Dan Botta. 50 de ani de la moarte

Născut pe 26 septembrie 1907, la Adjud (Vrancea), Dan Botta (Botha) este descendentul unei vechi familii nobiliare ardelene, strămoşii săi Martin şi Mihail Botha fiind recunoscuţi, la 1579, drept voievozi ai Cetăţii şi Ţinutului Chioarului din Maramureş.

Tatăl scriitorului, Theodor Botha, a fost unul dintre patrioţii care au militat pentru drepturile românilor din Transilvania, fapt pentru care a fost persecutat de autorităţile habsburgice şi a fost nevoit să se refugieze în Moldova, unde şi-a desăvârşit studiile şi a devenit medic. Fiind medic la Adjud, Theodor Botha a cunoscut-o pe Aglaia Franceschi – care avea origine corsicană din partea tatălui – cu care s-a căsătorit.

Dan Botta, fratele scriitorului şi actorului Emil Botta (1911 - 1977), şi-a făcut clasele primare la Adjud, a urmat studiile secundare la Liceul Unirea din Focşani, apoi absolvit Colegiul Sf. Sava din Bucureşti şi şi-a obţinut licenţa în drept şi, în acelaşi timp, în litere tot în Capitală. Dan Botta a mai absolvit şi Institutul de Educaţie Fizică, ca unul care era îndrăgostit de sport, pe urmele idealului antic "minte sănătoasă în corp sănătos".

Prima sa poezie, sonetul "Clopot sfãrâmat" ("după Baudelaire"), îi apare în revista Societăţii de lectură "Ion Heliade Rădulescu" a elevilor liceului Sfântul Sava, intitulată "Ramuri fragede" (anul I, nr. 4, 29 martie 1925, p. 2). Devine, încă din vremea studenţiei, cercetător la Oficiul de Studii al Ministerului de Finanţe, cu sprijinul lui Mihail Manoilescu. Tot în studenţie începe să colaboreze la diferite publicaţii: Calendarul, L’ Independence Roumaine, Rampa, România Literară, Gândirea.

În 1931 debutează editorial cu volumul de versuri Eulalii, la Editura Luceafărul, prefaţat de Ion Barbu, cu desene de Pierre Grant si cu un portret de Mac Constantinescu.

În vara lui 1932, se află printre iniţiatorii şi participanţii simpozioanelor Asociaţiei Criterion, alături de Petru Cormanescu, Mircea Eliade şi Mircea Vulcănescu. Conferenţiază sub firma Criterionului, dar şi la Radio despre: Conceptele Mediteranei, Pârvan şi contemplaţia istorică, Geniul dacic ân lume, Fântânile mistice ale Luceafărului, Frumosul românesc.

Un volum de eseuri, Limite (Ed. Cartea Românească), îi apare în anul 1936, în anii următori tipărind operele dramatice Comedia Fantasmelor (Ed. "Miron Neagu", Sighişoara, 1939), Alkestis (Ed. "Universul literar", 1939) şi Scenariu pentru un film romantic Sărmanul Dionis ("Gândirea", 1940). Împreună cu Octavian Tăslăoanu şi Emil Giurgiuca, în 1941, fondează revista "Dacia", în care publică articolele "Misiunea romană", "Legea Românească", "Libertatea Roânească", "Instituţiile Romei", "Basarabii: sensul unor mari tradiţii" şi altele.

Începând din 1943, până la instaurarea regimului comunist, lucrează, la început, în redacţia Enciclopediei României, sub coordonarea profesorului Dimitrie Gusti, apoi este directorul general al instituţiei. În această calitate, revizuiesşte şi restructurează, potrivit cu viziunea sa în chestiunile sociale, economice, culturale şi istorice, volumele I şi II; conduce direct volumele III, IV si V (acesta, deicat culturii, a fost tiparit dar n-a mai apărut pe piaţă, regimul comunist dispunând topirea sa şi punerea în rândul publicaţiilor interzise).

În anul 1944, Dan Botta începe lucrul la un laborios studiu filologic asupra genezei limbii române ca sinteză thraco-romană-bizantină, care durează 14 ani şi însumează 1200 de pagini. În aceeaşi perioadă, scrie ciclul de sonete Cununa Ariadnei şi dramele Deliana şi Soarele şi Luna – apărute postum în Scrieri (Editura pentru Literatură, 1968). Sub comunişti, lui Dan Botta i se interzice să publice literatură originală şi abia la sfârşitul anilor ’60 îi apar traducerile: Regele Ioan de W. Shakespeare (Opere, vol. I Editura de Stat pentru Literatură şi Artă, 1958), François Villon (Balade şi alte poeme, Editura de Stat pentru Literatură şi Artă, 1958) Oedip Rege de Sofocle şi Troienele de Euripide (Tragicii greci, Editura de Stat pentru Literatură şi Artă, 1958).

Dan Botta a murit pe 13 ianuarie 1958, la doar 51 de ani, în urma unui atac de cord.

Horia Brad

Cumpăraţi revista "Rost" de la chioşcurile Rodipet!