Fenomenul Băsescu

Victoria lui Traian Băsescu are gustul dulce al răzbunării. Ani de umilinţe, de privaţiuni şi de suferinţă au fost răzbunaţi printr-un moment de satisfacţie. Bucuria s-a descătuşat în stradă. Mii de oameni i-au scandat numele, au dansat şi au deshis şampanii. Nu toţi sînt fani Băsescu, dar, cert lucru, sînt anti-Năstase. Primul simbolizează luptătorul singuratic contra răului, celălalt - sistemul ticăloşit.

Puţini se aşteaptă ca sub regimul Băsescu să curgă lapte şi miere. Dar cei care l-au votat pe marinar sînt convinşi că, prin alegerea sa la Cotroceni, a fost evitată, în ultima clipă, prăbuşirea ţării în dictatura înmănuşată a oligarhiei PSD.

Românii au dat a doua şansă "Dreptei" (1) să desăvîrşească tranziţia de la totalitarism la statul de drept şi de la centralismul şi etatismul comunist la o economie funcţională de piaţă. Responsabilitatea cade în principal pe umerii lui Traian Băsescu. De cum se va achita de aceasta depinde dacă Băsescu va face istorie. Va fi liderul la nivelul luptătorului? Înclin să cred că da.

Băsescu nu este doar un luptător, ci un adevărat fenomen. A învins în toate alegerile directe în care s-a avîntat. În 2000, a cîştigat Primăria Capitalei, îngenunchindu-l pe Sorin Oprescu, vicepreşedinte al PSD şi unul dintre cei mai populari lideri ai partidului. În 2001, l-a înlocuit, prin vot, la conducerea PD pe Petre Roman, fondatorul şi, pînă atunci, liderul necontestat al partidului. În vara acestui an, Băsescu l-a bătut, la scor de for fait, în cursa pentru Primăria Generală a Bucureştiului, pe Mircea Geoană, ministru de Externe şi fruntaş al PSD. Iar acum l-a înfrînt pe însuşi Adrian Năstase, şeful autoritarist al guvernului şi al partidului foştilor comunişti. {i asta în ciuda faptului că s-a lansat tîrziu în campanie, ca soluţie de avarie după retragerea lui Theodor Stolojan, şi chiar dacă a avut de înfruntat o maşinărie infernală de propagandă. Năstase a cheltuit zeci de milioane de dolari pentru campania sa nu atît din conturile sprijinitorilor politici, cît mai ales din bugetul statului. Nesfîrşitele pomeni electorale, susţinerea de către cea mai mare parte a presei – cumpărată tot cu bani publici –, ajutorul discret dat de unii ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române (2) şi turarea la maximum a aparatului de partid nu l-au putut scoate totuşi învingător pe Năstase. Băsescu a convins prin stilul direct, uneori cam contondent, prin sinceritate (cel puţin aparentă), prin alura de învingător, prin discursul autoritar, dar mai ales prin impresia lasată că îşi asumă responsabilitatea cu orice risc. În cîteva cazuri, a arătat limpede că este conştient de răspunderea pe care şi-o ia. De pildă, răspunzînd unei întrebări-capcană, a afirmat că l-ar demite imediat pe ministrul Apărării dacă acesta i-ar propune să facă demonstraţii de forţă pe Prut, fără consultarea NATO, în care sîntem parte şi cu care trebuie să ne consultăm în toate chestiunile de securitate.

În alte momente a ştiut să revină asupra unor poziţii controversate. De exemplu, atunci cînd a stîrnit rumoare cu declaraţiile sale pe tema homosexualităţii a avut puterea să spună: "Am greşit".

Una peste alta, Băsescu a preluat frîiele puterii. Coşmarul PSD este aievea. Dar de-abia de-aici începe greul pentru Traian Băsescu. Întîi, el are datoria de a instala Alianţa PNL-PD la guvernare. Eliminînd din structurile de putere PSD – principalul generator de corupţie, apar premizele unei dezvoltări normale a ţării. Cum va aduce Băsescu Alianţa PNL-PD la putere nu importă: fie prin constituirea unei majorităţi în Parlament cu ajutorul PUR şi UDMR, fie prin alegeri anticipate.

Apoi, să vegheze ca noii guvernanţi să-şi îndeplinească programul, care, pe hîrtie este grozav.

La final de mandat, vom şti cine este Traian Băsescu: un mare conducător sau doar un dibaci cîştigător de alegeri.

1. Pun ghilimele la "Dreapta" pentru că Alianţa PNL-PD este o grupare politică deocamdată doar declarativ de dreapta, nefundamentată ideologic şi doctrinar ca atare. PD este membru al Internaţionalei Socialiste, iar PNL nu s-a dovedit de dreapta cînd a participat la guvernare.
2. Băsescu a pierdut cel puţin cîteva sute de mii de voturi din cauza frondei sale la adresa Bisericii (şi-a menţinut decizia de a nu autoriza construirea Catedralei Mîntuirii Neamului în Parcul Carol din Bucureşti). Mai mult, Băsescu nu a mizat ipocrit, ca toţi ceilalţi candidaţi la Preşedinţie, pe ataşamentul românilor faţă de Biserică. El nu a avut un mesaj explicit pentru creştinii practicanţi, nici nu a apărut în clipuri sărutînd icoane şi închinîndu-se, spre a impresiona poporul. În schimb, la validarea victoriei sale de către Curtea Constituţională, a ţinut un discurs la finalul cărui a rostit apăsat "Aşa să-mi ajute Dumnezeu!".

Claudiu TÂRZIU

Cumpăraţi revista "Rost" de la chioşcurile Rodipet!