsificarea scrutinului. Acţiunea lui are un puternic ecou internaţional, determinând, în final, anularea şi refacerea alegerilor.

La 5 /17 ianuarie 1859 a fost ales, în unanimitate, domn al Moldovei, pentru ca, la 24 ianuarie/5 februarie, să fie ales şi domn al Munteniei. Prin recunoaşterea Unirii depline, crearea primului Parlament unic al României şi al primului guvern unitar, prin reformele sale: adoptarea primei constituţii româneşti, reforma electorală, reforma agrară, a învăţământului, Al. I. Cuza a pus bazele dezvoltării moderne a României.

Silit să abdice, la 10/11 februarie 1866, a plecat în exil, în Germania, stabilindu-se la Heidelberg. A murit la 15 mai 1873. Respectându-i-se voinţa, a fost înmormântat în ţară, la moşia sa de la Ruginoasa

Un muzeu al holocaustului în România.

Aflat recent în Israel, premierul Călin Popescu Tăriceanu a promis deschiderea unui Muzeu al Holocaustului şi în România. El a spus că va iniţia o campanie media de informare asupra holocaustului şi pregătirea, pe termen lung, a formatorilor de opinie. Imediat s-a pornit o caravană (pe traseul Bacău – Huşi – Tg. Frumos – Iaşi), în frunte cu Ioan Ioanid, pentru a le povesti românilor ce a însemnat holocaustul împotriva evreilor. Foarte bine. Dar poate că mai înainte trebuia să ne dumirim asupra holocaustului din România: a fost - în sensul că a existat o politică de stat, nu doar anumite incidente izolate? Dacă da: cine sînt victimile (cu nume şi adresă) şi cine sînt călăii? Cum anume au fost omorîte, unde, cînd şi în urma căror dispoziţii venite de la autorităţile de stat? "Vînătoarea de nazişti" iniţiată de comunitatea evreiască din România (care a oferit 10.000 de dolari pentru informaţii privind făptuitori ai holocaustului) s-a soldat pînă acum cu dosare penale numai pentru patru persoane! Numele lor nu au fost făcute publice. Rămîne de văzut cîţi vor fi condamnaţi şi pe ce dovezi. Aşadar, avem holocaust dar nu şi făptuitori? Asta şi pentru că onor Comisia pentru cercetarea holocaustului, condusă de Ellie Wiesel, nu a făcut o cercetare cum se cade, în urma căreia să prezinte fapte şi documente. În schimb, Comisia a dat publicităţii un raport plin de generalităţi, jigniri şi de afirmaţii în sprijinul cărora nu prezintă probe.

Desfiinţarea unei şcoli româneşti din Ungaria.

Maghiarii din România au aproape toate drepturile pe care le-au visat, sînt reprezentaţi în Parlament de un număr important de cosîngeni, UDMR se află la guvernare, iar parte din Transilvania este sub conducerea lor. Model de coexistenţă europeană - după cum spun şpostmoderniştii. Ei bine, acelaşi model nu este valabil şi pentru Ungaria. La sfîrşitul lunii februarie, autorităţile maghiare au propus desfiinţarea şcolii româneşti din Aletea (Ungaria). În condiţiile în care acum în ţara vecină funcţionează numai 11 şcoli generale în care învaţă 1200 elevi de etnie română şi Liceul "Nicolae Bălcescu" – unde sînt 205 elevi români.

Decizia de desfiinţare nu a fost pusă în practică încă, maghiarii aşteptînd probabil să vadă ce reacţii vor fi. Din partea României n-au a se teme prea tare, căci Departamentul Românilor de Pretutindeni abia şi-a permis să formuleze un protest timid. Iar restul Europei, deocamdată tace. Cum a tăcut, vreme îndelungată, şi în cazul canalului Bîstroe săpat de ucrainieni, şi în cel al tentativei de demolare a bisericii româneşti din Malainiţa (Timoc -Serbia). Şi e de înţels de tace: România nu ştie şi nu vrea să se bată pentru drepturile sale şi ale cetăţenilor săi.

Primul curs universitar de limbă română în Spania

Printre supărările pe care ni le produc valurile necontenite de emigranţi spre Occident, în căutarea unui viitor de cele mai multe ori mult mai umilitor şi mai negru decât cel pe care l-ar avea în România, în sfârşit o veste bună: din februarie 2005 Spania şi, în mod concret, Catalunia, provincia spaniolă cea mai dezvoltată economic, au hotărât că, împotriva imaginii apocaliptico-rizibile a ţigăncilor cerşind sau a unor hoţi de buzunare de mahala, e nevoie să se opună o altă imagine a României, aceea a culturii şi a originalităţii sale. După mulţi ani de ignorare a culturii române, catalanii au inaugurat un curs universitar de limba română, la Universitatea din Girona. Deocamdată, acest curs-pionier, care îşi propune să demonstreze unicitatea şi importanţa miracolului latin din Balcani, va dura un trimestru, dar avem serioase promisiuni că reprezintă numai un prim pas şi că lumea occidentală începe – încet, dar sigur – să se intereseze de adevărata identitate românească. Cursul este ţinut de profesoara Magda Bistriceanu Şimian, absolventă a Universităţii din Bucureşti, care are o îndelungată experienţă de traducătoare şi se bucură de un succes neaşteptat între profesorii universitari şi licenţiaţii în filologie din zona Barcelonei. Profesoara Bistriceanu ne-a comunicat că sunt binevenite sugestii pentru prezentarea acestui curs şi al viitoarelor ediţii din partea tuturor profesorilor, studenţilor sau pur şi simplu a iubitorilor de literatură şi limbă din România, la adresa magdabistriceanu@racclub.net.

Rebotezarea străzilor din Chişinău.

Bolşevicii de la Chişinău îşi dau în petec din cînd în cînd, în ciuda ipocritei reorientări pro-europene, pe care o afişează în ultima vreme. Recent, Consiliul Local al capitalei Basarabiei, dominat de comunişti, a votat schimbarea numelor unor străzi. Între altele, bulevardul principal al oraşului ar trebui să nu se mai numească "Ştefan Cel Mare" ci "Lenin"! Fantomele trecutului îi bîntuie rău pe Voronin şi pe tovarăşii săi de partid. La protestele societăţii civile, consilierii locali au spus că vor reveni asupra deciziei.

"Revoluţia portocalie" ameninţă Rusia.

Sub numele de "Revoluţia portocalie" se petrec toate eliminările de bolşevici de la putere din fostele ţări sovietice. Chiar dacă mişcarea din Georgia s-a numit "revoluţia trandafirilor", cea din Ucraina a fost "oranj", iar cea în desfăşurare din Kîrgistan a "lalelelor", ele au un numitor comun: înlocuirea Puterii de tip bolşevic cu una deschisă spre Occident. Şi un finanţator: SUA. În general, SUA lucrează prin intermediul organizaţiilor sponsorizate de George Soros, cum este Freedom House. În R. Moldova, scenariul n-a mers. Poate pentru că opoziţia a fost prea dezbinată şi nici n-a avut un lider de alura lui Viktor Iuşcenco sau a lui Mihail Şaakaşvili.

Toate semnele arată că revoluţia ţinteşte acum Rusia. Numai că "ţarul" Vladimir Putin le pregăteşte revoluţionarilor o surpriză. El ştie că în toate celelalte state vîrful de lance au fost mişcări de tineret. Drept pentru care, potrivit BBC, Kremlinul sprijină crearea unor brigăzi de asalt de tip fascist, sub denumirea de "Nasi" (Ai noştri), care să se opună cu violenţă unei revoluţii.

Vasili Iakemenko, unul dintre conducătorii "Nasi", a declarat pentru BBC că toţi cei care speră că şi în Rusia va avea loc o revoluţie portocalie alcătuiesc o alianţă contra naturii: "oligarhi, antisemiţi, liberali şi nazişti". Iakemenko respinge cu dispreţ ideea că o revoluţie oranj ar putea avea succes în Rusia. "Americanii nu ne vor putea prosti", a spus el.

Cumpăraţi revista "Rost" de la chioşcurile Rodipet!