numarul 9, noiembrie 2003

Andreea Marin si lumea în care traim

Simpatica prezentatoare a emisiunii “Surprize, surprize”, Andreea Marin, a marturisit, sau mai bine zis nu a negat zvonul potrivit caruia ar avea un salariu de 16.000 de dolari pe luna. În lumea vedetelor din show-biz o atare suma poate parea medie (raportata la cele din vest, poate chiar mica). Totusi, un salariu de 500.000.000 de lei pe luna pentru o tânara prezentatoare este, în conditiile actuale ale României, un semn de adevarata boala sociala. Bineînteles ca nu se pune problema s-o acuzam în vreun fel pe Andreea Marin. De asemenea, nu suntem deloc tentati sa judecam dintr-o perspectiva îngusta de stânga, care “rezolva” problemele acestor decalaje de venituri într-o maniera simplista, nivelând pur si simplu sau tinzând sa niveleze cu “mistria” veniturile oamenilor. Suntem de parere ca cei care muncesc mai mult si mai  bine trebuie sa fie platiti semnificativ mai bine decât cei care nu au capacitatea de a produce nimic pentru societate. Problema însa este mai grava decât pare la prima vedere, caci nu este vorba despre o simpla cantitate prea mare de bani care intra în buzunarele unei vedete “active” (astfel s-a definit Andreea, ca un om activ, încercând sa justifice în acest fel veniturile imense pe care le are), ci este vorba despre un dezechilibru care transforma lumea noastra într-o lume incredibil de neomogena, cu consecinte dintre cele mai nefaste atât pentru cei “de sus”, cât si pentru cei “de jos”. Suferinta acestei neomogenitati (a nu se confunda cu nivelarea!) se va rasfrânge inclusiv asupra oamenilor din categoria Andreei Marin, chiar daca deocamdata cei ca ea se considera feriti de primejdii. Neomogenitatea trebuie înteleasa stric etimologic aici, ca o diferenta marcanta ce rezulta din radacinile (genos) diferite ale celor doua lumi de care am amintit mai sus. Aceste lumi sunt paralele, caci au origini diferite, au destine diferite, au proiecte diferite si un viitor diferit. Separarea totala este data de diferenta de origine, de diferenta de nastere. Andreea Marin s-a nascut într-o alta lume, desi nu stie acest lucru si nici altii din categoria ei înca nu stiu. În lumea celor “multi umili” Andreea Marin e o fantoma, la fel ca si colegii ei din show-biz, si reciproc, oamenii cu venituri penibile, care se chinuie sa-si achite de la o luna la alta întretinerea, sunt niste fantome în lumea potentatilor financiar. Când un sistem economic face ca unii sa moara de foame iar altii sa câstige cât o suta de familii într-o luna, lucrurile sunt grave. Într-o asemenea lume, cum ar spune Platon, sunt si cersetori multi (contraponderea la cei bogati) si oameni fara Dumnezeu, si toate relele pamântului se grabesc sa locuiasca în ea. Lumea contrastelor sociale este o lume a blestemelor. De aceea, grecii au fugit de ea cât au putut, macar în teoria politica. Iata ca noua ni se pare normala o astfel de lume, ba unii dintre noi se mândresc, probabil, ca avem si noi miliardarii nostri, impresarii nostri, vedetele noastre etc.

Sa acceptam ca tot câstigul Andreei se datoreaza asa-zisului ei “spirit activ”, pe care l-a invocat deja? Dar noi nu credem ca ea e mai “activa” decât o femeie amarâta, bolnava, care are trei sau patru copii în întretinere si, eventual, un barbat betiv. Din nefericire, astfel de cazuri sunt extrem de numeroase la noi. Ei bine, o astfel de femeie este mai “activa” decât Andreea de la “Surprize, surprize”, dar…nu câstiga mai mult de 3-4 milioane pe luna. Aceasta femeie e mereu agitata din lipsa de bani, mereu chinuita de grija zilei de mâine, mereu amenintata de patron ca va fi data afara sau, daca lucreaza la stat, ca i se desfiinteaza locul de munca. O astfel de femeie – si sunt poate zeci, sute de mii de cazuri în România actuala – are toata îndreptatirea sa spuna ca e “activa”. Cine ar putea spune ca nu e asa? Si atunci, de unde vine diferenta enorma de nivel de trai? Cine a hotarât ca unii pot suferi degeaba, iar altii, chiar daca prin munca, pot câstiga într-o luna cât o suta de familii? Diferenta dintre Andreea si oamenii de rând este data de posibilitatile tehnice enorme în care se desfasoara activitatea de la “Surprize, surprize”. Cu ajutorul televiziunii, emisiunea cu pricina ajunge la milioane de telespectatori. Odata cu “surprizele” din cadrul emisiunii vin însa si alte surprize, acelea din reclame. Practic, orice mesaj al emisiunii este parazitat de un vector comercial care, pâna la urma, se descarca în buzunarul Andreei si a celor care stau în spatele ei. Din punctul acestora de vedere, emisiunea vedetei nu este decât o posibilitate de câstig. Destinele care se perinda prin emisiune, decorul vesel sau trist al acesteia nu le atinge sufletele împietrite. Pentru ei conteaza numai audienta, adica strict numarul de oameni ce privesc televizorul în fiecare seara de sâmbata, numar care se transforma automat într-o piata pentru produsele vânturate de reclame. Asadar, emisiunea Andreei Marin nu este, în mintea celor care o “produc”, decât, asa cum spune si cuvântul, un produs ce trebuie vândut. În cele din urma, Andreea este o vânzatoare cuceritoare, dar tot o vânzatoare, care vinde însa într-un sistem enorm ca dimensiuni, un fel de teleshopping mascat. De aici vine forta ei materiala, din aceea ca mascheaza un sistem paralel de vânzari la dimensiuni colosale. Nu este singurul caz, normal, dar este unul dintre cele mai semnificative în zilele noastre. Firma surprizelor merge înainte, desigur. Oamenii au sentimente, sunt chinuiti de probleme de familie, trebuie sa-si regaseasca rudele aflate la mari departari. Toate aceste drame de familie (unele dintre ele destul de penibile, de altfel) sunt folosite ca recuzita pentru a stoarce bani din reclame.

Nu vrem sa discutam calitatea acestei emisiuni, nu ne propunem asa ceva. Ar fi multe de spus si la acest capitol, dar ar fi mai bine ca aici sa se pronunte criticii de specialitate. Noi încercam sa facem o radiografie a fenomenului din perspectiva sociologica.  Si, asa cum deja am afirmat, acest gen de emisiuni, cu totul comerciale, determina numeroase reactii sociale, pe care e bine sa le constientizam. Un adevarat set de reactii, dintre care acum nu am putut vorbi decât despre unul, cel ce tine strict de latura materiala. Când o lume intra în criza, începutul este facut din acceptarea separarilor definitive între cei care o compun. Emisiunea de care am vorbit este o astfel de instanta în care putem citi prapastia de lânga noi.

Cristi Pantelimon