Parintele Ioan Iovan de la Recea:

Împartaşania înseamna câştigarea Împaratiei lui Dumnezeu

Am fost de multe ori la Manastirea Recea – acest veritabil tezaur al spiritualitatii ortodoxe şi a celei româneşti autentice, si de fiecare data am fost foarte impresionat de toate cele vazute şi auzite în acest loc sfânt. Am vazut roadele lui Dumnezeu de pe urma unei osteneli îndelungate a obstii (manastirea s-a fondat în anul 1991), sub ascultarea Parintelui Ioan Iovan, duhovnicul obstii, şi a maicii starete Cristina Chichernea – doua personalitati care au marcat acest loc stravechi românesc al Transilvaniei şi împortant centru de pelerinaj.

De fiecare data când ajung acolo gasesc o sarbatoare a întregii suflari româneşti transilvane. În duhovniceasca lavra a spiritualitatii noastre dreptmaritoare, am stat de vorba cu Preacuviosul Parinte Ioan Iovan - originar din partile Bihorului, care a suferit martiriul închisorilor comuniste, despre Euharistie şi Mântuire.

- Este perceput Hristos ca fiind "ieri, azi şi în veci Acelaşi" în lumea de astazi, în conditiile secularizarii la care, din pacate, suntem cu totii partaşi, într-o mai mica sau mai mare masura?

- Hristos este Acelaşi, noi însa nu. Trebuie sa ne apropiem mai mult de El, în sensul real, euharistic, prin învatatura Bisericii, prin Sfintele Taine şi prin trairea creştineasca în sânul familiei şi peste tot acolo unde locuim şi ne desfaşuram activitatea, sa simtim ca traieşte în noi Dumnezeu. La toate acestea se poate ajunge cu ajutorul catehizarii de care suntem înca foarte multi, lipsiti.

- Ce credeti ca înteleg oamenii de astazi prin notiunea de Euharistie şi cum vedeti raportarea lor la acest termen teologic care reflecta o realitate duhovniceasca foarte mare?

- Mai întâi trebuie explicat termenul Euharistie, pentru a întelege şi conştientiza credincioşii importanta termenului şi a faptului pe care el îl contine, care este ceva obligatoriu şi indispensabil mântuirii.

- Mai vedeti, astazi, o raportare personala şi autentica a credincioşilor la Sfânta Euharistie, cu alte cuvinte la Sfânta Liturghie ca fiind "Taina tainelor"?

- În anul 1986, cu prilejul vizitei sale în România, Patriarhul Ierusalimului – Diodor, dupa participarea sa la mai multe Sfinte Liturghii, a spus ca este impresionat de numarul mare de credincioşi participanti, dar ca este foarte trist pentru faptul ca a vazut foarte putini s-au nu a vazut nici un credincios care sa se împartaşeasca!... Nu este voie sa existe Liturghie fara Împartaşanie! Mie nu mi-a lipsit Liturghia şi împartaşania nici chiar în puşcarie, unde am cusut pe partea din spate a maieului Sfântul Antimis, vinul îl aducea un medic într-o sticluta de apa tonic, pâinea şi apa o retineam din hrana şi din alimentele primite şi aşa mai departe. Gasirea unei explicatii la toata aceasta situatie ne duce cu gândul la existenta tainei lui Dumnezeu. Astazi înca nu prea ştim cum sa ne raportam la Sfânta Împartaşanie, dar suntem în drum spre, caci Împartaşania înseamna câştigarea Împaratiei lui Dumnezeu de aici, cu alte cuvinte este vorba de îndumnezeirea prin har, care se face înca din aceasta viata.

- În alta ordine de idei, care vedeti a fi termenul corect de abordare a acestei probleme: acela de deasa împartaşanie, rara împartaşanie, cu vrednicie, fara, cu pregatire sau fara, ori continua împartaşanie? Care este, cu alte cuvinte, pozitia Sfintilor Parinti cu privire la aceasta problema?

- Raspunsul meu este: Continua Împartaşanie, iar cât priveşte vrednicia, noi preotii sfarâmam Sfintele Sfintele, dupa cum citim în rugaciunea de dupa Epicleza Euharistica ce zice: "Se sfarâma şi se împarte Mielul lui Dumnezeu, Cel ce se sfarâma şi nu se desparte, Cel ce se manânca şi niciodata nu se sfârşeşte, ci pe cei ce se împartaşesc îi sfinteşte" – argument pentru continua împartaşanie. În ce priveşte vrednicia, aceasta este un dar de la Dumnezeu şi nicidecum meritul nostru. Motivele invocarii nevredniciei, cu canoanele, sa ştiti ca sunt din lipsa de dragoste şi sa se mai ştie ca Liturghierul, care cuprinde rugaciunile de taina speciale pe care le citesc preotii, trebuie sa fie concrete, vii, personale, iar nu doar teoretice şi abstracte în idei.

- Care este diferenta de curente, de opinii sau de abordare referitor la practica împartaşirii credincioşilor la slavi, români şi greci şi de ce asistam la evidentierea acestor deosebiri de abordare a aceluiaşi fenomen, daca pot sa ma exprim cu aceste cuvinte?

- Este o greşeala de pretuire a lui Hristos, ca daca îL iubeşti cu adevarat nu te cramponezi în aceste deosebiri, din moment ce este vorba de unul şi acelaşi lucru, în fond de acelaşi text liturgic – cu acelaşi continut!... Este dureros ca exista aceste deosebiri şi, drept urmare, sa ne straduim ca acolo unde ne aflam noi sa fie desfiintate, deoarece nu este mai importanta tâlcuirea lingvistica şi cea tipiconala decât receptarea Harului Divin.

- Este lumea bisericeasca pe deplin de conştienta de valoarea şi suprematia acestei Sfinte Taine, care nu abordeaza o simpla practica liturgica ci pe ea se sprijina, de fapt, toata viata noastra eclesiologica, soteriologica şi îndeosebi cea eshatologica?

- Este corigenta din pacate, de la A la Z, de la Ortodoxie la Catolicism.

- Avem noi, astazi, bine structurata şi articulata o teologie a Sfintelor Taine şi, în special, a Sfintei Liturghii?

- Din nefericire lipseşte evlavia cu privire la trairea în Hristos, permanenta, şi numai Bunul Dumnezeu poate remedia lucrul acesta.

- Din punct de vedere moral – duhovnicesc, cum ne raportam la Sfânta şi Dumnezeiasca Împartaşanie, în conditiile în care, la momentul potrivit din cadrul Sfintei Liturghii se împartaşesc foarte putini oameni, gândindu-ma, aici, la situatia de la noi din tara?

- Ar trebui sa ne raportam printr-o durere adânca şi prin începutul unei râvne a mântuirii ce are în centrul ei tocmai pe Cel care ne mântuie. Daca El este Centrul, atunci haideti sa mergem cu totii la El! La Dumnezeu nici un lucru nu este cu neputinta. Ferice de cel care, indiferent ce vârsta şi în ce rost al vietii se afla, se întoarce la trairea cu Hristos, fiindca prin aceasta el se face apostol şi pentru altii. Pentru a scoate asemenea apostoli trebuie sa ajungem la sacrificiul apostolic şi misionar de reunire a Bisericilor şi de revenire la trairea primilor apostoli, astfel încât, Sfânta Euharistie trebuie sa fie şi temeiul unitatii creştine a reunirii Bisericilor, a mişcarii ecumenice autentice, încununata fiind de stradania îndumnezeirii de pe pamânt catre cer.

- Cine ar trebui sa-şi asume vina sau responsabilitatea pentru abordarea de multe ori superficiala a acestei probleme fundamentale a spiritualitatii noastre?

- Sa nu cautam vinovati ci sa mergem încrezatori cu convingerea ca Dumnezeu ne poate ierta de pacatul delasarii duhovniceşti şi rugându-ne ca El sa ne ia de mâna, ca prin potir sa ajungem acolo unde am fost, în paradis. Aşadar, Hristos prin Euharistie ne reîntoarce la El, unde datorita comuniunii euharistice vom ajunge la comuniunea - cea veşnica - cu El.

- Credeti ca lucrarile de învatatura ortodoxa, "catehismele" noastre prezinta corect lucrurile în aceasta privinta sau sunt destul de scolastice?

- Suntem chemati sa scoatem scolasticul de aici! Toata învatatura catehetica are o comoara de izvoare, mult folositoare, cu toate ca unele au fost schimbate în continutul lor şi care astfel nu au facut altceva decât sa serveasca modernismului ispititor. În general, Catehismele sunt foarte bune dar şi în ele se strecoara, uneori, pareri subiective.

- Este nevoie de o recatehizare a credincioşilor noştri cu privire la aceasta problema a Bisericii şi nu numai?

- Repet, numai Providenta Divina va face lumina în privinta cursului creştinismului nostru, care nu se poate concepe decât urcând din nou, spre culmile desavârşirii.

- Sunteti optimist cu privire la acveasta chestiune?

- Da, bineînteles, nu cred, ci sunt convins ca Dumnezeu, Care a creat Biserica şi pe om, cu promisiunea ca pe Aceasta "Nici portile iadului nu o vor birui", nu va întârzia aceasta renastere pâna la sfârşit, ci cu mijlocirea Maicii Domnului "Biserica cea Vie" se va reface Ierusalimul pamântesc şi abia apoi se va contopi cu cel ceresc, când va fi "un cer nou şi un pamânt nou".

Cumpăraţi revista "Rost" de la chioşcurile Rodipet!