Două cenuşărese

Educaţia şi cultura sînt veşnicele cenuşărese. Ne-am obişnuit atît de mult să le vedem în mizerie, încît ni se pare că asta este starea lor naturală. Trăiesc din firimiturile scăpate printre degetele domeniilor favorizate, umblă cîrpite şi sînt tratate cu dispreţul cuvenit celor care "nu produc". În plus, prima a fost supusă de toţi miniştrii săi chinurilor unei "reforme" bezmetice, care naşte numai frustrări şi confuzie.

Bugetele Educaţiei şi al Culturii n-au fost vindecate de nanism nici anul acesta. Primul este de numai 4% din PIB, cu 1,22% sub media europeană. Al doilea este încă şi mai ruşinos: 0,15% din PIB. Oricît de bun manager ar fi un ministru, cu aceşti bani nu va putea decît să mimeze progresul. În fapt, cultura românească se va face tot cu căciula în mînă pe la porţile sponsorilor, stînd astfel sub semnul imprevizibilului.

Iar şcoala românească nu va ieşi nici o iotă din mizerie. Fără condiţii de lucru normale, fără lefuri care să-i motiveze şi fără să se bucure de o brumă de respect din partea diriguitorilor treburilor publice, dascălii îşi vor face datoria cu aceeaşi lehamite. Şi asta nu ne poate lăsa indiferenţi, căci de pofta de muncă a profesorilor depinde viitorul acestei naţiuni. Nu exagerăm defel. 15 ani de educaţie făcută la minima rezistenţă au efecte devastatoare. Cele mai vizibile sînt: generaţiile de analfabeţi, lipsa crasă de profesionalism pe mai toate palierele societăţii, răsturnarea scării de valori.

O naţiune se transformă într-o turmă (populaţie, după vorba politicienilor noştri care grăiesc adevărul fără s-o ştie) în absenţa unei bune educaţii şi nu se poate afirma fără o cultură mare. Educaţia şi cultura se hrănesc una pe cealaltă. Sînt vitale una pentru cealaltă şi împreună pentru un popor. Faptul nu este evident pentru guvernanţii noştri post-decembrişti. Ei au faţă de educaţie şi de cultură o atitudine fariseică. Inconştienţi, nu consideră educaţia şi cultura priorităţi naţionale. În principiu, desigur, sînt de acord să dea mai mulţi bani acestora. Dar cînd împart bugetul, le sacrifică invariabil.

În situaţia de decădere morală şi spirituală a României de azi, prima măsură a unui guvern responsabil ar trebui să fie acordarea unui statut privilegiat educaţiei şi culturii. Nu declarativ, ci prin acţiuni concrete. Alocarea unui buget convenabil este doar prima dintre acestea.

Impactul în societate al unei politici educaţionale şi culturale înţelepte ar fi covîrşitor. Să nu uităm că sufletul românului a fost mutilat prin educaţia şi cultura comuniste. Natural, îndreptarea nu va fi obţinută decît printr-o educaţie şi o cultură făcute în sens invers.

Asupra acestei nevoi de ameliorare au atras atenţia şi protestele dascălilor, de la începutul anului şcolar, şi demisia ministrului Educaţiei, Mircea Miclea. Din păcate, Puterea nu a înţeles răspundă cum se cuvine la astel de semnale. Pentru asta avem şi noi, simpli electori, partea noastră de vină, căci i-am votat pe cei care sînt astăzi la guvernare. Iar naivitatea de a fi crezut că ei sînt altfel decît precedenţii nu ne este decît circumstanţă atenuantă.

Claudiu Târziu

Cumpăraţi revista "Rost" de la chioşcurile Rodipet!