PE URMELE MARILOR CONFRUNTĂRI

Am terminat de citit ultima carte a lui Peter Scholl-Latour, ziaristul german cu experienţă de o jumătate de secol pe plan mondial, orientalist şi cunoscător calificat ştiinţific al Coranului, intitulată Kampf dem Terror - Kampf dem Islam?, avînd subtitlul Chronik eines unbegrenzten Krieges (Luptă împotriva Terorii - Luptă împotriva Islamului? Cronica unui război nelimitat), apărută în editura Proryläen, în 2002. Cartea, de 495 de pagini, e încărcată de contemporaneitate şi de istorie în acelaşi timp.

Primul capitol, scris în toamna lui 2002, e intitulat: "Mama tuturor minciunilor". Autorul aminteşte că, în 1991, Saddam Husein numea lupta lui împotriva Americii şi a aliaţilor ei "mama tuturor bătăliilor", iar sfîrşitul războiului Golfului a fost înfrîngerea dezastruoasă, de altfel pentru oricine previzibilă, a Iracului. "Astăzi se găseşte occidentul în pericol ca «războiul împotriva Răului», pe care l-a pus în mişcare preşedintele George Bush pentru nimicirea terorismului internaţional şi căruia nu i se fixează nici o graniţă geografică sau temporală, să devină «mamă a tuturor minciunilor»". Scholl-Laour însuşi îşi dă seama că o asemenea introducere le va putea apărea unora drept o provocare, dar observă că preveniri de genul acesta şocant, formulate de el, de pildă în cartea Sabia Islamului, în care anunţa cu ani înainte "cîmpul de luptă din Asia Centrală" sau dezvăluia "minciunile din Ţara Sfîntă", între timp s-au adeverit pînă la a deveni constatări la îndemîna oricui.

În ceea ce priveşte eventuala acuzaţie de "anti-americanism", Scholl-Latour, acest vechi paladin al valorilor cardinale ale occidentului, statornic în convingeri dar nepatetic şi transparent la contradicţii, cu mereu reînnoită întîlnire cunoscătoare cu orientul, evocă distincţia la care ţinea Charles de Gaulle dintre "Alianţa Atlantică, la care consimţise pe deplin şi NATO, pe care, datorită structurii integrate de comandă şi centralizării tehnice în regie americană îl respingea ca instrument al unei hegemonii străine" (p.31). Autorul precizează imediat că în anii 60, pe timpul masării trupelor de şoc sovietice pe Elba, Republica Federală Germania nu ar fi fost în nici un caz în situaţia de a adopta o asemenea poziţie independentă. De altfel "magul din Palatul Elysee s-a găsit în linia întîi a solidarităţii atlantice atunci cînd situaţia se agrava" (de pildă în timpul crizei cubaneze, acel duel global dintre Kennedy şi Hruşciov).

"Ultima iluzie a iluminismului"

Peter Scholl-Latour este un mare lucid înzestrat totodată nu numai cu informaţii de primă mînă pînă la cel mai înalt nivel (mărturiseşte că în cartea aceasta cîtorva dintre interlocutorii lui decisivi nu le va da numele real), ci şi cu simţ istoric, competenţă cultural-religioasă şi capacitatea unei empatii care, fără a ceda vreunui sentimentalism, percepe dedesubturile, sursele şi mobilurile atitudinilor de durată ale unor comunităţi, etnii, personalităţi reprezentative sau dominante. Convingerea lui este că actuala administraţie americană riscă să nu mai poată regăsi justa măsură şi să nu distingă între combaterea necesară, consecventă şi necondiţionată a terorismului şi un "război" cu accente apocaliptice, şi coloratură maniheistă, irealist în tentativele lui de control cvasi-planetar şi cu consecinţe imprevizibile care pot rezulta din incitarea, voită sau nevoită, la ciocniri generalizate între activismul lipsit de subtilitate psihologică şi realism geo-politic al administraţiei Bush şi o mare comunitate religioasă islamică, cuprinzînd un miliard şi jumătate de oameni. O viziune confuză a "axei răului" şi autosugestiile negative colective pe care le conjură ar putea reprezenta o adevărată contracarare de fapt a misiunii care a constituit pînă acum "mîndria şi «the Glory» a Statelor Unite, promovarea pînă la capăt a libertăţii şi drepturilor fundamentale ale omului". Într-adevăr că acestea din urmă nu pot fi "impuse" prin superioritatea tehnologiei militare de orice fel. Cît despre o "globalizare", interpretată pur şi simplu ca americanizare universală şi inginerie economică a unor foruri internaţionale nesensibile la variaţiunile socio-economice locale şi regionale, Scholl-Latour îl citează pe reputatul editorialist american, Wiliam Pfaff, care a spus că globalizarea "este ultima iluzie a iluminismului". Bineînţeles că Scholl-Latour, a cărui soră trăieşte în Statele Unite, are prieteni de dialog comprehensiv americani ca şi de pe alte continente, şi căruia viaţa i-a fost un intinerariu de cunoaştere nu numai a evenimentelor fierbinţi, ci şi a fizionomiilor şi resorturilor interioare ale unor mari culturi, e departe de orice habotnicii ale "conceptelor" şi de închistări ideologice, în schimb dovedeşte mereu un instinct sigur în demontarea autoînşelărilor utopice (fie ele cît de "pragmatice") şi scepticismul sănătos al cunoscătorului îndeaproape atunci cînd e confruntat cu profeţiile laborioase ale unor instituţii prea sigure de sine, cum ar fi unele mari servicii secrete sau cei aflaţi pe coama valului puterii, care uşor te poate face surd la pulsul nezgomotos dar perseverent al istoriei. Inventarul erorilor înregistrate şi în parte la timp pronosticate de Scholl-Latour pe drumul acesta lung şi întortochiat te poate pune într-adevăr pe gînduri.

Revoluţia islamică

Autorul îşi îndreaptă atenţia nu spre fenomenul de acum standardizat de intelectul occidental, dar mai puţin încărcat de seminţele viitorului, care este "fundamentalismul islamic", ci în primul rînd spre ceea ce el numeşte "revoluţia islamică", ceva mult mai puţin spectacular căci se petrece nu în centrul oraşelor, ci la periferiile suprapopulate şi în pătura ţărănească şi a micilor meşteşugari şi truditori de tot felul. De ea ar trebui să se preocupe mai mult nu numai politologii occidentului, ci şi clasa avută şi conducătoare din ţările musulmane. Cu atît mai mult toţi cei care ar vrea cumva să facă istorie.

Scholl-Latour, care, vizitînd Kabulul, în 2002, stă de vorbă cu soldaţii germani staţionaţi acolo pentru menţinerea păcii, soldaţi despre care ne spune că ar putea să-i fie nepoţi şi este îngrijorat. Spre deosebire de contingentul acesta expediţionar german, Scholl-Latour a călcat, la intervale diferite, drumurile şi potecile acestei ţări de munteni războinici, în permanentă învîrtejire de loialităţi feudale şi ciocniri sîngeroase, încheieri şi ruperi de alianţe, iar pentru imperialismul ţarist şi cel britanic, care s-au concurat aprig şi zadarnic pentru dominarea lui, un tărîm al haosului niciodată controlabil sau anexabil, pentru sovietici locul unei înfrîngeri după care nu s-au mai restabilit niciodată. În plus, Scholl-Latour este un om care, privind cu acuitate şi detaşare prezentul, încearcă mereu să-l înţeleagă la intersecţia dintre filiaţiunea istorică întodeauna discernabilă şi mugurii sau cel puţin şansele şi neşansele arborescenţelor viitoare. Un asemenea demers, care nu acumulează informaţii pentru a le presa în maşina deducţiilor abstracte sau a le transforma în cuburi sterilizate de istorie pentru jocul de construcţii al ipotezelor fără acoperire în experienţa trăită, nu se poate mulţumi nici cu minciunile convenţionale ale diplomaţiei internaţionale, în creştere în ciuda înăspririi practicării celui mai nud pragmatism, nici cu o optică fragmentară a lumii actuale.

În perliplul lui în timp şi spaţiu, Scholl-Latour poposeşte şi meditează în focarele care răsfrîng încrucişarea şi ciocnirea, cu coordonate regionale şi planetare, a fluxurilor şi refluxurilor energetice ale puterilor lumii, aşa cum se arată şi aşa cum sunt pe cale să dea naştere altor configuraţii.

India, a cărei populaţie atinge un miliard (iar factorul demografic a devenit unul cu consecinţe majore în lumea noastră, inclusiv în întîlnirea bîntuită de tensiuni dar neprohibitivă de dialog dintre lumea euro-americană şi cea musulmană) ca şi Pakistanul inamic au devenit, în contra voinţei Statelor Unite puteri atomice, iar conflictul lor asupra Kaşmirului rămîne insolubil. Statele Unite şi Rusia au schimbat vechea rivalitate cu o sofisticată apropiere generată de alianţa anti-teroristă (formulă bine venită pentru Putin împotriva aspiraţiilor de autonomie ale Ceceniei, cîndva acceptate de Moscova printr-un preludiu diplomatic înfăptuit de generalul Lebed - şi el unul dintre interlocutorii lui Scholl-Latour -, mort între timp) şi printr-o încercare de modus vivendi, nelipsit de contradicţii şi adversităţi de interese, dar a cărui exersare a început în privinţa extracţiei şi transportării (foarte dinamice de partea americană) a petrolului din zona caucaziană. Una dintre cunoştiinţele mai vechi ale lui Scholl-Latour din Rusia, ale cărui ţinută elegantă, fineţe de analiză şi sferă de informaţii cu tîlc depăşesc cu mult orizontul de şef la firma Lukoil, îi spunea lui Scholl-Latour: "În curînd nu veţi mai putea să-l faceţi să creadă pe vreun asiat, şi cu greu şi pe un rus, că războiul purtat de Statele Unite în Afganistan nu a fost motivat în primul rînd de interese petrolifere" (p. 421). Dar tot acel personaj, cu alura unui nobil ofiţer din Război şi Pace al lui Tolstoi, reţinea că, pentru viitoarele paralelograme de forţe, decisive vor fi totuşi geografia şi demografia. Şi aici cum s-ar putea ignora enormele presiuni demografice care se vor naşte în curînd pentru Rusia dinspre China? Cît despre formele în care se vor mainfesta ele, cine le-ar putea prevedea cu exactitate? Fiodor Ivanovici în orice caz recurge la o imagine cu ecouri seculare, spunîndu-i interlocutorului german: "Poate că atunci cînd aţi vizitat cîmpul bătăliei de la Stalingrad aţi constatat că uriaşa statue a «Patriei Mame» care de pe colină îşi înalţă sabia năpraznică, simbol al victoriei împotriva Germaniei lui Hitler, priveşte totuşi spre răsărit, ca şi cum din adîncurile Asiei ar veni o nouă năpastă, o nouă năvălire tătară asupra sfintei Rusii" (p.421). Ceea ce nu se poate să nu te facă să-ţi aminteşti de pasajul din cartea lui Scholl-Latour unde acesta menţionează declaraţia unui înalt şi influent consilier al preşedintelui american potrivit căreia rezolvarea situaţiei conflictuale din Orientul Apropiat şi Mijlociu nu este decît un preludiu, condiţia prealabilă, a confruntării inevitabile care trebuie să decidă mai devreme sau mai tîrziu între America şi China asupra controlului Pacificului de vest.

Redeşteptarea Chinei mistice

Despre China, care înregistrează foarte atentă asemenea declaraţii din preajma Casei Albe şi despre care Scholl-Latour e convins că în cîteva decenii va începe să dispute rolul de putere dominantă mondială, analiza autorului merge, ca întodeauna, mînă în mînă cu punerea în orizontul mai larg al constantelor şi tendinţelor stilistice culturale şi istorice. Crede că la perioadele de dezagregare a puterii centrale prin care a trecut China a contribuit confucianismul marcat de preeminenţa covîrşitoare acordată elitelor intelectule şi birocratice în defavoarea dacă nu chiar dispreţul clasei şi virtuţilor mlitare. A existat în istoria Chinei un cult confucianist al ordinei cosmice rituale asociat cu un pedantism doctrinar pus în slujba păstrării unei armonii statice de la vîrful pînă la baza societăţii care îşi era sieşi suficientă în invulnerabilitatea sa şi ignora funcţia apărării, pînă la repulsie faţă de elementul războinic.

Scholl-Latour arată cum de-alungul civilizaţiei chineze componenta aceasta confucianistă anti-militară a dus la înlesnirea instaurării unor cuceritori străini pe tronul Chinei sau la dezmembrarea acesteia. În clipa de faţă, China pare să se întoarcă spre o reabilitare şi o accentuare a rolului armatei, ceea ce poate releva preocuparea şi desfăşurarea deliberată a efortului de menţinere a coeziunii Imperiului de Mijloc, în condiţiile complexe ale provocărilor modernizării şi ale iniţiativelor politico-economice de stil capitalist, fără renunţarea la monopolul puterii comuniste. Pericolul nu pare să vină din partea minorităţiilor etnice, în descreştere, inclusiv cea musulmană. El s-ar putea isca dintr-o altă direcţie mult mai greu controlabilă pentru că e legată de însăşi o structură străveche sufletească a poporului chinez. Scholl-Latour ia în considerare în privinţa aceasta mişcarea "Falun Gong". El a detectat just capacitatea acesteia de a genera tendinţe centrifugale faţă de dogma statală întemeiată pe un materialism şi ateism neconcesiv. Cred că Scholl-Latour încă odată a perceput un factor cu puternice virtualităţi de influenţare a istoriei contemporane, chiar dacă am fost mai de mult înclinat să-i confer miscării "Falun Gong" o pondere a capacităţii destabilizatoare de sistem în China contemporană mai mare decît cea apreciată de ziaristul german. Cred că în privinţa evaluării ameninţării pe care o implică "Falun Gong", care potrivit estimărilor celor mai prudente cuprinde cel puţin 100 de milioane de chinezi, conducerea de la Pekin mă confirmă îndeajuns prin interzicerea pe care a decretat-o cu ani în urmă, însoţind-o cu persecuţii violente, arestări şi condamnări. Scholl-Latour observă că "o ciudată dar tipic chineză învăţătură sau «sectă» a apărut" sub numele acesta de Falun-Gong, "care îşi trage puterile ei magige, teoriile ei de însănătoşire pe cale psihică ... din străvechea religie populară a taoismului, parţial din anumite interpretări ale budismului de observanţă Mahayana". Scholl-Latour nu ia însă deloc în considerare sfera principiilor etice şi religiozitatea cu nunaţe teiste (nu apersonale) a acestei, am putea spune, renaştere antimaterialiste în China strictului antispiritualism comunist.

În 2002 am fost martorul, la München, al unei prezenţe comunicative a acestei mişcări de redeşteptare a unei Chine mistice, cu îndemnuri de înnoire morală. Peste drum de consulatul chinez, am văzut o foarte tînără chinezoaică, aşezată într-o poziţie meditativă pe trotoarul necirculat în acel colţ al cartierului străvechi care împrejmuieşte fostul palat regal al Bavariei cu un parc secular, braţe de ape pe care plutesc, majestuos şi parcă sfidînd timpul, şiruri de lebede imaculate şi cît vezi cu ochii se întinde rondoul vechilor case nobiliare. Neînsoţită de nimeni, mi-am dat seama că orele treceau pe lîngă ea neluate în seamă. Poziţia meditativă o alterna, în tăcută şi graţioasă armonie, cu ridicarea în picioare, ţinînd braţele întinse către consulatul chinez ca o transmitere de energie spirituală sau invocare. Din cînd în cînd, revenea la poziţia iniţială, împreunînd mîinile cufundată într-o rugăciune sau regăsire lăuntrică. De partea cealaltă a străzii, funcţionarii consulatului chinez intrau şi ieşeau din clădirea masivă, urmărindu-şi vioi şi impenetrabili treburile şi comportîndu-se ca şi cum compatriota lor le-ar fi fost invizibilă.

Am aşteptat un moment în care puteam spera să nu-i tulbur acel mod de demonstraţie aproape hieratică, dar al cărui scop era foarte clar exprimat pe un afiş lipit de gard: atragerea atenţiei, protestul şi cererea de ajutor împotriva prigoanei declanşate în China contra mişcării Falun Gong şi am schimbat cîteva cuvinte în limba germană cu ea. Alături aşezase pentru eventualii interesaţi un teanc de afişe care explicau şi căutau să răspundă la unele întrebări cheie asupra caracterului şi scopului acelei mişcări. În marginea afişului erau înscrise pe verticală, cu litere chinezeşti (însoţite de traducere) trei virtuţi cardinale: "Adevăr", "Milă", "Toleranţă".

Dar despre semnificaţia actuală şi coordonatele cultural-istorice şi politice ale acestei mişcări spirituale chineze aş dori să revin în altă parte. Deocamdată am vrut numai să reţin un mănunchi de informaţii şi reflecţii asupra unei cărţi a cărei densitate e pe măsura complexităţii tensiunilor şi pericolelor prezente şi potenţiale ale lumii actuale.

Cartea aceasta a lui Peter Scholl-Latour, indiferent de cum recepţionezi amploarea faptelor, orizonturilor de geografie culturală, unghiurilor de perspectivă a interpretărilor, este în acelaşi timp o operă estetică prin cuprinderea simfonică a unei îndelungi peregrinări prin felurite peisaje exterioare şi interioare, asaltată de valurile nemiloase ale timpului istoric dar şi mîngîiată de poezia evocărilor unui trecut, aură diafană, care însoţeşte totuşi tenace prezentul, sub o contemplare lucidă şi nepărtinitoare, dar înseninată de o înţelepciune adunată în atîtea întîlniri cu misterul uman şi primejdia şi care, din cînd în cînd, îşi arată scurt, discret, dar neîndoielnic, legătura decisivă cu o spiritualitate înconfundabilă. Pe la începutul cărţii, autorul ne vorbeşte despre prietenia şi dialogul lui cu un bine informat american de origine est-europeană, stabilit în Franţa. Cei doi stau la sfat îndelung, cîntărind îngrijorări şi şanse, iar în intervale Peter Scholl-Latour ascultă înregistrări de muzică monahală gregoriană iar celălalt înregistrări de coruri ortodoxe.

Nicolae Stroescu-Stînişoară

Cumpăraţi revista "Rost" de la chioşcurile Rodipet!