Primejdia mărturisirii

Vorbeam cu cineva, un om bun, desigur, despre "celălalt". De aceasta dată, "celălalt" era privit din punct de vedere religios; era cel neortodox: romano-catolic, protestant, musalmani etc. Şi vorbind noi despre "ceilalţi" care îşi zic creştini, i-am spus că nu sînt creştini, chiar dacă ei îşi zic aşa. L-a deranjat afirmaţia şi m-a întrebat triumfător, sigur pe argumentul subînţeles: "Ce, ei nu au Duhul Sfînt?". Se vedea ca este sigur de răspunsul afirmativ. "Nu. Nu au Duhul Sfînt", i-am răspuns.

După un moment de blocaj din partea lui, discuţia a continuat. El considera că poziţia mea este una, să-i zicem, exagerat de dură; că trebuie să fii mîndru, trufaş, încrezut – ca să afirmi că "celalalt" nu se mîntuieşte, sau ca se mîntuieşte doar în mod excepţional. El prefera să le lase şi celorlalţi şanse, chiar dacă s-au abătut de la adevăr în nenumărate puncte. "Şi eu sunt păcătos, spunea el, deci cum aş putea să spun despre altul că nu se mîntuieşte!? Este o mîndrie foarte la modă la noi la ortodocşi să spunem că ceilalţi nu se mîntuiesc, să ne lăudăm că noi sîntem deţinătorii adevărului". Recunoaştem uşor aceste cuvinte. Le-am auzit din gurile multor oameni care sunt îndoctrinaţi, conştient sau nu, de "ecumenism". Şi pare greu să răspunzi acestor lozinci pline de smerenie şi înţelegere faţă de "celălalt" dacă nu ai puncte de reper cu adevărat stabilite. Cel mai bun punct de reper este Hristos.

I-am replicat, iubitului meu interlocutor, simplu, întrebîndu-l dacă îşi mai aduce aminte de Hristos, de ceea ce a făcut El pentru noi. Căci Hristos pentru noi oamenii şi pentru a noastră mîntuire, S-a pogorît din ceruri, S-a întrupat de la Duhul Sfînt şi din Fecioara Maria şi S-a făcut Om. Şi S-a răstignit, pentru noi în zilele lui Ponţiu Pilat, fiind hulit, batjocorit, scuipat, bătut. Şi sîngele Lui cel preasfînt a picurat în ţărîna Palestinei şi a fost călcat în picioare de oameni, cai, măgari şi cîini; pentru a noastră mîntuire. Şi S-a pogorît pînă la iad propovăduind sufletelor celor robite şi a înviat a treia zi, după cum proorociseră Scripturile. Şi a întemeiat Biserica, al cărei Cap şi este. Tot pentru noi oamenii şi pentru a noastră mîntuire. Iar această Biserică este Trupul Lui; iar El fiind Calea, Adevărul şi Viaţa, şi Biserica Lui este stîlp şi temelie a adevărului; este una, sfîntă, sobornicească şi apostolească Biserică; iar porţile iadului nu o vor birui. Iar noi creştinii dreptcredinciosi, sîntem cu toţii un trup, căci din aceeaşi pîine mîncăm, adică din Hristos-Pîinea cea adevărată care S-a pogorît din cer. Şi prin El, Pîinea cea adevărată şi Adevărul Însuşi, creşte Biserica Lui, formată din cei care vin la El să se vindece şi Îl primesc pe El ca pe singurul medicament adevărat, cu tot ceea ce implică aceasta. "Ori dacă Hristos a făcut acestea pentru mîntuirea noastră, cum poţi să crezi ca orice credinţă, orice religie, orice cult mîntuieşte? Ce rost mai avea să vina Hristos?".

"Dar ei – a mai încercat prietenul să-şi susţină părerea – nu vorbesc tot în numele lui Hristos?"... "Şi? Oricine poate pretinde că vorbeşte în  numele lui Hristos. Dar o şi face? Chiar şi diavolii pretind că vorbesc în numele lui Hristos. Dar este o minciună. Cînd vorbeşti în numele lui Hristos, nu-ţi spui păreri personale, ci ceea ce spune Hristos. Ei nu fac aceasta, ei fie scot din cuvintele Lui ce-i deranjează, ori adaugă altele care practic anulează învăţătura Sa. Prin aceasta, ei devin propovăduitori ai minciunii, lepădîndu-se de Hristos Adevărul". Prietenul meu a fost uimit de concluzie.

"De ce, mi-a zis el, să pun semnul egal între orice altă religie decît Ortodoxia şi minciună? Chiar dacă sunt unele diferenţe, chiar crezi că anuleaza orice har al «celorlalti»?".

"Nu conteaza ce cred eu, i-am răspuns, conteaza ce spune Dumnezeu. Ori în Scripturi stă scris clar că Hristos este Capul Bisericii, nu al «bisericilor». În Crez, mărturisim o Biserică, nu mai multe, deci nu există decît o Biserică mîntuitoare, cea care este stîlp şi temelie a ADEVăRULUI! Şi, ca să ne întoarcem de unde am plecat, dacă ar mîntui şi altele, nu mai era nevoie să vină Hristos. De aceea Sfinţii Apostoli şi Sfinţii Părinti au vestit Evanghelia în toată lumea. Pentru că şi-au asumat iubirea jertfitoare a lui Hristos. Ei sştiau de la Dumnezeu că cel care nu crede în Iisus Hristos aăa cum El S-a arătat a fi, nu se va mîntui. Şi pentru că doreau şi ei, cu Dumnezeu, ca toţi oamenii să se mîntuiască, au încercat să-i aducă la cunoştinta adevărului.

Este foarte comod să te minţi că şi cei de alte religii se mîntuiesc. Nu mai trebuie să fii, atunci, creştin mărturisitor. Îţi vezi de credinţa ta pentru tine şi gata. Dar atunci, de ce S-a mai jertfit Hristos? Nu tocmai că să elibereze pe om din robia satanei, tatăl minciunii? Şi acceptînd ca şi minciuna mîntuieşte, nu consimt de fapt la lucrarea satanei?"...

Prietenul meu a fost foarte incurcat. Recunoştea că Apostolii au propovăduit şi răspîndit credinţa că pe singura cale de mîntuire, dar îi era greu să gîndească altfel decît fusese obişnuit în anii de propagandă anticreştina din mass-media. Recunoştea că trebuie să urmezi exemplul Sfinţilor Apostoli, dar ... nu putea să o faca. "Ca să nu trăieşti conform cu Adevărul este o problemă, i-am spus, dar de mărturisit, trebuie să-L mărturiseşti aşa cum este. Cine greşeşte poate fi iertat, dar pentru cel ce stă împotriva Duhului Sfînt nu poate fi iertare".

Sf. Iustin POPOVICI

Cumpăraţi revista "Rost" de la chioşcurile Rodipet!