Un alt preot ortodox prigonit de comunişti: Pr. Nicolae Adam

Nicolae Adam s-a născut la 23 februarie 1891, în comuna Letea Veche, judeţul Bacău. A urmat cele opt clase ale Seminarului "Veniamin Costachi" din Iaşi, pe care le-a absolvit în anul 1913. La 5 noiembrie 1915 avea să fie numit preot-paroh în comuna Răcătău, judeţul Bacău.

După evenimentele din ianuarie 1941, preotul Nicolae Adam era bănuit de activitate legionară, chiar şi fără dovezi concrete. Orice întâlnire cu foşti membri sau simpatizanţi legionari erau catalogate de Serviciul secret al Jandarmeriei ca şedinţe legionare. Astfel, erau considerate întâlnirile dintre preot, fiul său şi preotul Alecu Andrei (7 august 1942 – "se întâlnesc des de unde prin discuţia lor credem că numiţii fac propagandă legionară; 4 mai 1943 şi 6 mai 1943) sau cum acesta l-a numit casier la biserică pe Gheorghe Mocanu – un fost legionar - care "se întâlnesc aproape zilnic la Biserică şi la casa preotului, unde suntem informaţi că numiţii discută chestiuni legionare". Acestea erau completate cu percheziţiile domiciliare pe care jandarmii le efectuau, potrivit documentelor, în iunie sau august 1942.

După instaurarea regimului comunist în România, părintele Adam avea să fie urmărit în continuare, datorită statutului său în comunitate, dar şi mai vechilor suspiciuni. Astfel, la 18 martie 1954, preotul Nicolae Adam era anchetat Securitate, chiar în comuna în care slujea. Potrivit procesului verbal de interogatoriu, clericul a fost întrebat asupra antecedentelor sale politice, mai exact asupra simpatiilor sale legionare pe care şi le-ar fi manifestat în perioada guvernării naţional-legionare. Pr. Adam a susţinut că în această perioadă ar fi fost "solicitat" de către localnicul Gheorghe Mocanu, şeful cuibului legionar din Răcătău, cerere pe care a refuzat-o pe motiv că este în vârstă. Totuşi, poziţia pe care o ocupa Adam Nicolae în mica comunitate din Răcătău a determinat pe liderul local al legionarilor să facă presiuni asupra sa. Astfel, preotul a afirmat că ar fi participat la câteva şedinţe ale cuiburilor "Ştefan cel Mare" şi "Vlad Ţepeş".

După această anchetă, părintele Adam a fost eliberat, dar nu pentru ult timp.

Anchetat ca agitator anticomunist

La 19 iulie 1958, preotului Nicolae Adam i se punea în vedere "ordonanţa de învinuire", în care era acuzat că ar fi desfăşurat "o intensă activitate ilicită menită a crea un pericol deosebit pentru ordinea şi siguranţa statului, faptă prevăzută şi penalizată de art. 209, pct. 2, lit. a, din CP al RPR". Cu această ocazie, la domiciliu avea să i se efectueze o percheziţie, unde "nu i s-a găsit nimic". A doua zi avea să fie arestat preventiv.

Imediat după reţinere, preotul Adam a cunoscut şirul chinuitoarelor anchete ale Securităţii, anchetatorii punând accent pe trei aspecte: ajutorarea unor militari germani în anul 1945; apartenenţa sa la Mişcarea legionară şi atitudinea sa faţă de procesul de "socializare a agriculturii".

Potrivit, procesului-verbal de interogatoriu, consemnat cu data de 19 iulie 1958, clericul nostru a fost anchetat în legătură ajutorarea unor militari germani rămaşi în urma frontului din 1945 în pădurea Horgeşti-Bacău, despre care a afirmat: "Aceştia au stat fugari în pădurea Horgeşti timp de trei luni de zile, în care timp eu le-am dat alimente şi nu i-am dat pe mâna autorităţilor. Precizez că aceştia nu au fost găzduiţi de mine, ei fiind fugari în pădure. Legăturile mele cu aceştia au constat numai prin faptul că aproape de câte 2-3 ori/săptămână veneau la mine pe timpul nopţii şi le dădeam alimente pentru a se hrăni şi pentru a putea să se menţină fugari, deoarece din discuţiile ce le-am purtat cu ei intenţionam să plece spre Germania pe cale ilegală. Mă puteam înţelege cu dânşii, deoarece ofiţerul ştia să vorbească puţin limba română. Nu au reuşit să plece, deoarece după scurt timp au fost prinşi de autorităţi şi cu această ocazie am fost descoperit că eu am avut legături cu ei, ajutându-i cu alimente şi am fost judecat în stare de libertate, însă nu am fost condamnat".

Germanii fuseseră arestaţi în ziua de 6 iulie 1945, se pare, în urma unui denunţ anonim, în care se găsesc atât cuvintele părintelui Adam: "Sunt şi ei creştini. Daţi-le îmbrăcăminte şi hrană, căci la sfârşit tot cu ei vom fi", cât şi ameninţările denunţătorului: "Acest hoţ şi mincinos de popă, dacă nu este arestat va şti Ministerul de Interne". Astfel, jandarmii vor trece la efectuarea unei percheziţii la domiciliul părintelui Nicolae Adam şi a fiicei sale Sofica, la data de 7 iulie. Cu această ocazie s-a găsit "o carte în limba germană conţinând cântece bisericeşti" cu titlul: "Kleines Gefangbuch für Kindergottes dienste der evangelisch-lutherischen Kirche, Leipzig, 1912" şi corespondenţa dintre locotenentul Ludwig Georg Burger şi fiica preotului.

La 21 februarie 1958, preotul Nicolae Adam era anchetat de organele Securităţii, pentru "fapte săvârşite împotriva regimului democrat popular din RPR", adică de "agitaţie pentru schimbarea formei de guvernământ […] şi împotriva socializării agriculturii, îndemnând cetăţenii să nu se înscrie în GAC". Toate aceste acuzaţii au fost respinse de preotul nostru, chiar şi atunci când anchetatorii au apelat la declaraţiile unui martor care susţinea că slujitorul Bisericii faţă de "întovărăşiri" ar fi afirmat: "Ăştia care umblă să facă colectiv sunt curaţi draci, aşa scrie la carte" sau "s-a apropiat şi ziua noastră şi nu mai este mult şi n-om scăpa de comunişti". Faţă de aceste acuzaţii el afirmă răspicat: "Acuzaţiile care mi se aduc sunt complet neadevărate. Eu nu am cu ce să fac dovada, însă se pot cere relaţii despre mine de la toţi cetăţenii din comună".

În privinţa apartenenţei la Mişcarea legionară a preotului Nicolae Adam, anchetatorii, constatând lipsa probelor evidente, au apelat la o serie de documente de arhivă, care conduceau spre impresia că slujitorul ar fi activat "intens" în această organizaţie politică. Astfel, cu aceste "probe" anchetatorii puteau afirma în concluziile de învinuire (20 august 1958), de la finalizarea anchetei şi trimiterea în justiţie, următoarele: "În anul 1939 s-a înscris în organizaţia legionară din com. Răcătău, primind funcţia de şef de cuib. În această funcţie dovedindu-se zelos organizaţiei legionare, desfăşurând o intensă activitate legionară, este numit şef de garnizoană, funcţie ce a deţinut-o până în anul 1941. După anul 1941, când organizaţia legionară a fost interzisă, învinuitul continuă să desfăşoare activitate legionară clandestină, ţinând la domiciliul său şedinţe secrete cu legionarii din comună".

Trădat de fină

Zece zile mai târziu, anchetatorii au determinat-o pe martora acuzării (era fină a preotului Adam) să redea cu lux de amănunte momentele şi cum s-a manifestat preotul Nicolae Adam faţă de regim şi iniţiativele sale. Astfel, martora, care fusese cununată de acesta, era vizitată de preotul nostru "pentru a-mi da împrumut făină, slănină şi alte alimente, pe care el le avea şi eu nu le aveam în casă, având o casă grea […]. Cu această ocazie se discutau diferite probleme cu privire la transformarea socialistă a agriculturii, afirmând şNicolae Adam, n.n.ţ că el e bătrân şi nu se înscrie, deşi eu de multe ori afirmam că o să mă înscriu ca să am cu ce trăi" […]. Nu-mi aduc aminte unde s-a discutat acest lucru, când preotul Adam Nicolae a spus: «Păi să nu vă mai faceţi roşii […]. Să fiţi cuminţi şi de acum înainte, că de-acuma s-a apropiat şi ziua noastră, nu mai e mult şi vom scăpa şi de comunişti»".

Fiind bătrân, părintele Nicolae Adam avea să se confrunte cu sănătatea precară. În certificatul medical din 6 august 1958, părintelui Adam i se depistase o "insuficienţă nitro-aortică compensată". Starea sănătăţii sale se va agrava, potrivit unui referat din septembrie 1958, din care aflăm: "În ziua de 31 august a.c. a fost văzut arestatul Adam Nicolae în vârstă de 63 ani de către tov. Dr. Ilie Marin şi a constatat că acesta prezintă o stare gravă manifestată prin: febră 38º; lipsă de aer; tachicardie (puls 140 pe minut, regulat, bine bătut); pulmonar nimic deosebit; starea generală mediocră. Faţă de această situaţie i s-a administrat tratamentul necesar şi s-au făcut recomandări pentru tratament ulterior.

În ziua de 1 septembrie, ora 11, a fost revăzut de către tov. Dr. Ilie Marin împreună cu subsemnatul maior dr. Puiu şi în urma examenului am constatat că arestatul este ameliorat simţitor: starea generală ameliorată mult; febră 36º; puls 100 pe minut; TA 13/4; respiraţie normală-pulmonar nimic deosebit. Arestatul Adam Nicolae suferă de insuficienţă aortică-afecţiuni-vechi, care în anumite stări de boală, asociate sau nu, poate duce la un deznodământ fatal. Faţă de starea sănătăţii sale recomandăm ca în afară de măsurile medicale luate să se urgenteze rezolvarea problemei pentru care este reţinut".

La procesul care i s-a intentat la 24 septembrie 1958, preotul Nicolae Adam a respins orice acuzaţie care i s-a adus. Ba mai mult, în încercarea instanţei de a-l suspecta de activitatea legionară a fost adus un martor care a afirmat: "Ştiu că inculpatul când merge pe drum salută cu mâna ridicată, însă nu cunosc dacă acest salut este legionar. Salutul îl făcea cu pumnul închis", pentru ca martora acuzării să revină asupra declaraţiilor de a anchetă, susţinând: "Inculpatul nu m-a îndemnat să nu mă înscriu în colectiv. Nu recunosc ca inculpatul să fi avut manifestări duşmănoase faţă de regim, respectiv să nu mă înscriu în colectiv. Faţă de mine nu a spus că vom scăpa de comunişti. Am fost forţată de organul de anchetă, pentru declaraţia ce mi s-a luat în comună. Revin şi arăt că inculpatul mi-a spus să fiu cuminte, că nu mai este mult şi vom scăpa de comunişti […]. Nu am spus adevărul la început, că nu am vrut să mă pun rău cu inculpatul".

Din ultima afirmaţie putem deduce că preotul nostru se aştepta la arestare şi condamnare, atâta vreme cât se pare că, pentru a nu-i prejudicia poziţia, i-a cerut martorei să depună mărturie împotriva sa.

Condamnat la zece ani de temniţă

În aceeaşi zi părintele Nicolae Adam avea să primească, prin Sentinţa nr. 491/1958 a Tribunalului Militar Iaşi, condamnarea "fără circumstanţe atenuante" la 10 ani "închisoare corecţională pentru delictul de uneltire contra ordinii sociale" şi confiscarea averii personale, potrivit art. 209, pct. 2, lit. a, din CP, art. 59 combinat cu art. 58, pct. 2 şi 3 CP".

Această nedreptate care i s-a făcut părintelui avea să i se repete la 25 noiembrie 1958, prin respingerea recursului de către Tribunalul Militar al Regiunii a II-a Bucureşti.

După condamnare, părintele Nicolae Adam avea să fie deţinut în penitenciarele de la Bacău, Jilava, din 23 octombrie 1958-în tranzit, pentru ca în 1959 să ajungă la Galaţi.

În penitenciarul de la Galaţi, starea sănătăţii părintelui avea să se agraveze. Atât de mult, încât în data de 10 noiembrie 1959, orele 4, 30, părintele Nicolae Adam a trecut la Domnul. Două zile mai târziu, direcţia penitenciarului Galaţi trimitea o adresă către Sfatul Popular din com. Răcătău, în vederea anunţării familiei preotului de acest deces.

Adrian Nicolae Petcu

BIBLIOGRAFIA:

Izvoare inedite: AMJDIM, fond Penal, dosar 103.997; ATMTI, fond Penal, dosar 1682/Bacău, vol. 1-3;

Lucrări generale: ***Anuarul Eparhiei Romanului-1936, Institutul de Arte Grafice "Marvan", SAR, Bucureşti; CARAVIA, Paul coord., ***The Imprisoned Church Romania, 1944-1989, Bucharest, 1999; MANEA, Vasile, Preoţi ortodocşi în închisorile comuniste, ed. a II-a, Patmos, 2001.

Cumpăraţi revista "Rost" de la chioşcurile Rodipet!