Modelele seduc, modelele se duc… (II)

JiJi BK Lee de Iasi

Daca pâna mai în anii din urma, copii erau, în jocul lor, dupa cum vedeau la televizor sau la cinema, fie Maradona, Omul paianjen, sau Bruce Lee, acum mai toti râvnesc a-i conduce pe ceilalti cu o sabie improvizata, dar sub un singur nume: Becali, luptatorul!

Când tocmai se pregateau oficialitatile iesene de a întâmpina ziua de 24 Ianuarie, în fond de a-l întâmpina pe premier, pavând "Piata rusinii" (fosta Piata Unirii, transformata într-un spatiu ce seamana a periferie sordida, în care odinioara trona impunator Cuza), se pornise o lupta apriga între micii locuitori ai canalelor, iritati probabil de zgomotul facut de ciocanele muncitori. În toiul bataliei, ceva i-a facut sa tresara atât pe inamici cît si pe muncitori – ramasi vreme de câteva clipe cu ciocanele suspendate în aer, de parca ar fi vrut sa-i ia temperatura: strigatul unuia dintre copii subteranelor, un soi de conducator: "Ba, nu va puneti voi cu Becali!" Ca la auzul unei formule mahice, copii au disparut care încotro, iar muncitorii au ramas blocati cîteva secunde (narcotizati de prezenta si de exortatiile lui Becali, care arata traiectoria de urmat, "vectorializeaza spatiul"), privind spre uneltele lor si imaginându-si ca acestea sînt sabii.

Gusti vs Guta

Pentru studentii de astazi ai facultatilor de medicina principalul gând este ca, dupa terminarea studiilor, sa-si recupereze "banii cheltuiti în timpul facultatii". Am zice ca toti în facultate ne gândeam la momentul când "vom fi la banii nostri"… Dar nu despre asta-i vorba în aceste rânduri, ci despre sumele consistente "investite" în multe din examene. Dezinteresul provine nu din rândul studentilor, ci tocmai de la cei care ar trebui sa le fie modele într-o profesie despre care se spune (sau se spunea) ca este arta… Exemple precum universitarul timisorean surprins de o camera ascunsa când solicita unei studente, contra unei mariri de nota, anumite servicii, pot fi oferite oricând, acela nefiind nicidecum singurul. Ce e de spus când o librarie vecina cu o facultate de medicina, în sesiune îsi epuizeaza stocurile le plicuri? Dar fata de faptul ca medicinistii, pomenind numele lui Dimitrie Gusti, m-au corectat, spunându-mi: "poate Guta…"?

Dor de Emil

Îmi scriau unii cititori ai materialului "Calatoria spre rai" (ROST, nr. 33/nov. 2005) faptul ca vor sa afle mai multe despre Emil Iordache, cel ce s-a desprins în urma cu câteva luni din tesutul culturii iesene pe care reusea sa-l mentina înca viu… Ca sa faca mai usoara (!?) aceasta plecare a lui, s-au pregatit în Iasi expozitii documentare privitoare la activitatea sa. Mentionez, cu mândrie, faptul ca Asociatia Romfest XXI – Filiala Iasi a fost prima care i-a cinstit memoria prin organizarea unei expozitii de carte "In memoriam Emil Iordache" si apoi prin publicarea ultimului sau text oferit unei reviste culturale, precum si a unor comentarii privitoare la opera sa. Însa nu trebuie uitat episodul dramatic, si ma repet, de îndepartare a lui Emil Iordache din redactia unei reviste (aparuta, ca noua serie a unei publicatii interbelice, la propunerea subsemnatului, îndepartat, de asemene, odata cu E.Iordache si Emil Brumaru) de catre niste personaje obscure care au ajuns sa o conduca. Ma refer la cel care, prin anii ’70, îsi trecea numele sau pe romanul lui Michele Prisco, "O spirala în ceata", ajuns "Miezul si coaja", care, s-a conformat cu cele subliniate de tov. N.C. la o "Plenara largita", cum ca literatura de valoare se poate scrie "traind în mijlocul taranimii, intelectualitatii, acolo unde clocoteste viata" si a contribuit din plin la resemantizarea democratiei deoarece "I-a calit partidu-n lupta si credinta, si taria" (V. Tulbure) si la mâna sa dreapta un detractor al lui Goma, unul care nu scapa ocazia sa-l mentioneze în articolele sale pe Genialul Conducator, astfel ca, vazând ce scria în acei ani, nu putem spune ca nu ar semana cu ceea ce considerau unii ca "Opera politica a lui Nicolae Ceausescu se înscrie astfel printre postumele ramase… nescrise ale poetului national" (Paul Cernat). Acestia au malformat ideea de revista din anii ’30 a lui Gr. T. Popa, demantelând un spirit, o idee pe care marele anatomist si gânditor o sustinea în programul primului numar al publicatiei ce aparea la Iasi în urma cu 70 de ani, luptând "pentru spirit si eliberare de animalitate"!

Cel care tradusese mii de pagini din cea mai mare literatura si scrisese cam tot atâtea, devenise "incompetent" pentru cei care erau la cârma seriei noi a revistei iesene. Sa fi contribuit si faptul ca se opusese publicarii unora din cei care odinioara au folosit poezia ca instrument al parvenirii si care acum erau în gratiile redactorului sef?

Euroscepticism

Nu de mult am purtat o corespondenta zilnica cu cineva plecat în Germania cu o bursa doctorala. Dincolo de amabilitatea cu care esti primit acolo, dialogul cordial între profesor si doctoranzi, încrederea deplina acordata (pâna chiar si aceea de a încredinta cheile de la institut unei persoane abia venite, si mai ales din România!), "pe de o parte este bine ca ne dam seama cât de înapoiati suntem (ma refer la cercetare) si cât mai avem pâna sa ajungem la un nivel cât de cât acceptabil...". Dar sunt si unele lucruri care trebuie spuse în privinta Occidentului. În alta misiva electronica, dupa o vizita în Bruxelles, îmi scria: "Orasul, cel putin pentru mine reflecta exact imaginea UE: dezorganizare, murdarie, un mic Babilon! Nu cred ca m-am simtit mai în nesiguranta undeva asa cum mai simtit acolo! Posibilitatea de a merge iar în Bruxelles este doar daca voi avea bodyguard propriu!!! Oricum nu este asa cum ar trebui sa fie o capitala a Uniunii Europene!". 

Moartea domnului X

Cum oare poate fi un biet batrân asa de ghinionist încât sa fie accidentat pe trecerea de pietoni, sa fie abandonat acolo vreme de câteva ore si nimeni sa nu vada ca de sub locul unde-i era capul curgea un lichid rosu pe care multi dintre noi îi spunem sânge? Pentru bietul batrân sirul evenimentelor nefaste începea în acea zi. Dus într-un târziu la spital, nu i s-a putut face radiografie craniana, pentru ca aparatul de radiologie era defect si nici un examen neurologic pentru ca singurul neurolog al municipiului era la judet cu diverse probleme. În consecinta, se decide trimiterea sa cu o ambulanta la cel mai apropiat centru universitar, deoarece starea sa devenise critica - nu neaparat pentru ca acest lucru îi îngrijora pe medici, ci pentru a nu mai "încarca sectia" cu un eventual deces, care sa modifice parametrii de eficienta ai unitatii… O salvare care a necesitat de câteva ori – chiar si ea, asistenta de specialitate – si o ceata deasa faceau ca supravietuirea sa sa fie miraculosa. Cum orice bolnav priveste cu speranta atunci când ajunge într-un centru universitar si omul nostru ar fi fost îndreptatit sa spere, daca ar fi fost constient. Dar una e sa fii într-o clinica universitara si alta e sa mai fii si consultat. Avea sa stea pe targa vreme de vreo doua ore pâna ce unul dintre medicii de garda sa-si îndrepte atentia si catre el. Si când garda e condusa tocmai de catre fiul Profesorului s-ar parea ca totul ar fi spre bine. Dar, din pacate, e mai mult fiu decât medic, astfel ca batrânului chiar ca i se reduc sansele. Se constata ca e necesar un examen chirurgical, care necesita transportul bolnavului cu o ambulanta la un alt spital. Dar cum tocmai era schimbul de tura, salvarea avea sa soseasca mult mai târziu fata de momentul solicitarii. A, dar sa nu uitam ca, ghinion, erau meciuri si, cum si doctorii sunt microbisti, examenul interdisciplinar fu efectuat dupa ce pacientul, bogat ornamentat cu perfuzii, transfuzii, sonde, baloane etc. a asteptat tacut (în coma sa) sa-i vina rândul, care-i veni, ce-i drept, dar în pauza unui meci. Din nou comanda la salvare, transport la clinica de unde fusese trimis, formalitatile pentru internare, lipsa locurilor în reanimare, asteptare, investigatii etc. etc. Dimineata avea sa-i rezerve un stop respirator când anestezistul era în sala de operatie, care veni într-un sfârsit, indicând asistentelor din priviri lumânarea… Asa e când esti ghinionist. Nici fiul Profesorului nu te mai salveaza. Ce mai, daca în centrul universitar nu a putut fi salvat, înseamna ca era foarte grav…

Ecografii astrale

Lipsea de pe birou (de altfel plin cu tipuri diverse de stampile – parafe, registre, retete, bilete de trimitere, de internare, adeverinte etc) figurina din fildes pe care o purtau medicii chinezi, figurina folosita la examinarea femeilor, carora nu le era îngaduit sa-si dezveleasca în fata medicului decât cel mult locul vatamat – fractura, tumora. Dar pacientii acestia nici macar nu mai aratau unde, si eventual daca, prezentau vreo leziune în acel loc, ci pur si simplu, grabiti îsi asezau în treacat mâna în zona de unde simteau ca vine fie ea durerea sau ca ceva nu-i în regula acolo si doreau un bilet de trimitere sau de internare, dupa cum aveau vreo cunostinta în spital, la Interne sau la Chirurgie...

O vreme intrau câte patru-cinci în cabinet. Unii se dezbracau, altii se asezau "la tensiune", altii se grabeau ca "pierd rata" sau doreau o reteta "pentru nasa"; femeile cu pruncii în brate stateau si ele ca "afara-i frig si raceste copilu' mai tare". Ce mai, erai asaltat din mai multe parti, fiecare cu povestea sa, pe care si-o prezenta ca pe un mic rol pe scena constituita de cabinetul de consultatii, obtinând de la ceilalti participanti fie compatimiri, fie câte un oftat sau o cruce cu "doamne soro da' greu ti-o fost cu rautatea asta bre!".

Nu e deloc o povestire, ci o relatare a unor fapte traite pe când tineam locul unui medic de familie plecat o vreme la specializare…

Din aceasta cauza ajungeau la spital pacienti cu diagnostice care nu aduceau de loc cu cele scrise în biletul ce-i însotea de la medicul de familie (uneori si de la coana moasa care-i tinea locul de vreo doua saptamâni domnului doctor, plecat la cursuri la oras…). Ilustrez cu câteva exemple: Plaga deschisa antebrat drept, Plaga obraz drept prin corp strain, Traumatism toracic + cap si picioare prin agresiune, Cos infectat la maxilar în partea stânga, Plaga în regiunea capului, Fractura închisa antebrat drept, Luxatie cot la membrul superior stâng, Neo pancreas. Dureri la nivelul duodenului. Nu se mai scurge lichid, Plaga operata, pe care le pot dovedi chiar cu biletele de trimitere, în original, pe care în nemernicia mea le-am colectionat. Chiar daca unele dintre aceste diagnostice sunt în regia personalului mediu din dispensare, în partea din dreapta jos a biletului de trimitere figureaza totusi parafa unui medic. Ar trebui sa existe totusi un anume grad de responsabilitate atât în privinta încredintarii parafelor "oamenilor de nadejde" ai medicului, cât si în întocmirea unor documente medicale (foi de observatie, bilete de trimitere etc) de catre acestia din cauza atât de invocatei lipse de timp!

Sa mai adaug ca unii medici de familie ofera în schimbul unui examen clinic (depasit dupa domniile lor!) o investigatie "la televizor"? Nu asta ar fi problema, ci faptul ca acea competenta scrisa pe mai toate, eram sa zic zidurile – cabinetului bineînteles, obtinuta în doua – trei drumuri cu portbagajul plin, nu se regaseste si practic. A afirma ca "ai o rautate în burta, pe care trebuie sa o scoti, ca altfel..." când de fapt sarmana femeie este însarcinata, sau când dai vredicte de tipul "nisip la rinichi" unde e ditamai rinichi polichistic nu sunt oare dovezi ale unei ignorante, care de fapt nu ar trebui sa poarte acest nume?!

Unii au gasit ca a trata si prin metode alternative este un mijloc de sporire a clientelei si de crestere a faimei în comunitate. Îsi tapeteaza peretii cabinetelor cu icoane ce au "puteri vindecatoare sporite" (în Iasi într-o singura zi au fost achizitionate toate "icoanele" confectionate din anume pietre care "tamaduiau de orice boala"!), cu imagini de vraci orientali si promoveaza energetismul reductionist dualist, în fapt un întreg amestec new-age. În "medicina complementara" terapeutii demonstreaza îmbunatatirea starii de sanatate a pacientilor combinând remediile naturale cu practicile oculte, în fapt nevindecând afectiunea ci mascând suferinta, crescând puterea sugestiei, ca bolnavul s-a vindecat. Orice tentativa de vindecare fara dialog cu Dumnezeu este o iluzie, o minciuna, o falsa vindecare. Antrenat într-o mentalitate desacralizata omul s-a înstrainat de Dumnezeu având o perceptie gresita a întelesului vietii si dreptei credinte în Hristos.

Exista cabinete unde medicii colaboreaza cu personaje de tipul lui Vasile Pop sau cu diversi "iluminati" care încearca explicarea bolilor pe baza filosofiilor orientale (yin si yang sau diverse "interferente malefice ale energiilor cosmice si telurice"). Însa omul nu este la discretia energiilor cosmice impersonale care-i anihileaza existenta si libertatea, ci este persoana infinit superioara lumii nerationale. Astrologia prin zodiac si horoscop, sustinând predestinatia cosmica dictata de stele – îl face pe om subordonat lumii nerationale – anihilându-i orice tendinta de libertate, si pe de alta parte, noi ca oameni nu am mai fi responsabili de pacatele noastre, deoarece astrele ne-au impus sa le facem pe toate – concluzionând astfel ca întreaga vina privind greselile noastre o poarta chiar Dumnezeu, creatorul astrelor.

Constatam astazi o rafinare a metodelor de înselare a pacientilor, multi din cei implicati preferând modele de succes zgomotos ce pare mai lucrativ (produce mai repede si mai multi bani).

"Nici un sfânt care a avut sau are harul profetiei nu a vorbit despre date exacte, despre sfârsit, pentru ca sfintii nu seamana niciodata groaza, nu ameninta si nu spun ceea ce numai Dumnezeu cunoaste" (Monahul Moise Aghioritul).

Richard Constantinescu

Cumpăraţi revista "Rost" de la chioşcurile Rodipet!