Vedere de pe Centura Politicii

Cum se naşte legenda lui Băsescu

Emulaţia politică din prezentul nostru continuu aminteşte de o anecdotă populară, foarte apreciată în perioada interbelică. Cică un drumeţ de departe vine la fierarul satului prin care tocmai trecea. "Am un mare năduf cu măgarul. Nu vrea să mai meargă şi pace", spune drumeţul necăjit. "Urcă-l pe rampă!" îi spune fierarul şi-i bagă urecheatului un chiper sub coadă. Iar bietul măgar - tunde-o! "Ce-ai făcut, măi omule? Cum îl mai prind eu acu?" "Urcă pe rampă!" îl îmbie fierarul.

Aidoma fierarului, Traian Băsescu - acest ferment al spaţiului politic românesc - umblă peste tot cu "chiperu" lui, de la Parchet la Ministerul Sănătăţii - fiindcă aşa a promis - să fie un preşedinte jucător. Dar tocmai aici este problema. Ne deranjează pentru că umbă cu băţul prin uluci peste tot:

- i-a cerut lui Călin Popescu Tăriceanu să-şi dea demisia, iar el a zis da şi n-a mai vrut;

- a cerut Parlament unicameral, iar ei n-au vrut;

- i-a mânat pe "boci" să propună fuziunea dintre Partidul Democrat şi Partidul Naţional Liberal, iar ei n-au vrut să audă; liberalii vor să rămână cu istoria pe drezină, dar "bocii" au cea mai bună locomotivă, cu un fochist aşa senzual ca Elena Udrea, care a călcat pe protocol... "Băsescu vrea să distrugă ultimul partid istoric, vrea să refacă feseneu!";

- le-a cerut tuturor instituţiilor statului să-şi facă datoria şi s-a prezentat primul la Parchet în ianuarie 2005;

- nu a intervenit pentru spălarea lui Adrian Năstase, mai vechiul lui vecin, chiar dacă Împăratul-de-Mătase s-a opus arestării marinelului;

- nu a vrut să audă nici de Dinu Patriciu, chiar dacă subalternul Călin Popescu Tăriceanu îl primea frecvent la ceas de taină cu Monica Macovei pentru a salva statul român de o nouă condamnare la CEDO;

- a spus de ni s-a urât că este "cel mai informat om din România" (chiar îl credem), că în jurul Guvernului roiesc "grupuri de interese nelegitime", după care a dat-o de-a dreptul, cu toroipanul: "Mafia este pe masa Guvernului". După care, când s-a dus în Qatar, a declarat că Executivul lui Călin Filă-dă-Poveste nu este corupt. Păi bine, domnule preşedinte, de ce nu le-ai spus mata şi beduinilor ce cloşcărie are Călin pe birou?

În concluzie, ce facem noi cu ăsta, domne? El nu vrea să ştie de principiul nostru levantin "O mână spală pe alta şi amândouă obrazul".

Nu mai calcă legea

O fi marinelu "Cănuţă om sucit" - cum zic unii - dar el va rămâne în istorie numai dacă va fi consecvent pe drumul pe care a păşit: separarea reală a puterilor în stat, prin construirea unei justiţii libere. Românii au talentul legendării, cum nici o naţiune actuală nu mai reuşeşte. "Mâna lungă a lui Băsescu", "pune Băsescu mâna pe ei", "Băsescu ascute ţepele" - expresii pe care le aud frecvent prin tramvaiele Bucureştiului. Chestia cu "Justiţiarul Băsescu" nu i-a ieşit fiindcă acolo este locul lui Corneliu Vadim Tudor.

A trebuit să-l alegem pe Traian Băsescu preşedinte ca să afle toţi ciobanii Vrâncioaiei că omul a încălcat grav legea pe când era ministru al Transporturilor: a refuzat să pună în aplicare o hotărâre definitivă şi irevocabilă, prin care era obligat să-l reangajeze pe un director din ministerul pe care-l conducea. Instanţa stabilise că omul fusese concediat pe nedrept. Puţini au ştiut atunci că acesta a fost principalul motiv pentru care Valerian Stan a fost aruncat la propriu în stradă de inteligentissimul Victor Ciorbea, la porunca liderului regional Emil Constantinescu. Să nu se rupă COCOPO şi COCOPA!

Dacă Împăratul-de-Mătase ar fi avut o echipă profesionistă pentru pregătirea confruntării electorale, aceasta era ultima întrebare pentru Traian Băsescu la Televiziunea Naţională: "Cum poate pretinde cineva să conducă România, dacă desconsideră o hotărâre judecătorească, rămasă definitivă şi irevocabilă"? Împăratul-de-Mătase a preferat să încaseze elegant, fireşte, toate loviturile în plex, fireşte. După care a venit să-i ridice mingea la file însuşi Savonarola cel încruntat, care l-a întrebat direct dacă este pederast, cum susţine Tribunul aici de faţă. Mingea lui Savonarola era ultimul prosop, dar Împăratul se făcuse deja fular şi a pierdut.

Traian Băsescu ne-a convins fiindcă ne-a vorbit convingător despre "sistemul ticăloşit", despre "furtul alegerilor" şi a recunoscut că a încălcat legea, dar acum n-ar mai face-o. Dacă nu câştigă pariul cu mafia, aceasta este întrebarea care îl paşte la următoarele alegeri.

Ia să arestaţi şi de-ai mei!

Însă legendarea merge mai departe. În seara când s-au anunţat rezultatele alegerilor prezidenţiale, o explozie de bucurie s-a produs în jurul marinelului. "Nu râdeţi pentru că mulţi dintre voi veţi fi arestaţi!", i-a avertizat proaspătul stăpân de la Cotroceni. Când să plece în Qatar, la urcarea pe treptele avionului, a făcut geana roată şi a râs inconfundabil: "Ia să-mi arestaţi doi şi de la Partidul Democrat!"... Unora li s-au strepezit dinţii... Înţelegem să-i lege pe corupţii lor, dar ce are cu băieţii noştri?

Si doar l-am declarat cel mai iubit fiu al naţiei, ca pe timpul lui Dumitru Popescu-Dumnezeu, dar el - nu şi nu - vă arăt io!

O gafă politică monumentală

Adrian Năstase a publicat un articol în "Jurnalul Naţional" despre "Haosul multilateral dezvoltat". Aşa se întâmplă când amintirile te chinuiesc de pe vremea "societăţii socialiste multilateral dezvoltate". Nu crede că "haosul" este creaţia marinelului, dar tocmai asta lasă să se înţeleagă. Concluzia este anxioasă: "Ce va fi mâine? Nu ştiu, voi citi ziarele şi voi afla. Unde va duce acest haos? Iarăşi nu ştiu, dar în nici un caz în Uniunea Europeană. Unii spun că mai spre Marea Neagră..."

Ce poate să facă angoasa politică... Ajuns în corzile procurorilor, Adrian Năstase a declarat că, pe când era prim ministru, s-a opus arestării lui Traian Băsescu. Nu mă lăsa, Traiane! Un strigăt de disperare într-o direcţie imposibilă? Sau o recunoaştere involuntară a faptului că, pe când era în capul trebii, îşi băga nasul în treburile doamnei legate la ochi? Oricum, o gafă politică monumentală.

De altfel, Împăratul-de-Mătase calcă din strachină în strachină şi, de fiecare dată, mai pune o piatră la piedestalul marinelului. Poate că Traian Băsescu l-a angajat să-i facă imaginea tot mai făloasă. Ce-ar fi fost dacă ar fi spus simplu: Vreţi să mă anchetaţi? Poftiţi, intraţi, eu am renunţat deja la imunitate în acest scop, la fel ca vecinul Traian. Dar dacă făcea aşa, nu ar mai fi fost Adrian Năstase. Departe de mine gândul abject să intru în corul frustraţilor că, în sfârşit, pot să lovesc un om prăbuşit. În realitate, el este victima propriului orgoliu fără margini într-o luptă cu miză precară: un loc de frunte în politica momentului.

O singură concluzie i-a mai rămas: "A-nnebunit lupul!". Dar tot mai potrivit ar fi fost să spună "A-nnebunit iepuraşul!", fiindcă tot el i-a dat porecla, ca o aluzie la ce o să-i facă ursul când va ieşi din tufe cu nădragii în vine... Că ar fi găsit procurorii mumia lui Mao sau milioane de dolari sub şapă - poveşti! Aşteptăm cu interes.

Un lucru este însă limpede. Cine vrea să facă joc de glezne cu băieţii de la Bruxelles, ca să dăm bine pentru aderare, se înşeală amarnic. Ei nu aruncă banii cetăţenilor lor pe fereastra lui Miki Spagă.

Împăratul-de-Mătase ştie că pocinogul cu Zambaccian i se trage de la supărarea pe care i-a adus-o lui Stefan cel Mare de la Hemeiuş...

Scăpat în fundul curţii

"Umbă unii cu corupţia în gură", spunea Adrian Năstase pe când era mahăr în Piaţa Victoriei. Vorbă de spirit. "Să vină să-mi numere ouăle!" Altă invitaţie de duh. {i Monica a venit, dar nu mai avea ce număra: erau demult omletă, scrob - de-a dreptul! Unii nu s-au sfiit s-o compare pe Dana cu Leana. În realitate, norocul este al lui, nu al ei. Cum a zis chiar Dana: "Eu cred că l-a născut mama lui cu mult noroc. {tiţi cum se zice, că ai călcat... Eu îi spun lui Adrian: cred că te-a scăpat maică-ta în fundul curţii şi, până te-a găsit, a trecut o săptămână. Are norocul lui..." Eu cred că, dacă-l scapă Traian, stă mai mult...

Anţărţ, pe când procurorii se scărpinau cum să facă să amuşine mai adânc parfumul de escroacă al doamnei Hildegard Puwak, cumpărat pe bani europeni, venerabilul Tataie a dat drumul unei cugetări adânci: "presa are nevoie de sânge!". Si a susţinut-o pe pupila prezidenţială până în pânzele OLAF-ului.

Feciorii din Partidu’ lu’ Mucles s-au retras în munţi, au redescoperit virtuţile leniniste ale culorii roşii, dar s-au întors mai dezbinaţi ca oricând. Li s-ar potrivi mai bine chiar forma din graiul moldovenesc: "mai dejghinaţi". S-au unit în jurul Împăratului-de-Mătase, s-au aliat cu toate partidele ca să-i rupă gâtul din faşă Departamentului Naţional Anticorupţie, încât am ajuns iar de râsul lumii.

"Ce iluzii am putut să-mi fac", a glăsuit Tataie, acest ultim Rege Lear al nomenklaturii europene, privindu-şi ceata de manivele care se gândeau numai la ciordeală, pe când el voia să imaculeze idealurile social-democraţiei.

Spună cine ce-o vrea: în acel moment, l-am apreciat mai mult ca oricând pe Tataie, fiindcă era sincer. El chiar a crezut într-o himeră, nu-şi imagina că eşalonul trei este mai onctuos decât generaţia brucanilor. Dar sub privirile lui au crescut.

Estimp, Prostănacu nu mai vrea revoluţia binelui, şi-ar dori legea lustraţiei. Vrea să-i aplice punctul 8 de la Timişoara lu Tataie! Dacă nu tace, fireşte...

"Un dram de putere şi un pic de bagabonţeală"

Eu mă voi opune categoric dispariţiei Partidului lu’ Mucles! Fiindcă este o chintesenţă a politicului autentic, iar Caragiale moare de ciudă că nu a cunoscut şi el fenomenul cu care ne mândrim.

"Să nu mai acceptăm nici o secundă să ni se spună că PSD este un partid corupt" (Mircea Geoană); "S-au verificat toate actele pe foştii trei ani pe care am fost primar" (Olandezu Zburător Van Ghelle); Fiindcă, orice s-ar spune şi orice s-ar zice, "Omar Hayssam aparţine ţării, este un bun al întregului popor. Hayssam a fost dat afară, chiar dacă nu a fost membru de partid." (Adrian Năstase); "Lumea o să fie impresionată de noile dimensiuni culturale ale lui Vanghelie" (Sorin Oprescu);

Da, dar "în România, dacă n-ai un dram de putere şi un pic de bagabonţeală, nu rezolvi nimic. Am dat două milioane de euro la partid, acum vreau şi eu putere" (Olandezu Zburător Van Ghelle); "Eu sunt pe toate listele de corupţi şi de arestaţi, dar nu am nici o greaţă" (Viorel Hrebenciuc); "Atunci când vor puterea, alogenii ştiu să înţeleagă şi să manipuleze perfect suferinţele popoarelor în mijlocul cărora trăiesc. Este cazul corsicanului Bonaparte pentru francezi, al austriacului Hitler pentru germani, al gruzinului Djugasvili (Stalin) pentru ruşi sau al tătarului Băsescu pentru români" (Adrian Severin); "Mă mir că Adrian Severin, care are un anumit procent de apartenenţă ebraică, după cum se ştie în partid, are o astfel de atitudine legată de rase" (Mădălin Voicu); În ce mă priveşte, e clar, "eu sunt bun din Ferenatri până în Calea Victoriei. Am crescut în Ferentari, dar pot să mă bat cu mulţi din Primăverii! De la PNA am primit neurmărirea începerii penale. S-a definitvat dosaru definitiv." (Olandezu Zburător Van Ghelle); "El este olandezu nostru, un personaj special şi trebuie luat ca atare. Nu-l putem compara cu primarul Parisului sau cu Mircea Cărtărescu" (Adrian Năstase); "E a devărat că nu am studiile primarului Parisului şi poate nici ale domnului primar Căldărescu care aţi spus spus dumneavoastră." (Olandezu Zburător Van Ghelle); Da, dar orişicât, "În activitatea umană, flacăra sufletească este esenţială" (Ion Iliescu); Pentru că, nu aşa? "În viaţa lui politică şi culturală, Vanghelie a crescut în ultimii ani, zi de zi" (Sorin Oprescu);

"şi mai mult de atâta, sunt un om sincer care ceea ce am să spun am să mă ţin de cuvânt" (Olandezu Zburător Van Ghelle); Până la urmă, iată care este axioma gloriei şi mizeriei în politicianism: "Am greşit crezând că oamenii îi vor uita pe corupţii din partidul nostru, concentrându-se asupra corupţilor actualei puteri" (Tataie dixit!)

Avere dată pe sdelcă

Sdelca revine în actualitate. Dacă n-ai mătuşi care să te pricopsească acolo cu nişte milionaşe de dolari, îl faci dator pe un berbec. Dan Iosif aşteaptă sute de mii de dolari de la Marian Iancu, boierul de la Rafo Oneşti. El a câştigat banii din ... drepturi de autor. L-am văzut cum citea "Tatăl Nostru" în faţa Parlamentului reunit, în memoria tinerilor care şi-au făcut iluzii în decembrie 1989. Studentul tomnatic de la Oxford a împrumutat şi el vreo trei milioane de dolari pe la tot felul de prieteni.

Iritat că utecistul George Copos este pus de rând cu hoţii momentului, Dan Voiculescu a trimis de la Londra o scrisoare antologică, încheiată apoteotic: "Copos al nostru nu face definitiv parte din aceste mafii!" Adevăr grăieşte! Englezescul "definitely" înseamnă în engleză "categoric", iar nu "definitiv".

Portocaliu, cu seceră şi ciocan

Mare dezamăgire pentru Traian Băsescu după vizita de la Kiev. Viktor Iuşcenko, prietenul de aceeaşi culoare portocalie, se manifestă ca Leonid Kucima: Canalul strategic Bâstroe -Chilia se va face; Ucraina a început forajele pe platoul continental; românii din nordul Bucovinei şi al Maramureşului, din Herţa, din nordul şi sudul Basarabiei nu au dreptul la reprezentare în Rada Supremă de la Kiev. Iuşcenko i-a propus lui Traian Băsescu ca Ucraina şi România să exploateze împreună hidrocarburile de pe platoul continental. Viitorul relaţiilor cu vecinul cel mai puternic sună fain. Iată consecinţele tratatului semnat de Emil Constantinescu şi Leonid Kucima chiar în vila de la Neptun a lui Nicolae Ceauşescu. Chiar dacă avea doar patru clase, Mult Iubitu’ n-ar fi fost în stare de o asemenea trădare în condiţii de pace.

“Românilor nu nu sunt suficient de naţionalişti"

Tom Gallagher ne-a dat peste nas aşa de elegant. Cine vrea să priceapă. Dar...

Să fim serioşi cu naţionalismul! Este o campanie permanentă contra lui în Europa iubită. Nu degeaba Jupiter o purta în spate ca pe o juncă. Henry Kissinger, un fost şef strălucit al diplomaţiei americane, vorbea într-unul din studiile sale despre trezirea naţionalismului în diverse ţări importante, cu care Statele Unite au relaţii de colaborare. Nu se sfieşte să spună că naţionalisuml este fiara care se trezeşte în ţările arabe, în Japonia, în China... Naţiunea însăşi trebuie să dispară. Să nu mai vedem nici particula "naţional" din denumirea partidelor politice! Prietenii din Uniunea Europeană ne-au luat-o înainte: ei condamnă naţionalismul şi în dicţionare, şi prin enciclopedii, peste tot. Cel mai mare conglomerat politic din Parlamentul European se cheamă Partidul Popular. Nici un parlamentar nu ştie cu ce se mânăncă "doctrina populară", dar toţi îi dau înainte cu o terminologie care tinde să construiască un nou limbaj de lemn. Cuvântul "naţiune" este proscris, mergem înapoi la "popoare". Există indivizi care se sperie de cuvântul "naţiune", nu suportă codul genetic fiindcă nu suportă viaţa.

Adrian Severin a cerut înlocuirea sintagmei "stat naţional" cu "stat civic", la fel ca Gyorgy Frunda, care, după boacăna de la Consiliul Europei, pretinde că nu reprezintă România. Omul e sincer: el reprezintă Ungaria, România doar îi plăteşte diurnele.

David Irving, un condamnat exemplar

Un tribunal din Viena l-a condamnat pe istoricul britanic David Irving la trei ani de închisoare fiindcă a negat holocaustul cu prilejul unui interviu acordat presei austriece în anul 1989. Procurorul l-a acuzat că este "un falsificator în serie" al istoriei. David Irving şi-a recunoscut vina şi a afirmat că, între timp, a cercetat noi documente şi că şi-a schimbat opinia. "Naziştii au ucis milioane de evrei", s-a pocăit David Rving în faţa instanţei, într-o germană impecabilă. Spera să fie condamnat cu suspendare, dar instanţa de la Viena a vrut să ofere un exemplu şi a apreciat că istoricul nu şi-a schimbat convingerile, că pur şi simplu a vrut să înşele vigilenţa justiţiei, după cum spunea judecătorul Peter Liebetreu.

Irving are 67 de ani. S-a arătat şocat de sentinţa dată de cei trei judecători, asistaţi de 8 juraţi. Avocatul istoricului a anunţat că va face apel pentru reducerea pedepsei fiindcă inculpatul este prea în vârstă.

Irving a fost arestat în noiembrie 2005, când a revenit la Viena.Voia să le vorbească studenţilor austrieci din organizaţia Olympia, de extremă dreapta.

Înaintea procesului, le-a arătat ziariştilor cartea "Războiul lui Hitler" şi alte lucrări scrise de el, pentru a demonstra că şi-a schimbat opinia.

Justiţia din Austria îi condamnă pe cei care neagă holocaustul cu puşcărie de la un an la zece ani.

În anul 2000, Curtea Supremă a Marii Britanii a respins o plângere pentru calomnie, înaintată de David Irving împotriva unui profesor american, care l-a declarat pe Irving "un denigrator activ al holocaustului, antisemit şi rasist". La Londra, se respectă dreptul la opinie.

Irving nu credea că se va merge atât de departe în Uniunea Europeană. "Desigur, este vorba de dreptul la libera exprimare. Este evident că dumneavoastră nu puteţi avea încredere în istoricii germani, nu puteţi avea încredere în istoricii austrieci dacă ei scriu constant istoria cu legea deasupra capetelor, care le spune ce să scrie", nu s-a putut abţine David Irving în faţa ziariştilor de la Viena.

Cazul Irving a declanşat un adevărat proces paralel în presa europeană. Anthony Grayling, profesor de filozofie la Universitatea din Londra, crede că nu trebuie scoasă în afara legii libera exprimare a opiniilor. El consideră că teoriile extremiştilor trebuie demontate cu argumente, iar autorii nu trebuie condamnaţi pentru delicte de opinie.

Negarea holocaustului se condamnă cu închisoare în Austria, Belgia, Cehia, Franţa, Germania, Israel, Lituania, Polonia, Slovacia şi în Elveţia.

Pasat mărunt

Ciudată afacere este şi dosarul lui Valeriu Pasat de la Chişinău. Fost ministru al Apărării, fost şef al Serviciilor de Informaţii Secrete de dincolo de Prut, el a fost condamnat la ani grei de puşcărie. De ce? Fiindcă, pe când era ministru al Armatei, a exportat 20 de avioane MIG29 în Statele Unite, pe care americanii au dat 50 de milioane de dolari. Bine, dar banii nu au ajuns la buget. Valeriu Pasat a fost judecat şi băgat la răcoare, ca un fel de Gabriel Bivolaru. El nu putea să vândă avioanele fără acordul preşedintelui Petru Lucinschi, al premierului Ciubuc - ce nume predestinat! - şi al lui Dumitru Moţpan, liderul agrarienilor care conduceau Basarabia, dar şi preşedinte al Parlamentului. Acum se caută un alt cap de acuzare: pe când era şef la Servicii Secrete, Pasat ar fi dat în vileag reţeaua de agenţi basarabeni din Transnistria. Ruşii i-au prins şi i-au cam împuşcat.

Mai apare o poveste abdacadabrantă, dar plauzibilă. Anatolii Ciubais, care-l angajase pe un important post de consilier în afacerile lui, şi Ministerul de Externe de la Moscova l-au ameninţat pe Voronin pentru arestarea lui Pasat. Concluzia firească: Pasat era racolat de FSB.

Scenariul merge mai departe. Pasat avea legături cu agenţi FSB din Bucureşti. El ar fi venit aici şi i-ar fi comandat lui Ilie Ilaşcu să-l omoare pe Iurie Roşca pentru a crea haos în campania electorală din Basarabia. Iurie Roşca spune că a trecut pe lângă glonţ. Un glonţ care trebuia tras de Ilie Ilaşcu, la propunerea lui Valeriu Pasat, aşa susţine şi Vlad Cubreacov. Ilie Ilaşcu neagă o asemenea presupunere şi îl avertizează să nu mai fabuleze fiindcă el poate să-i arate şi casa unde a stat ascuns şi răpit. Asociaţia transnistreană "ProEuropa" face publice supoziţiile cu privire la rolul lui Pasat ca agent FSB prin Bucureşti.

|ntr-o scrisoare facută publică la Chişinău, Asociaţia transnistreană de opoziţie “Proeuropa”, condusă de Boris Asarov, aduce în prim plan acţiunile subversive şi rolul pe care FSB îl atribuise lui Pasat. Si se miră Boris Asarov de ce presa de la Bucureşti nu tratează acest subiect. Din ignoranţă şi superficialitate, domnilor. Mulţi ziarişti români confundă şi acum Ucraina cu Rusia, iar Basarabia este mai departe decât Burkina Faso pentru ei.

Viorel Patrichi

Cumpăraţi revista "Rost" de la chioşcurile Rodipet!