Puterea duhovnicească a Părintelui Arsenei Boca

În numărul trecut al revistei Rost am publicat un amplu grupaj despre Părintele Arsenie Boca, una dintre cele mai luminoase şi totodată misterioase figuri ale Ortodoxiei româneşti. Între timp, am intrat în posesia mărturiilor unor credincioşi care au cunoscut influenţa binefăcătoare a Părintelui Arsenie. Le redăm aici spre pildă.

Mă bucur cât voi trăi că l-am cunoscut pe Părintele Arsenie, reuşind prin aceasta să-mi menţin credinţa şi să mi-o întăresc. Eram bolnavă şi slăbită şn. red. - din cauza avorturilor făcute sub ameninţările soacreiţ şi am fost pentru un sfat la Maica Teoctista, care zăcea la pat, în Voila (răbda multă durere, fiind bolnavă cu coloana vertebrală şi auzind un sunet insuportabil în cap). Ea m-a îndrumat să merg la Părintele Arsenie, la Drăgănescu. Când am ajuns la Drăgănescu, Părintele era în curtea bisericii cu mai mulţi creştini. Le ştia păcatele la fiecare şi-i îndruma cum să o ia pe calea cea bună, să se lase de păcate. Când mi-a venit rândul, ştiind de ce sunt acolo, mi-a zis: "Unde-s ceilalţi?". I-am spus: "Părinte, sunt pierdută" şi, cu lacrimi în ochi, l-am rugat să-mi ajute să-mi cresc copiii şi în starea în care mă aflam. Mi-a spus că nu sunt pierdută, că trebuie să-mi duc crucea, dându-mi poruncă să fiu cât mai des sub patrafir.

A doua oară când am mers la Drăgănescu aveam 32 de ani. Mi-a zis să mai fac un copil: "Cu greu, o să mai ai un copil". Aşa a fost. După ce am rămas însărcinată, am mers iar la părintele şi mi-a zis să fiu sub supravegherea medicilor. La naştere, însă, n-am avut nici un medic. Surorile se agitau, iar eu mi-am văzut moartea cu ochii. Am născut greu, prin declanşare de sarcină, o fetiţă care, din cauza surorilor care au tras de ea, nu putea mişca mânuţa dreaptă. Am fost cu ea la doctori la Bucureşti, iar aceştia mi-au spus că mânuţa nu se mai poate reface şi că va rămâne cu ea aşa (nemişcată şi mai scurtă). Atunci, o soră a mea, Nela, a mers la Părintele Arsenie şi mi-a adus mir de la Sfântul Maslu. Am uns fetiţa mereu cu mir şi m-am rugat cu lacrimi la Dumnezeu şi – minune – într-o bună zi fetiţa şi-a mişcat mânuţa. Am fost cu ea la control la doctorii din Bucureşti, care au rămas uimiţi zicând: "Numai printr-o minune dumnezeiască s-a putut vindeca ". Îi mulţumesc lui Dumnezeu, Măicuţei Sfinte şi Părintelui Arsenie, care m-au ajutat şi mă ajută.

De multe ori am fost la Părintele Arsenie cu surorile mele şi de câte ori mergeam veneam de acolo cu o linişte sufletească şi cu o putere pe care nu le pot descrie. Ne încărcam cu o putere care ne ajuta să ne ducem crucea.

Un cumnat, Ovidiu, a fost închis, pe vremea lui Ceauşescu, pentru trecerea frauduloasă a graniţei. Am fost cu sora mea Nela la Părintele Arsenie ca să-i spunem. Părintele ne-a zis: "Să-i pară bine că n-a fost împuşcat". Apoi s-a întors către lume şi a zis: "Măi, să ştiţi că mulţi vor pleca din ţară, dar puţini se vor întoarce. Va veni vremea când ar dori să se întoarcă şi n-or mai putea, căci România va fi înconjurată de flăcări". Părintele nu prea era de acord să-ţi părăseşti ţara.

Înainte de revoluţia din 1989, Părintele ne-a spus că miroase a praf de puşcă şi aşa a fost. Ne-a mai spus că o să ne pască un mare cutremur şi blocurile din Bucureşti vor ajunge ca şi cutiile de chibrituri.

Părintele Arsenie a fost un sfânt şi rămâne în inimile noastre ca un sfânt. Acum mergem la mormântul Părintelui Arsenie şi ne rugăm acolo şi de câte ori îl chemăm în rugăciune, el ne ajută şi ne ocroteşte. (Viorica Farcaş, 48 ani, Voila)

Eram la Mânăstirea Brâncoveanu, unde am stat două săptămâni, prin 1943. Într-o zi, bucătăreasa a atras atenţia Părintelui Arsenie că s-au terminat alimentele. Părintele a zis: "Să trecem cu toţii la rugăciune". Astfel, a doua zi, dis de dimineaţă, a venit o căruţă cu doi cai, încărcată cu pâine proaspătă, un sac de făină de grâu şi un sac de făină de porumb.

Spunea Părintele Arsenie să ne spovedim şi împărtăşim mai des, că va sosi timpul când se va lua Sfânta Liturghie la cer şi nu se va mai săvârşi pe pământ. Apoi a fost arestat şi dus la Canal. Când s-a întors de la Canal l-am vizitat la Mânăstirea Prislop. Era foarte slăbit, tuns, bărbierit. Mi-a atras atenţia că sunt securişti care-l urmăresc. Când l-am vizitat la Drăgănescu era tot urmărit de securişti şi adesea era bătut. Părintele mergea într-un sat distrus şi se ruga la un altar a cărui biserică a fost dărâmată de Ceauşescu. A fost urmărit de patru securişti, care l-au prins şi l-au bătut rău de tot. După aceasta ne-a zis: "Nu vă necăjiţi de mine, că eu astfel mă hrănesc cu mană cerească… Măi, să răbdaţi şi voi prigonirile lui antihrist, că numai prima durere o simţi, restul suporţi cu ajutorul lui Dumnezeu". (Septimia Maniş, 80 ani, Codlea)

Părintele Arsenie nu era de acord cu prea multe construcţii de ziduri, ci lupta sa era ca, prin munca sa, omul să se facă Biserică a Duhului Sfânt. Căci zicea: "Pe ziduri vor creşte bălării dacă nu sunt biserici vii". (Maica Pahomia)

A venit Părintele la Braşov cu ocazia sfinţirii Bisericii Sfântul Nicolae din Schei şi a slujit şi la biserica Blumăna. Acolo, în predică, printre altele, a spus: "Trebuie să ne întărim spiritualiceşte, fără de care viaţa noastră este moartă chiar dacă ne merge numele că trăim. Luaţi exemplu de la Ştefan cel Mare, care, cu o mână de oameni întăriţi spiritualiceşte, ţinea pe tătari la Nistru şi pe Turci la Dunăre" (Nicolae Streza, Făgăraş).

Cumpăraţi revista "Rost" de la chioşcurile Rodipet!