Călătoria spre rai a profesorului Emil Iordache

Pierderea bunului şi dragului profesor Emil Iordache (1954-2005), figură luminosă, om frumos şi de o foarte mare generozitate, la mijlocul lunii octombrie, a şocat şi îndurerat lumea ieşeană. Lumea celor care într-adevăr l-au apreciat şi l-au iubit, nu a prietenilor interesaţi şi ipocriţi, care nu mai pridideau cu regretele prin ziarele locale sau cu doliul din bărbi...

Apreciez sinceritatea lui Dorin Spineanu, care a scris cele mai emoţionante rânduri despre cel ce a fost cel mai important traducător al literaturii slave din ţară, un fin intelectual, un mare profesor, şi mai mult decât toate acestea un om.

Iată ce a scris Dorin Spineanu: "Prietene Emil Iordache, dacă eşti (şi eşti) pe recepţie, află că, fără tine, la cafeneaua Boema mă plictisesc cumplit. Dacă dai un semn, dragul meu suflet-viu, vin."

Bunătatea prof. Iordache nu cunoştea limite. Îi ajuta şi pe cei care cândva i-au făcut rău. Una din ultimele lovituri pe care a primit-o Emil Iordache a fost îndepărtarea, în mod mişelesc, din colectivul editorial al unei reviste ieşene, al cărei secretar general de redacţie era, de către cei care o conduceau în mod dictatorial... Bineînţeles că şi aceştia, care în urmă cu două săptămâni îl înlăturaseră din redacţie pe motiv de "incompetenţă" pe omul care tradusese zeci de cărţi din cea mai mare literatură, care scrisese nenumărate volume şi îngrijise tot atâtea ediţii ale diverşilor autori importanţi, la moartea sa erau "foarte" afectaţi...!

S-a dus Emil Iordache şi cu el un model.

În studenţie, cunoştea deja operele fundamentale ale literaturii ruse mai bine decât unii profesori, mulţi dintre aceştia fiind din aceia "pe puncte", care parcurseseră treptele ierarhiei universitare foarte repede, sau, după o expresie la modă astăzi, "au ars etapele"... Era convins, precum Ortega y Gasset, că "misiunea universităţii este cultura" şi în acest sens a luptat permanent spre a determina o schimbare în acest învăţământ românesc "falsificat la toate palierele". Universitatea în cadrul căreia te prefaci că oferi şi pretinzi ceea ce nu se poate nici pretinde şi nici da este o instituţie falsă şi demoralizantă.

A fost şeful Catedrei de Slavistică a Facultăţii de Litere din cadrul Universităţii "Al. I. Cuza" şi titular al cursurilor "Epoci culturale slave", "Literatura rusă", "Laureaţi ai Premiului Nobel", "Antropologie culturală", "Epoci literare slave". Studenţii, vorbind despre profesorul lor, spuneau că "e singurul care a zăbovit în gândurile noastre şi după terminarea orelor de curs. Modul în care vorbea, modul în care, verbal sau nu, comunica, modul în care ne privea şi ne simţea făcea din el o persoană aparte." Susţinea că în învăţământul superior, în construirea Universităţii, trebuie să pornim de la student, nu de la ştiinţă, nici de la profesor. "Universitatea trebuie să fie proiecţia instituţională a studentului..."

Emil Iordache a debutat în anul 1982, în "Suplimentul literar şi artistic", şi a colaborat cu studii şi articole de critică şi istorie literară, recenzii şi prezentări de cărţi, traduceri în reviste precum "Caiete botoşănene" (pe care de fapt el le realiza), "Steaua", "Luceafărul", "Ateneu", "Cronica", "Timpul", "Contrapunct", "România literară", "Observator cultural", "Poesis", "Însemnări ieşene" etc. În urmă cu câteva săptămâni, ne-a oferit un text, care apare în acest număr din ROST, şi ne-a asigurat de tot sprijinul său.

Opera sa cuprinde cărţi de critică literară, studii şi eseuri, traduceri, ghiduri de conversaţie. Exemplificăm cu câteva din titlurile cărţilor sale: Semiotica traducerii poetice (Junimea, 2003), Carte către Serghei Esenin (Timpul, 1995), Evadări din Zoorlanda (Moldova, 1998), Serghei Esenin. Omul şi poetul (Junimea, 1998), Literatura orizontală (Timpul, 1998), Cărţile de pe masă (Timpul, 2000), Studii despre Gogol (Timpul, 2000), Persanul cu nas de argint (TipoMoldova, 2002), Variaţiuni pe marginea subteranei (Convorbiri literare, 2004). A fost cel mai important traducător român din limba rusă şi unul dintre cei mai mari din Europa, tălmăcind nume precum: Feodor Abramov, Casa (Univers, 1985), Iosif Brodski, Din nicăieri, cu dragoste (Timpul, 1995), Mihail Bulgakov, Însemnările unui tânăr medic (Polirom, 2005), F.M. Dostoievski, Însemnări din subterană (Timpul, 1996), Idiotul (Polirom, 1998), Jurnal de scriitor vol I, I, III (Polirom, 1998, 1998, 2000), Jucătorul şi alte microromane (Polirom, 2003), Venedikt Erofeev, Moscova – Petuşki (Cartier, 2004), Pavel Florenski, Stâlpul şi Temelia Adevărului. Încercare de teodicee ortodoxă în douăsprezece scrisori. (Polirom, 1999), Daniil Harms, Mi se spune capucin (Polirom, 2002), Dmitri Merejkovski, Gogol si diavolul (Fides, 1996), Vladimir Nabokov, Clipa de curaj sau Drumul spre Zoorlanda (Panteon, 1996), Boris Pasternak, Doctor Jivago (Polirom, 2000), Andrei Platonov, Moscova cea fericită şi alte nuvele (Polirom, 2003), John Toland, Viaţa lui Adolf Hitler, vol. I (Moldova, 1995), Lev Tolstoi, Anna Karenina (Polirom, 2003), Viktor F. Vostokov, Incursiune în medicina indo-tibetană (Polirom, 2001). S-a străduit permanent, şi a reuşit, să facă mai uşoară învăţarea limbii ruse, alcătuind fie ghiduri precum: Ghid de conversaţie român-rus (Polirom, 2000), Ghid de conversaţie rus-român (Polirom, 2003) sau cursuri audio.

A publicat reportajul-eseu Paşii poetului (Timpul, 2000), în colaborare cu Gellu Dorian, contribuind astfel la mai buna conoaştere a biografiei eminesciene. De asemenea, a tradus în limba rusă, în anul 2000, an dedicat poetului naţional, un volum de poezii, venit după aproape 20 de ani de aşteptare, ce cuprinde, pe lângă poeziile antume foarte cunoscute, poezii postume şi antume religioase, cenzurate în timpul regimului comunist. Mai adăugăm la această impresionantă operă peste două sute de articole publicate în reviste din ţară şi din străinătate şi un manual de jurnalism, pe care, din generozitate, l-a pus la dispoziţia studenţilor pe internet şi care a fost "preluat", fără jenă şi fără a indica autorul, de către o profesoară în cadrul cursurilor pe care le ţinea la o universitate din vestul ţării.

Am fost onorat să particip la compatibilizarea traducerii cărţii Însemnările unui tânăr medic a lui Bulgakov, din punct de vedere a limbajului medical. Avea să fie ultima sa carte.

Nu pot să nu relatez ultima întâlnire cu profesorul Iordache, de la "Boema", când, împreună cu prietenul Dan Mazilu, ne-am bucurat, câteva ore, de prezenţa atât de caldă şi de plină de învăţăminte. Când a aflat că una din cărţile traduse de el, Stâlpul şi temelia adevărului , de Pavel Florenski, era la oferta unei librării la doi poli, ne-a împărtăşit cât de tulburătoare a fost experienţa traducerii acestei cărţi şi, scoţând din buzunar suma amintită, mi-a spus: "Mergeţi şi cumpăraţi cartea!". Tot aşa de tulburat a fost şi atunci când, rugându-l să-mi scrie câteva rânduri pe volumul Moscova cea fericită şi alte nuvele al lui Andrei Platonov, pe care-l considera cel mai mare scriitor al secolului al XX-lea, i-am spus că am cumpărat-o la un preţ şi mai mic!

Va rămâne în amintirea noastră şi prin aceste ultime mirări şi gesturi.

Dumnezeu să-l odihească!

Richard Constantinescu

Cumpăraţi revista "Rost" de la chioşcurile Rodipet!