Naţiunea şi provocările (post) modernităţii

Naţiunea şi provocările (post) modernităţii (Ed. Tritonic, 2004), a lui Dan Dungaciu, este o extrem de bine informată istorie a sociologiei româneşti interbelice (dar şi o "sociologie a sociologiei", ne previne autorul, adică o prezentare a mersului ideilor în fundal general-istoric şi social) în context european, cu un puternic accent pus pe ideea naţională. O istorie a sociologiei din perspectiva ideii naţionale este, din câte ştim noi, un demers unic până în acest moment în sociologia românească. Cartea are o mare deschidere nu numai spre teoriile româneşti despre naţiune, dar şi spre cele mai reprezentative surse europene ale chestiunii, cum ar fi Fichte sau Renan. Autorul este unul dintre cei mai aplicaţi cunoscători ai fenomenului sociologic european, dacă nu chiar cel mai aplicat. Acest avantaj de prim ordin îi permite să judece precis câmpul teoretic românesc al perioadei interbelice. De ce, ne putem întreba, perioada interbelică? Raţiunile sunt mai multe, din punctul nostru de vedere. Este, mai întâi, o chetiune ce ţine de "afinităţile elective" ale autorului cu spiritele teoretice din perioada interbelică. Dan Dungaciu s-a ocupat vreme îndelungată de recuperarea ideilor majore ale sociologiei româneşti interbelice, idei care multă vreme au zăcut sub indexul fabricat de inchiziţia comunistă de după 1944. Foarte puţini români ştiau înainte de 1989 de Ion Ionică, de Gheorghe Brătianu, de Ion Conea, de Mircea Vulcănescu chiar; nu mulţi cunoaşteau câte ceva despre Dimitrie Gusti şi celebra lui şcoală sociologică, în fine, foarte puţini bănuiau că românii au avut reacţii de ordin teoretic la toate marile provocări ale ştiinţelor sociale europene în perioada dintre războaie. Practic, de la istorici la geografi sau geopoliticieni, de la economişti atraşi de teoria politică (cazul Mihail Manoilescu) la sociologi sau etnografi, o întreagă pleiadă de gânditori români era purtată de valul uitării, ca urmare a fracturii epocii comuniste. Meritul lui Dan Daugaciu este de a fi aruncat "colbul" de pe aceste vechi "cronici" şi a le fi readus în circuitul de idei contemporan. Mai mult, el le-a trasat destinul la nivel european, arătând cum aceste teorii se încadrează (adesea, depăşindu-l) în nivelul de performanţă al sociologiei europene la vârf.

Foarte bogată ca documentaţie, cartea este la fel de bogată în plan strict ideatic. Diversitatea este aici la ea acasă, dar o idee este regină în cartea de faţă: ideea naţională. Este aici nu numai reflexul perioadei studiate, dar şi opţiunea majoră a autorului, pentru care, astăzi, într-o subepocă ameţită de vertijul globalizării, valorile naţionale reprezintă un reper constant şi viu. Cei care au nevoie de astfel de repere pot găsi în cartea lui Dan Dungaciu temeiuri de renaştere interioară.

Cristi PANTELIMON

Cumpăraţi revista "Rost" de la chioşcurile Rodipet!