Pr. Teofil Paraian: "Doua lucruri m-au ajutat în viata: credinta si cultura"

Parinte, împliniti în luna martie 77 de ani. Ati avut o viata bogata, intensa si ati cunoscut poporul român, starea acestuia, în mai multe perioade. Cum vi se pare astazi România crestina si ce atitudine credeti ca au românii fata de Dumnezeu în zilele noastre?

Draga, eu totdeauna am considerat ca cei mai multi oameni nu au fost oameni interesati de credinta. Au fost totusi perioade în care au fost mai multi oameni interesati de credinta, de credinta ortodoxa. Ma gândesc la ortodoxia copilariei mele despre care eu am vorbit în mai multe orase din tara; ma gândesc la felul cum au întâmpinat oamenii conceptiile religioase, la gânduri care acum nu mai sunt de circulatie. Acum oamenii sunt derutati. Se zice ca ar fi derutati din pricina conceptiei lor materialiste. S-ar putea sa fie sau sa nu fie asa, pentru ca nu numai în tara noastra exista ezitari, nu numai în tara noastra exista derutari, nu numai în tara noastra exista lipsa de preocupare religioasa, ci si în tari în care nu au fost comunistii, nu au fost conceptii materialiste. Ma gândesc la Occident, unde totusi credinta a fost în general libera. Adevarul este ca în vremea noastra, acum la batrânetile mele, constat tot mai putina preocupare de viata religioasa. Adevarul este ca oamenii în general sunt derutati si de mas-media care îi cheama la accentuarea comoditatii, la accentuarea placerilor, la accentuarea lucrurilor care nu duc catre Dumnezeu, ci duc dinspre Dumnezeu spre lumea aceasta.

A.A: Dar aceasta departare a românilor de Dumnezeu nu a fost si în vremea copilariei Prea Cuviosiei Voastre?

Parintele Teofil: Eu am trait copilaria la sat si traind-o la sat eu am vazut oameni mai

doritori de a împlini legea lui Dumnezeu. Adica oamenii de atunci stiau ca exista o lege data de Dumnezeu pe care ei o împlineau dupa posibilitatile pe care le aveau. Era duminica, stiau oamenii ca trebuie sa mearga la biserica. Ei, nu se poate spune ca mergeau oamenii la biserica suta la suta, dar erau foarte multi cei care mergeau. Venea vreme de post oamenii posteau în general. Venea vreme de rugaciune, se stia de rugaciunea de dimineata, de rugaciunea de seara în special si se stia de rugaciunea de la masa. Erau niste lucruri care erau consacrate. Oamenii nu stiau niste argumentari pentru practica lor religioasa, dar era o traditie în care se încadrau. E adevarat ca foarte repede s-au dizolvat lucrurile acestea când a început conceptia materialista. Multi oameni au renuntat la preocuparile religioase, dar într-un fel si-au revenit dupa aceea. Asa ca pâna la urma lucrurile au mers într-un fel de zig-zag, cu urcusuri, cu coborâsuri si acum în general tinerii nu mai sunt preocupati prea mult de chestiuni religioase, chiar daca a fost si o vreme în care tinerii au cautat calea catre Dumnezeu, dar a fost o vreme care n-a tinut mult.

Asta dupa 1989 ...

Dupa ’89 a devenit un fel de moda.

Mersul la biserica a devenit o moda?

Da. Adica, putem merge la biserica, hai sa mergem. Dar la scurta vreme s-a si renuntat. Dupa aceea erau oameni care veneau catre manastiri pentru a se face calugari. Unii s-au facut calugari, nu toti si-au gasit calea prin aceasta si la scurta vreme s-a ajuns la ceea ce a fost înainte, pentru ca-i mai comod sa nu fii religios decât sa fii religios. As zice eu ca lucrurile nu au mers în ordine suitoare, în urcus, ci au mers, cum am zis mai înainte, în zig-zag, si în urcus si în coborâs.

Atunci credeti ca actul de cultura ar putea ajuta în vreun fel Biserica si pe slujitorii ei sa îsi regaseasca credinciosii? Ma refer aici si la coeziunea dintre cultura si credinta.

Draga, eu am vorbit despre cultura si credinta si am sustinut de fiecare data si sustin în continuare ca credinta mântuieste si cultura poate ajuta daca este o cultura autentica, pentru ca si cultura cultiva. Însa, în realitate ele pot fi separate. Exista o credinta religioasa care nu are nevoie de cultura si nu cauta cultura si este o cultura care nu cauta credinta religioasa. Cultura poate fi de ajutor, dar nu totdeauna este asa. Depinde de orientarile pe care le are omul de cultura.

Poporul român este preocupat mai mult de cultura sau de credinta?

Mai mult de credinta când e vorba de a avea ceva la îndemâna pentru îmbunatatire sufleteasca. În general, poporul român si mai ales poporul român de la sate este preocupat de credinta, intelectualii în general sunt preocupati de cultura. Nu prea sunt multi aceia care fac legatura între credinta si cultura. Pe mine doua lucruri m-au ajutat în viata: credinta si cultura. Cu credinta m-am pomenit în familie si în satul de unde am pornit, iar cultura mi-am format-o prin scoala. Adevarul este ca m-au ajutat si credinta si cultura, desi mi-ar fi ajuns credinta pentru înaintarea în viata duhovniceasca. Cultura m-a ajutat sa ma afirm ca si credincios cu preocupari de cultura.

Credeti ca putem vorbi de un destin al poporului român în lume? Ma refer aici în primul rând la partea religioasa.

Are, dar nu si-l cunoaste.

Si care este acesta?

Pai, nu stiu! Nu as putea spune: uite, asta-i rostul românului! Fiecare popor aduce în existenta umana ceea ce poate aduce el ca parte a societatii umane. Fiecare aduce ceva, ofera ceva din experienta personala. De exemplu se vorbeste de multe ori despre omenia românului. E o realitate pe care o sustinem cu totii. Românul în general e om de omenie. Nu exceleaza prin cultura, nu exceleaza prin credinta, ci prin omenia pe care o are si pe care o afirma.

S-a vorbit la un moment dat, mai ales în perioada interbelica, despre un rost de evanghelizare pe care l-ar avea poporul român. Mai putem vorbi de faptul ca românul are rostul de a vorbi lumii despre Hristos?

Nu cred. Nu am observat lucrul acesta si nu as putea sa-l sustin. Pot spune doar atât ca fiecare dintre noi contribuim cu ceea ce suntem la ceea ce am dori sa fie societatea umana.

Parinte, în încheiere, va rog sa ne dati o binecuvântare.

Binecuvântarea Domnului sa fie cu noi cu toti, totdeauna, acum si pururea si în vecii vecilor. Amin!

Interviu realizat de Antonio Aroneasa

Cumpăraţi revista "Rost" de la chioşcurile Rodipet!