Oameni de dreapta

La noi, îndeobste întreprinderile serioase se afunda în bascalia mlastinoasa, cînd nu sînt vînate de gheara scandalului public. Desigur, sînt unele, putine, care reusesc sa aduca printre noi normalitatea, la fel cum exista si altele, cu nimic mai prejos, asupra carora se tace cu subînteles. De pilda, deschiderea unei dezbateri necesare asupra viitorului Dreptei în România s-a lovit de peretii de pîsla ai "opiniei publice".

Revista 22 a gazduit, la începutul lunii februarie a.c., un supliment (1) despre "polul de centru-dreapta" (2), coordonat de profesorul Virgil Nemoianu. Initiativa s-a vrut scînteia declansatoare a unui proces de reasezare a politicii dîmbovitene, în doua faze: 1. clarificarea doctrinara pe partea dreapta a esicherului politic si 2. gasirea unei formule de coagulare a fortelor de centru-dreapta spre reechilibrarea scenei politice – acum înclinata periculos în stînga.

Avînd în vedere publicatia care a propus discutia si numele celor care au marsat la ea (3), ne-am fi asteptat sa se angajeze în dezbatere si alte voci majore.

Dupa trei saptamîni de la publicarea grupajului de articole, nu s-a înregistrat nici un ecou dinspre majoritatea directorilor de opinie. Se prea poate ca, în vacarmul luptei nesfîrsite dintre premier si presedinte, tema sa fi fost amînata pentru momente mai tihnite. Sîntem însa tentati sa credem ca mai degraba a fost lasata deoparte din calcul. Pentru ca e si sensibila, si lipsita de spectaculozitate pentru marele public.

Pîna la reactiile din afara, revista 22 s-a lipsit singura, din start, de contributiile unor proeminenti teoreticieni ai Dreptei, autori cu o viziune bine articulata teologico-politic – ca Razvan Codrescu, Varujan Vosganian, Radu Preda –, pe care nu i-a invitat sa se pronunte, probabil din antipatie ideologica, fiind considerati "prea de dreapta".

Mai mult, desi toate curentele din "polul de centru-dreapta" au avut un reprezentant în dezbatere (conservator, liberal, crestin-democrat), majoritatea celor care s-au exprimat sînt simpatizanti ai lui Traian Basescu si, prin extensie, ai formatiunilor politice subordonate presedintelui: PD si PLD. Traian Ungureanu crede chiar ca PLD poate fi axul central al viitorului "pol de centru-dreapta". Or, cele doua partide sînt în mare confuzie ideologica, iar gruparea lui Theodor Stolojan este taman "cuiul lui Pepelea" într-o viitoare "federatie de centru-dreapta". (4)

Ajungînd la substanta pozitiilor luate în suplimentul 22, am remarcat doua vicii de abordare esentiale. Întîi, mai toti autorii pleaca de la premisa falsa ca PNL, PD si PNTCD sînt partide de "centru-dreapta" (5) si deci posibile componente ale polului. Ei vorbesc despre comunitatile politice respective asa cum sînt percepute (daca se opun PSD, e suficient pentru a fi considerate "de dreapta"), nu analizîndu-le structura ideologica, comportamentul public si resursele umane. Este limpede ca partidele numite mai sus nu sînt integral de "centru-dreapta", ci contin în sînul lor grupuri minoritare de oameni de dreapta. Prin urmare, este interesant de vazut daca acele grupuri pot directiona spre "centru-dreapta" partidele în care activeaza, sau daca ar fi mai nimerit sa se regrupeze în afara lor, într-o noua formatiune.

Doi, cu exceptia lui Mircea Platon si a lui Dragos Paul Aligica, publicistii ignora aici (6) un factor fundamental de selectie si coagulare a fortelor de "centru-dreapta" si anume modul în care se raporteaza partidele pretins de "centru-dreapta" la Biserica (7). Pentru a fi viabila, o confederatie de "centru-dreapta" trebuie sa se întemeieze pe un set de principii si valori comune, care sa cuprinda si o referire la rolul Bisericii.

Mai departe, doar doi autori sugereaza anumite solutii pentru adunarea curentelor de "centru-dreapta" sub o umbrela comuna. Ceilalti fie se marginesc la a constata degringolada din "centru-dreapta", dezastrul produs în razboaiele fratricide, absenta coerentei ideologice si doctrinare; fie se dedau la interesante incursiuni în istorie sau la fermecatoare exercitii confesive, de natura sa explice optiunea lor politica, nu sa indice si o iesire din impas.

Mesajul care razbate din toata aceasta tesatura de opinii este cel al nevoii de unitate, satisfacuta cu aproape orice compromis. Motivatiile principale ale realizarii urgente a acestei unitati a partidelor de "centru-dreapta" sînt neutralizarea extremelor si consolidarea unui sistem de alternanta la guvernare "centru-stînga" – "centru-dreapta", dupa model apusean. Punctul de plecare în acest demers ar fi dezbaterea de idei.

Fara îndoiala, într-o situatie de haos politic, asa cum este cea din România de azi, populismul de toate nuantele cîstiga teren. Cine cucereste inimi n-are nevoie de idei si de programe. Voluptatea dezastrului împinge masele, de cele mai multe ori, sa mizeze totul pe o singura carte.

Menirea elitei este sa dezvrajeasca masele, în sensul de a le cultiva discernamîntul politic si gustul pentru moderatie. În egala masura, este chemata sa-i convinga pe politicieni sa-si însuseasca anumite concepte si practici specifice. Efortul este unul cultural. Din acest punct de vedere, initiativa revistei 22 este laudabila, desi nu e singulara.

Totusi, un "pol de centru-dreapta" întemeiat pe idei si programe ramîne extrem de fragil cîta vreme lipsesc oamenii care sa le dea viata. Exemplele CDR si ADA sînt relevante.

De asemenea, oricît de lamurit ar fi asupra justetei ideologiilor si doctrinelor de "centru-dreapta", poporul are nevoie de oameni în care sa creada.

1. Revista 22, supliment "Polul de centru-dreapta", nr. 882, 2 februarie - 8 februarie 2007.

2. Ma amuza întodeauna aceasta exprimare precauta: "centru-dreapta". Tradeaza o nejustificata frica de ideea de Dreapta. Singurele notiuni cu care se opereaza în discursul politic acceptat sînt "centru-dreapta" si "extrema-dreapta", pe de o parte, si "centru-stînga" si "extrema-stînga", pe de alta. Sînt eliminate tocmai referintele la ideile esentiale ale polarizarii politice: Dreapta si Stînga, singurele reale.

În acest text vom folosi si noi conventia "centru-dreapta", cu ghilimele de rigoare, de dragul discutiei.

3. Teodor Baconsky, Cassian Maria Spiridon, Mircea Platon, Ioan Stanomir, Traian Ungureanu, Toader Paleologu, Gelu Trandafir, Dragos Paul Aligica, Eugen L. Nagy.

4. PLD încearca sa substituie PNL în Alianta DA si la guvernare. Cum ar putea exista vreo colaborare între PNL si PLD?

5. Istoria lor, multe dintre politicile publice pe care le sustin, maniera de a face politica, idealurile acestor partide n-au decît vagi tangente cu ideea de Dreapta.

6. Surprinzator, pentru ca oameni ca Teodor Baconsky, de pilda, stiu foarte bine ca nu se poate vorbi de Dreapta fara Biserica si, mai mult, ei însisi sustin în alta parte necesitatea reevaluarii rolului credintei în relatie cu fenomenul politic.

7. Biserica este înteleasa aici drept comunitatea de credinta; nu e vizata institutia administrativa.

Claudiu Târziu

Cumpăraţi revista "Rost" de la chioşcurile Rodipet!