Vedere de pe centura politicii

Nu-i Năstase ca Fellini, nici Băse ca Mussolini!

Traian Băsescu nu mai este doar urmaşul lui Ghinghis Han. Acum, a ajuns să fie comparat cu Benito Mussolini. Şi noi care credeam că omul a fost doar "mariner". De ce rosteşte Adrian Năstase o asemenea bomboană de declaraţie? Fiindcă Traian Băsescu "îşi permite să decreteze că PSD trebuie să fie pedepsit... vrea probabil un ţarc, un lagăr, pe care să-l numească «opoziţie» şi în care să bage PSD-ul, adică vreo 600 000 de membri plus, eventual, cei patru milioane şi ceva de cetăţeni care ne-au votat. Să ne punem în piept câte o insignă galbenă, să nu mai avem drepturi civile şi, eventual, ca o soluţie finală, PSD-ul să dispară dintr-o Românie purificată şi portocalie. De altfel, referirea incalificabilă la sângele lui Mircea Geoană arată clar că Băsescu are o gândire totalitară. Dacă ar fi să-l compar cu cineva, ar fi poate cu Mussolini. Aceeaşi educaţie, aceeaşi fanfaronadă, doar uniforma cu multe fireturi lipseşte! Din păcate, mi-e teamă că nu exagerez! Pentru că aici nu e vorba numai de pripăşirea vremelnică a lui Traian Băsescu la Cotroceni sau despre PSD, este vorba despre impunerea unui principiu pe care nu-l putem accepta: cine ajunge la putere îi rade pe ceilalţi! Un principiu care este esenţa totalitarismului!".

Lovitura prezidenţială şi ţarcul

Dacă vom face o analiză a structurii de adâncime a ofuscării lui Adrian Năstase, vom sesiza un cuvânt rar, dacic şi de-a dreptul obsesiv pentru Partidul lu’ Mucles: "ţarc". Teama că ar putea ajunge în ţarc sau că este deja într-un ţarc îl sufocă pe Adrian Năstase.

Marinarul s-a abţinut cu greu când a auzit de comparaţia cu Mussolini, deşi Il Duce chiar era un om educat. "N-am aflat de domnul ăsta să fie pe lista corupţilor, dar de Năstase am aflat", a venit lovitura prezidenţială. Cum să nu te gândeşti iar la... ţarc?

Şi-atunci, Împăratul-de-Mătase îşi pune în joc şi calităţile de Fellini pe Dealul Spirii. Vrea Traian Băsescu să-i schimbe pe Adrian Năstase şi pe Nicolae Văcăroiu? Vrea. Vor "bocii" să modifice regulamentul Parlamentului ca să ne schimbe? Vor. Ei bine, noi o să le tragem câte-o moţiune pe zi! Plus vreo sută de amendamente la fiecare articol din regulament. A, Traian Băsescu vrea Parlament unicameral? Propunere normală, practic. De ce ar trebui să aibă România atâţia "aleşi", cam câţi are şi America? Atunci să aşteptăm până se face referendum pentru Parlament unicameral şi abia apoi să elaborăm şi regulament nou, a sugerat Ghiţă Funar. Iarăşi, o propunere corectă. Se supune la vot, aprobă şi parlamentarii PNL-PD. Când au priceput şi ei ce-a ieşit, au zis că n-au ştiut ce votează. Să nu-i trimiţi, bace Traiane, pe Centura Politcii?

"Şi fandaxia-i gata!"

Chestia cu "îţi dăm noi moţiuni de nu le poţi duce" îmi aminteşte de o întâmplare politică de-a dreptul... suprarealistă. Cică Teodor Stolojan era pe cai bălani. Sigur pe el, a anunţat că va publica dosarele celor "o sută unu dalmaţieni de la PSD". Buuun! Într-o noapte, pe la ora 2.00, când omul este mai buimac decât aviatorul Iovan, sună telefonul: "Alo!? Teo? La telefon Guzganu Rozaliu. Dragă Teo, scuză-mă că te deranjez la o oră aşa de târzie... ştii... în sfârşit... m-am tot frământat... n-am putut să amân. Am înţeles că vrei să publici dosarele celor o sută unu dalmaţieni de la PSD." "Da, bine, la ora asta, nu cred că..." "Teo, tu ai dovezi pentru iniţiativa asta îndrăzneaţă şi interesantă?" "Sigur, tot ce-a apărut în presă..." "Teo, atunci vei avea o sută unu procese în toată ţara. Vom avea grijă să fii convocat în aceeaşi zi la toate instanţele. Somn uşor, Teo!..."

Şi "fandaxia-i gata"! Şantaaaj! Nu pleca, Teo! Nu ne lăsa, Stolo! Este un şantaj politic... Un-te duci, mă, Teo, măăă!...

"Un braconier în politică"

Acum, Traian Băsescu degeaba îl mai trimite pe Adrian Năstase la pasajul de ierunci. Dacă au şi cerbii vreun bacil-ceva? Şi-atunci i-a tras şi el o copită preşedintelui: "Traian Băsescu nu este nici vânător, nici preşedinte. Traian Băsescu este braconier în politică". Iar vânătoare, iar braconaj, tot cu gândul la acelaşi... "ţarc". "Minte Traian Băsescu, nu are voie să organizeze referendum".

Cu ochii împăienjeniţi de ciudă că Adrian Năstase atrage prea multe gazetărese-pistol cu ironia lui aleasă, Prostănacu’ ameninţă cu un nou congres la Partidu’ lu’ Mucles ca să-şi fortifice poziţia. Fiindcă este sinucidere curată să accepţi un adjunct mai deştept ca tine. Numai că are mult de căutat.

Estimp, tataie nu se arată interesat de "revoluţia binelui" , pe care a lansat-o Mircea Geoană. S-a dus la Suceava şi a mai scremut un aforism: "Avem şi noi o boală în ţara asta, iar aceasta este alternanţa la putere".

Alternanţă, dar nu cu Buharin şi Kirov! Nu cu Anti-Duhring! Nu cu Mitrea şi I.C. Frimu. Cu Victor Ponta, da! Şi cu feciorii lui, crescuţi în pempărşi, care poartă cravate roşii - ce vremuri, Mult Iubite şi Stimate! - tricouri roşii, cu portretul zăludului Ernesto Che Guevara. "Cine a fost Guevara?" îi întreabă un ziarist afurisit. "Cum cine? Guevara... Guevara cred că a jucat la Borusia Dortmund"...

No, ş-apăi s-or supărat şi Ioan Rus din Arghel pe Prostănacu’, tune gheavu-foolele lui! Că nu vrea să scape Partidu’ lu’ Mucles de girofaruri. Ş-atunci numa, Geoană, Năstase şi Mitrea "sunt nişte autişti politici".

Cum loveşti o naţiune

Miniştrii noştri se dau de ceasul morţii să-i scoată pe ţăranii din satele patriarhale şi să-i transforme peste noapte în... fermieri. Aşa poftesc gânditorii de la Bruxelles, tutelaţi de Pierre Moscovici, descendentul unui conaţional de-al nostru de pe Prut. Programul de modernizare a satului românesc dovedeşte nu atât superficialitate, cât iresponsabilitate. În articolul "România renunţă la o moştenire pe care alţii ar da orice s-o poată păstra", Tom Gallagher îi trage de urechi. De altfel, nu este o chestiune care-i priveşte doar pe neghiobii care pretind că ne reprezintă interesele şi, cum ajung sus, invocă "aquis-ul comunitar". "Ar trebui tras, cu vigoare, semnalul de alarmă: identitatea unei naţiuni şi seminţele refacerii sale sunt de găsit mai degrabă la ţară, decât la oraş”, avertizează Tom Gallagher, un străin care gândeşte mai româneşte decât majoritatea parlamentarilor noştri. O strategie UE bine gândită ar fi trebuit să încurajeze comunităţile rurale să înfiinţeze mici întreprinderi bazate pe meşteşugurile ţărăneşti ale mobilei şi ţesutului. De fapt, eşecul SAPARD dovedeşte cât de greşite sunt ideile Bruxelles-ului în ce priveşte agricultura României.

Loc pentru plângere

Unii încă mai cred că un popor întreg poate fi damnat, că avem restanţe mari, ce trebuie plătite generaţie după generaţie. Dacă se poate "cash", dacă nu - să dăm Vatra Dornei, Slănic Moldova, Slănic Prahova, Valea Oltului, Valea Prahovei... Le "privatizăm" şi scăpăm de blestem până la următoarea supărare. În timp ce oficialii noştri îşi pun chipauca pentru comemrorarea holocaustului, Asociaţia Romfest XXI propune realizarea unui Memorial al Suferinţei Româneşti. Un loc unde ar putea plânge la ei acasă şi politicienii de la Bucureşti. O idee similară are şi Paul Goma. Consiliul Mondial Român îi propune lui Traian Băsescu să instituie o zi pentru cinstirea memoriei celor care au sfârşit în puşcăriile comuniste. Este o obligaţie morală pentru românii de azi şi pentru cei ce vor veni.

Noi ştim ce răspunsuri vor primi iniţiatorii: nici unul.

Ultima inspecţie

Oli Rehn, comisarul pentru extindere, a venit la Bucureşti, cu mai puţin de două săptămâni înainte de publicarea raportului de ţară de către Comisia Europeană. Aşa cum spunea şi Traian Băsescu, raportul nu va preciza data aderării noastre la Uniunea Europeană. Franco Frattini, vicepreşedintele Comisiei Europene, şi-a manifestat însă speranţa că nu va fi nevoie de activarea clauzei de amânare. El a subliniat că raportul va prezenta progresele realizate în domeniul reformelor din România.

Totodată, Jonathan Scheele, şeful Delegaţiei Comisiei Europene la Bucureşti, a anunţat că raportul de ţară "va fi optimist". Demnitarul european a avertizat că România este cunoscută ca o ţară cu mulţi oameni corupţi. Acum circulă zvonuri că Bulgaria a rămas în urmă şi că ar putea să întârzie aderarea ţării noastre.

Bucureştiul face demersuri pentru a-i convinge pe liderii celor 25 de ţări membre să recomande ratificarea tratatului de aderare a României în parlamentele naţionale. În acest scop, premierul Călin Popescu Tărcieanu a vizitat Franţa şi Italia. Gianfranco Fini, ministrul de Externe al Italiei, a anunţat că susţine integrarea rapidă a ţării noastre.

Puţin mai târziu

Baronesa Emma Nicholson a venit iar pe la Bucureşti. Să ne potolească zelul. "Sftaul meu este să faceţi reforma parlamentară puţin mai târziu şi să vă concentraţi numai pe capitolele de integrare în UE. Reforma parlamentară nu este una din soluţiile pentru integrare. Deci entuziasmul privind schimbarea Parlamentului bicameral trebuie să mai aştepte. Vă sugerez să vă consumaţi energia pentru alte provocări cu care se confruntă România. Chiar şi integrată în UE, nu va însemna că România va fi tratată ca un partener egal cu ţările membre ale Uniunii. Acest statut presupune o evoluţie în timp..." Cu alte cuvinte, nu trebuie să-l schimbaţi pe Adrian Năstase. Este foarte straniu că aceeaşi înaltă doamnă spunea foarte răspicat, pe timpul regimului Năstase, că în România este: "Cărapşîn! Cărapşîn! Cărapşîn!" Când să fi spus adevărul?

Români integraţi în UE

În timp ce politicienii de la Bruxelles ne ameninţă cu tot felul de cartonaşe galbene şi clauze de salvgardare, unii conaţionali de-ai noştri aplică politica europeană pe cont propriu. Fiindcă nu au de lucru aici, ei migrează prin toată Europa. Începând cu 1 octombrie, românii pot pleca mai ieftin din ţară. Trebuie să aibă 300 de euro pentru cinci zile, în loc de 500, ca până acum. Aflaţi la munci grele şi, de multe ori, umile, în Spania, Italia sau în Germania, lucrătorii români au trimis rudelor sărace din ţară două miliarde de euro în acest an. Cu 684 milioane de euro mai mult decât în 2004. Aproape un miliard de euro au trimis acasă şi românii din Basarabia. Românii au constituit colonii întregi în ţările occidentale şi îşi organizează uneori şi şcoli în limba maternă.

În aşteptarea raportului de ţară al Comisiei Europene din octombrie, România şi-a trimis 35 de parlamentari observatori la Bruxelles. Toţi au promis că vor uita de partidele lor şi vor reprezenta interesele patriei. PD a fost primit cu unanimitate de voturi în Partidul Popular European, iar Partidul Conservator a fost respins fiindcă "nu îndeplineşte criteriile PPE".

Există însă şi alte forme de prezentare în afară pentru valorile noastre. După ce opera lui Constantin Brâncuşi a urcat pe locul cinci în lume printre artiştii cei mai bine vânduţi din toate timpurile, spaţiul românesc se mai poate mândri cu un super-record, înregistrat de "Guinness Book". Colecţia de Aur a Vinurilor de la Mileştii Mici din Basarabia a fost calificată drept cea mai mare colecţie de vinuri de calitate din lume. O sticlă de vin de la Mileştii Mici costă până la 500 de euro. Fără taxe.

Doctrina lui Traian al II-lea la ONU

Consiliul de Securitate al Organizaţiei Naţiunilor Unite a adoptat la New York rezoluţiile 1624, privind ameninţările la adresa păcii şi securităţii, şi 1625, referitoare la prevenirea conflictelor. Comunitatea internaţională pune din nou accentul major pe lupta contra terorismului de grup sau de stat şi pe eforturile de rezolvare a conflictelor regionale îngheţate, de care vorbea şi Traian Băsescu imediat după învestire. Discursul preşedintelui român la ONU a reliefat din nou importanţa implicării internaţionale în Transnistria, regiune guvernată de un regim terorist. Conform ultimului recensământ al populaţiei, realizat de Igor Smirnov, 39% din locuitorii Transnistriei s-au declarat moldoveni, adică români, 28% - ucraineni şi 25% - ruşi. Prin urmare, populaţia majoritară din această regiune controlată de armata rusă este terorizată de o minoritate puternic înarmată, susţinută de Kremlin. În consecinţă, preşedintele României a cerut comunităţii internaţionale să se implice efectiv în rezolvarea conflictului.

Fidel doctrinei sale privind internaţionalizarea Mării Negre, Traian Băsescu a acuzat Moscova că tratează Pontul Euxin ca pe "un lac rusesc". Într-un discurs rostit la Universitatea americană Stanford, el a subliniat că refuzul Kremlinului de a internaţionaliza problemele din zona Mării Negre ar putea provoca tensiuni similare celor din Balcanii de Vest. El este convins că implicarea Statelor Unite în stabilizarea zonei este necesară şi benefică pentru toată lumea. În 1992, România s-a retras din formatul de negocieri pentru Transnistria, ceea ce a fost "o mare greşeală", după opinia lui Traian Băsescu. Mihai Răzvan Ungureanu, ministrul nostru de Externe, promite că România se va implica în tratative, fie sub steag propriu, fie sub drapelul Uniunii Europene.

UE a trimis 50 de observatori care să monitorizeze frontiera dintre Ucraina şi Transnistria, unde OSCE vrea să organizeze alegeri libere şi democratice peste opt luni. Cât de "libere şi democratice" vor fi aceste alegeri într-o zonă unde se află o armată de ocupaţie, cu formaţiuni paramilitare ale mafiei ruse, rămâne de văzut. Este însă pentru prima oară când UE se implică direct în spaţiul ex-sovietic.

Aflat şi el la sediul ONU, Vladimir Voronin a primit asigurări că Departamentul de Stat american doreşte reîntregirea Republicii Moldova cu Transnistria. Ulterior, Viktor Iuşcenko şi Vladimir Voronin s-au întâlnit la Kiev pentru a analiza dosarul transnistrean, care trebuia dezbătut la consultările multipartite de la Odesa, în perioada 26-27 septembrie. Vorbe, vorbe, vorbe!

În paralel, Duma de la Moscova a votat o rezoluţie prin care susţine că legislaţia din Transnistria este compatibilă cu normele de drept european şi internaţional. Este primul pas spre recunoaşterea de către Rusia a acestei fâşii de pămînt ca stat, independent de Basarabia.

Pe măsură ce trece timpul, importanţa geostrategică a Nistrului pare să crească tot mai mult. Rezolvarea acestor tensiuni este decisivă pentru pacea României şi a UE, dar ea este posibilă dacă se ţine seama de interesele marilor puteri.

În timpul recentei întâlniri de la ONU, care a durat doar 20 de minute, Bush a discutat cu Putin despre necesitatea ca petrolul şi gazele din Rusia să pătrundă tot mai mult în Statele Unite. Doar 2% din hidrocarburile ruseşti intră pe piaţa americană, atât de rentabilă pentru Moscova. Putin a promis tot sprijinul pentru companiile "ExxonMobil", "ConoccoPhilips" şi "Chevron Texaco" spre a licita pentru zăcămintele din Marea Barents. Concomitent, Statele Unite sprijină intrarea Rusiei în Organizaţia Mondială a Comerţului.

Pe de altă parte, Serghei Lavrov, şeful diplomaţiei ruse, a declarat că Moscova recunoaşte "interesele legitime" ale americanilor în spaţiul fostei URSS, dar metodele Washingtonului trebuie să fie "clare şi transparente".

Iarăşi între Moscova şi Bruxelles

După ce a trecut pe la Bagdad, Mihai Răzvan Ungureanu, şeful diplomaţiei române, a făcut o vizită la Moscova. România are deja consulate la Sankt Petersburg şi la Rostov-pe-Don, urmând să deschidă altele în Urali şi în Siberia.

Cu acest prilej, Serghei Lavrov a declarat că Rusia este de acord cu participarea României la negocierile pentru Transnistria. România participă la elaborarea unei poziţii europene unitare privind conflictul din Transnistria, ne asigură ministrul Ungureanu.

Pe de altă parte, Vladimir Voronin a declarat că între Chişinău şi Moscova există un singur diferend: Transnistria. Kremlinul a trimis la Chişinău mai mulţi demnitari care să facă presiuni asupra conducerii politice de-acolo. Aflat acum alături de Voronin, Iurie Roşca, vicepreşedintele Parlamentului de la Chişinău, a ţinut un discurs în cadrul şedinţei Comitetului de Cooperare Parlamentară Republica Moldova - Uniunea Europeană. El a precizat, în faţa parlamentarilor europeni, că organizarea alegerilor libere în Transnistria este posibilă numai dacă se întrunesc următoarele condiţii: retragerea trupelor de ocupaţie ale Rusiei şi a armamentului lor, dizolvarea structurilor paramilitare ale regimului terorist, condus de Igor Smirnov. Este grav că UE şi SUA pun pe aceeaşi balanţă autorităţile constituţionale de la Chişinău şi regimul criminal de la Tiraspol, a mai adăugat Iurie Roşca.

Voronin renunţă la gazul ruşilor

Într-un interviu acordat BBC, Vladimir Voronin a declarat că renunţă la gazul ruşilor pentru suveranitatea patriei. El este convins că basarabenii ar fi gata să trăiască în frig fără gazul din Rusia, dacă vor majora preţul sau dacă ruşii îi vor deconecta de tot, dar nu vor renunţa la integritatea şi suveranitatea Republicii Moldova. El se aşteaptă ca Rusia să răspundă la blocada Chişinăului contra Transnistriei prin retorsiuni economice şi chiar printr-un nou conflict armat. Vladimir Voronin şi-a reafirmat încrederea în sprijinul acordat de Ucraina, România şi de Uniunea Europeană.

De altfel, Bruxellesul a inaugurat deja Misiunea Delegaţiei Europene la Chişinău, care va fi condusă de italianul Cesare De Montis. Până acum, Comisia Europeană era reprezentată în Basarabia de Delegaţia cu sediul la Kiev. Europenii fac paşi de melc, având aceeaşi sensibilitate faţă de frisonele Crivăţului.

Îmbrăţişarea Marelui Urs

Un moment politic semnificativ s-a consumat la Londra pe 4 octombrie: summit-ul semestrial UE-Rusia. Conducătorii europeni l-au primit cu entuziasm pe Vladimir Putin la un dialog consacrat energiei şi comerţului dintre cei doi giganţi. Un dialog care se derulează pe fondul unei dependenţe tot mai mari a UE faţă de resursele energetice din Federaţia Rusă. Iar Mare Urs cunoaşte foarte bine această slăbiciune şi o va fructifica în scopuri strategice. Rusia vrea relaţii tot mai strânse cu UE, ceea ce ar fi o contrapondere politică pentru fricţiunile politice cu SUA.

Cifrele seci creează frisoane pentru cei care încă mai au coşmaruri cu tancuri sovietice: jumătate din necesarul de gaz metan şi peste o treime din petrolul consumat de cele 25 de state membre ale Uniunii Europene provin din Federaţia Rusă. Conform unui raport al Agenţiei Internaţionale pentru Energie, cererea europenilor pentru gaz metan din Siberia va creşte cu 50% în următorii 15 ani. Chestiunea a devenit de mare actualitate şi la Londra. Resursele Marii Britanii din Marea Nordului se află în curs de epuizare. De aceea, în 2006, Marea Britanie va începe să importe gaze naturale pentru prima dată în 30 de ani. Nu întâmplător, Alan Johnson, secretarul Comerţului şi Industriei, a spus în faţa oamenilor de afaceri că Rusia devine "o ţară-cheie pentru securitatea economică" a Marii Britanii.

Întâlnirea a fost tutelată de Tony Blair, premierul Marii Britanii, Jose Manuel Durao Barroso, preşedintele Comisie Europene, şi de Benita Ferrero-Waldner, comisar european pe probleme de relaţii externe. Blair a remarcat creşterea volumului de schimburi dintre Rusia şi Uniunea Europeană. "Daţi-mi voie să spun cât de importantă devine colaborarea dintre Europa şi Rusia în patru spaţii comune: economie, securitate, afaceri externe, cultură şi educaţie", a subliniat premierul britanic.

Părţile se înţeleg perfect în ce priveşte lupta contra terorismului, o provocare gravă, dar şi un pretext pentru diverse acte politico-militare. În acest context, Putin a cerut extrădarea oligarhilor fugiţi, dar şi a cecenului Ahmed Zakaev, fost director al Teatrului din Groznîi. Zakaev a obţinut azil politic la Londra. El este acuzat de Kremlin că ar avea activităţi teroriste, dar Tribunalul de la Londra a solicitat probe pe care nu le-a primit.

Printre dezacordurile majore, rămâne sprijinul acordat de Moscova faţă de programul nuclear al Teheranului.

Un detaliu care se pierde uşor printre atâtea interese majore. Dovadă şi decizia recentă a Agenţiei Internaţionale pentru Energie Atomică de la Viena să mai amâne dosarul Iranului până va sesiza Consiliul de Securitate.

În acestă conjunctură geo-economică, Vladimir Putin, fost general KGB, apoi comandant al FSB, a putut pătrunde în buncărul amenajat în subteranele Londrei pentru conducătorii britanici în situaţii de criză. Cu acelaşi zâmbet subţire, Putin a intrat în sala "Cobra", pentru a discuta cu Tony Blair, despre necesitatea cooperării bilaterale în lupta cu fantomele teroriştilor. Cobra este acronimul de la "Cabinet Office Briefing Room A". De data aceasta, erau convorbiri Rusia-Marea Britanie.

Rice curtează Asia Centrală

Creşterea influenţei americane în Asia Centrală este una din priorităţile politice ale Washingtonului. Condoleezza Rice, secretarul Departamentului de Stat american, a făcut o vizită de trei zile în regiune. În prealabil, ea a ţinut să precizeze că turneul nu este îndreptat contra intereselor Rusiei, ţară foarte sensibilă la tot ce se întâmplă în acel nou El Dorado al lumii. Oricum, SUA vor să-şi consolideze poziţia în regiune, ceea ce, la urma urmei, ar fi imperios necesar, chiar dacă prezenţa americanilor acolo irită atât Moscova, cât şi Beijingul. Cooperarea Washingtonului cu aceste regimuri totalitare, conduse de foşti activişti sovietici, este însă foarte delicată, dar e de preferat izolării lor. Pe lângă presiunea exercitată de Rusia, trebuie menţionat şi un alt fenomen: radicalizarea islamismului, cu sprijin iranian sau saudit.

Prima etapă a fost Bişkek, capitala Kîrgîzstanului. Condoleezza Rice a discutat cu premierul Felix Kulov şi cu preşedintele Kurmanbek Bakiev, pe care populaţia sărăcită îi reneagă deja după recentele alegeri. Ei au convenit că baza militară americană de la Manas trebuie păstrată. "Nu cred că trebuie să alegeţi între bune relaţii cu Statele Unite şi bune relaţii cu Federaţia Rusă sau cu China", le-a recomandat Condoleezza Rice. Accentul s-a pus pe parteneriatul strategic dintre Statele Unite şi Kîrgîzstan.

Au urmat alte discuţii cu liderii politici din Afganistan, din Kazahstan şi din Tadjikistan, state de importanţă strategică tot mai mare pentru America. La Kabul, unde s-a întâlnit cu preşedintele Hamid Karzai, talibanii au tras patru rachete asupra centrului capitalei afgane, cu puţin timp înaintea sosirei demnitarului american.

Condoleezza Rice a trecut şi prin Pakistan pentru a evalua dimensiunea dezastrului produs de cutremure. Ea a anunţat că America va trimite ajutoare numeroase pentru sinistraţi.

Bush vorbeşte cu Dumnezeu

Când comicul involuntar invadează marea politică, nu se mai poate face nimic. Trebuie doar să râzi. Cică Dumnezeu i-ar fi spus lui Bush să invadeze Irakul şi Afganistanul, relevă AFP, care invocă un nou documentar de la BBC. Nu degeaba prestigiosul trust de presă BBC a fost avertizat de Tony Blair că manifestă atitudini ... antiamericane.

Potrivit documentarului, şeful de la Casa Albă a făcut aceste afirmaţii în cursul unei întâlniri cu preşedintele palestinian Mahmud Abbas şi ministrul său de externe de atunci, Nabil Shaath, în iunie 2003.

"Preşedintele Bush ne-a zis tuturor: Dumnezeu mi-a dat o misiune. Mi-a spus: «George, du-te şi bate-i pe teroriştii din Afganistan». Şi aşa am făcut. Iar apoi Dumnezeu mi-a spus: «George, du-te şi pune capăt tiraniei din Irak». Şi aşa am şi făcut", a relatat Nabil Shaath.

Tot Dumnezeu l-a îndemnat pe Bush să susţină crearea unui stat palestinian. "Şi acum iarăşi aud cuvintele lui Dumnezeu venind la mine: «Du-te şi fă-le palestinienilor un stat, dă-le israelienilor securitatea lor şi fă pace în Orientul Mijlociu». Şi aşa voi face, martor mi-e Domnul", ar mai fi spus preşedintele SUA, citat de Nabil Shaath.

În ce-l priveşte, Mahmud Abbas, prezent la rândul său la acea întâlnire de la Sharm El-Sheikh, şi-a amintit că George W.Bush a subliniat că are o "datorie morală şi religioasă" şi s-a angajat să le creeze palestinienilor un stat independent.

Documentarul BBC intitulat "Elusive peace: Israel and the Arabs" are în centru încercările de a aduce pacea în Orientul Mijlociu, începând de la negocierile susţinute de fostul preşedinte american Bill Clinton în 1999-2000 şi până la retragerea israeliană din Fâşia Gaza din această vară. Filmul surprinde întâmplări din spatele uşilor închise, în contextul eşecului tratativelor de pace şi al evoluţiei intifadei - războiul pietrelor.

Să-i fi şoptit Dumnezeu ceva şi despre Marea Neagră?

Cine ţi-a mai da inel...

Pe 13 octombrie, s-au împlinit 125 de ani de relaţii diplomatice româno-americane. Ambasada Statelor Unite de la Bucureşti a găzduit un simpozion.

După un an de lipsă, avem, în sfârşit, un nou ambasador american la Bucureşti. Este domnul Nicholas Taubman. După 1930, Arthur Taubman, tatăl lui Nicholas, a pus bazele unei afaceri cu piese de schimb şi reparaţii auto, pentru înfiinţarea căreia a fost nevoit să vândă atât inelul de logodnă al soţiei sale, cât şi propriul său inel de membru al Lojei Masonice. Spune agenţia Mediafax! Deşi avea doar şase clase, el a creat o companie care nu a ieşit în nici un an în pierdere şi a făcut ca familia Taubman să devină una dintre cele mai bogate din statul Virginia. Cooptat ca asociat al tatălui său, în 1956, la doar 26 de ani, Nicholas Taubman a ocupat mai multe posturi în cadrul firmei Advanced Auto Parts, al cărei preşedinte a devenit în 1969, când i-a succedat tatălui lui. Între anii 1985 şi 1997, a fost director executiv al companiei, transformând firma într-o reţea naţională de furnizare de piese de schimb, a doua ca mărime din Statele Unite. Nicholas Taubman figurează printre sponsorii importanţi ai campaniei electorale a lui George Bush.

Viorel Patrichi

Cumpăraţi revista "Rost" de la chioşcurile Rodipet!