Sefii clasei politice, repetenti la bun-simt

Am vrut initial sa scriu despre neverosimila ascensiune politica a lui Gigi Becali. Dar recenta înjuratura de birjar rostita de presedintele Traian Basescu la adresa unui jurnalist m-a determinat sa largesc aria si sa surprind cîteva caracteristici ale comportamentului tuturor politicienilor de top de la noi.

Deseori îi auzim pe zisii nostri oameni politici vorbind despre necesitatea schimbarii clasei politice - desigur, toti trebuie înlocuiti, numai vorbitorul în cauza nu. Cum toata societatea româneasca asteapta asta de 17 ani, astfel de cuvinte mai prind înca la alegatori. Asa a câstigat alegerile prezidentiale Traian Basescu în 2004, asa voia sa ajunga iarasi sef peste PSD Ion Iliescu, asa vorbesc si acum Mircea Geoana si cei din PNL (inclusiv unii "disidenti"), cu totii, exponenti ai perioadei comuniste.

Ei, dar mai sunt unii, fie mai noi în politica, fie care nu au simtit înca gustul dulce al aflarii la putere. Vadim, sarmanul, clameaza patetic, de ani buni: încercati-ma si pe mine!; la rândul sau, Dan Voiculescu, din spatele banilor sai, câstigati prin metodele cele mai cinstite, aduce "dovezi" ca... altii au facut politie politica (asta când nu este prea ocupat sa bage în partid fosti PSD-sti, care si-au descoperit brusc convingeri conservatoare), iar sfintii de la PNTCD, reînoiti – zic ei - dupa esecul din 2000, striga din afara Parlamentului ca au gata pregatita o noua generatie de mii de specialisti, binisor trecuti în vîrsta a treia, cu care sa salveze tara. Peste toti acestia pare sa pluteasca - macar în sondaje de opinie - Gigi Becali, nou venit pe scena politica, dupa succesul pe care l-a avut cu "Steaua". Este sau nu Gigi Becali reprezenantul unei noi clase politice, cea pe care o asteapta tara?

Primul raspuns: da, Becali este reprezentantul unei categorii politice în formare. Dar are tara nevoie de el?

Becali compromite Biserica

Gigi Becali se doreste simbolul tinerei generatii – "tineretul nationalist si crestin" –, cu care vrea sa conduca România si careia i se ofera drept model. Om de succes – în afaceri, în sport (ca manager), si mai nou, în politica, Becali, nu este, în opinia mea, deloc potrivit pentru rolul pe care vrea sa si-l asume. În primul rând, pentru ca este îngâmfat, iar mândria este pacatul capital. Se crede preferatul lui Dumnezeu, persoana providentiala trimisa de Cel de Sus pentru a salva tara. Si cum vrea tot timpul "locul unu", el se viseaza presedinte. Sustinerea acelor mase de români învatate doar sa ceara, dar si a unui grup de intelectuali, care se gudura pe lânga el pentru bani, l-au facut sa piarda orice masura. Gigi vrea sa fie presedinte, iar cine nu este de acord devine (asa cum scria si George Pruteanu în "Curentul" din 12 octombrie) "comunist" sau posedat de diavol. L-am auzit recent pe Gigi (OTV, emisiunea lui Dan Diaconescu), trecându-l în aceasta ultima categorie si pe publicistul crestin Razvan Codrescu. Banii îl fac sa se considere "cel mai puternic om din România"; nu are simtul masurii sau al ridicolului si nu stie sa-i asculte si pe altii.

Ceea ce mi se pare cel mai grav însa este ca Becali ar putea compromite Biserica. BOR detine primul loc în încrederea românilor si Gigi s-a gândit probabil ca reprezinta o platforma de pe care sa se lanseze si sa se faca auzit. Bun calcul, dar Biserica îsi pierde astfel din credibilitate. Nu pentru ca-l sustine pe Becali, ci pentru ca astfel se apropie periculos de mult de politica. Or, Biserica nu-si poate permite partizanatul politic; ea trebuie sa ramâna a tuturor credinciosilor sai.

Compromisuri cu "omul lui Dumnezeu"

Cei care nu "au draci" merg spre Becali. De ce? Cei mai multi îi vor banii. Altii, punându-si speranta în el, nu vor sa vada realitatea. Iar cei din a treia categorie, desi realisti, îsi spun ca daca asta este tot ceea ce li se ofera mai bun, atunci trebuie sa mearga pe aceasta cale.

Criticându-l pe Becali, nu fac totusi parte dintre aceia care sustin ca el nu are ce cauta în politica. Becali are charisma si nu este un om fara calitati. E bataios, îi place sa riste si este generos (chiar daca nu putem sti cât din generozitatea sa este din calcul politic). Nu este lipsit de inteligenta si de franchete, dar, mai presus de toate, spre deosebire de altii care doar vorbesc, el face. Daca ar sti sa fie mai mult sponsor decât jucator, daca ar avea abilitatea si decenta de a sta mai în spate, ar face cu mult mai bine tarii si initiativele sutinute de el ar fi bine primite de categorii mai largi de cetateni. Ceea ce spun eu este ca Becali nu trebuie sa fie un model pentru tineri. Pe el nu-l pierde atât lipsa de cultura, cât infatuarea sa tot mai pregnanta.

Dar cine sa-i spuna lui Becali ce sa faca? Cei care îndraznesc sa-i sugereze lucruri ca cele de mai sus sunt extrem de putini, iar influenta lor asupra liderului este redusa, sansele lor fiind mici în continuare datorita temperamentului lui Becali. Ma îndoiesc ca Gigi asculta sau ca va asculta vreodata. Doar el este cel mai puternic, nu? Dar, pe lânga asta, se poate ca cei mai multi dintre apropiatii sai sa doreasca mai mult banii lui, decât binele tarii.

Nu mi-l pot închipui pe acel primar al lui Gigi, din Ilfov, care îi cara geanta în avionul spre Anglia (si pe care Becali – în gluma, sper – îl tot asigura ca va fi primarul Capitalei) având curajul sau interesul sa-l tempereze. Dar poate o va face recentul prim-parlamentar al lui Becali, tânarul Vlad Hogea? Acesta trebuie ca este un caracter deosebit, din moment ce l-a lasat, scurt, pe Vadim, care, indiferent de pacatele sale, l-a facut parlamentar si l-a trimis si în forul legislativ european, ca observator (în mod suspect, la plecarea sa din PRM, nici un "Alcibiade" nu s-a grabit sa-l porcaiasca - asa cum au patit Leonida Lari si toti ceilalti). De caracter frumos a dat dovada Vlad Hogea si când, la emisiunea "6! Vine presa!", din 5 octombrie, de la "B1 TV", nu l-a scos pe Gigi, din "domnul George Becali" (ca de, da mai altfel "George", când esti presedinte), de unde se vede treaba ca limba e lunga si fina cînd vrea. Ma tem însa ca Hogea a sarit din lac în put, cu acesta miscare politica, chiar daca, probabil, calculeaza ca sansele de a ajunge parlamentar PNG sunt mari în 2008. Sau poate stie ca vor fi anticipate.

Basescu, un tovaras pe cinste pentru Becali

Oricum, este cam nedrept ca intelectualitatea, cu unele exceptii, îl gaseste pe Gigi Becali odios pentru scena politica, în vreme ca Traian Basescu, ditamai presedintele tarii, se misca pe coordonate similare.

Fostul lup de mare are si el calitati (asa îmi linistesc constiinta, ca l-am votat). Totusi, singura iluzie pe care am avut-o în legatura cu el în noiembrie 2004 a fost aceea ca ar fi fost posibil ca functia pe care o viza sa-l faca sa fie mai atent la comportament. Însa, acum cred ca mai bine nu lasi "nici o dâra" (vorba lui despre Emil Constantinescu - desi acuzatia era lipsita de substanta) decât sa lasi o dâra de invective si atitudini nedemne de functia pe care o detii. "Golden Blitz", "Potcoava", Elena Udrea, petrecerea cu Becali, zvonurile legate de condusul masinii în stare de ebrietate si de înjuraturile din noapte (situatie mentionata Dinescu, la "Realitatea" TV, la emisiunea lui Stelian Tanase), sau cele despre rapirea jurnalistilor în Irak – iata o serie care, continând si formularea "gaozar", ma face sa-l regret deja pe Emil Constantinescu. Înca mai sper sa se îndrepte, pentru ca altfel – si perspectiva asta ma îngrozeste – voi ajunge poate sa-l regret si pe Ion Iliescu (macar celebra "mai, animalule" a fost lansata la nervi).

Ei nu pot fi modelele noastre

Despre C.V. Tudor nu ma mai obosesc sa scriu decît ca a compromis nationalismul, cum Dan Voiculescu a compromis conservatorismul. Mai ramâne doar ca miliardarul din Pipera sa compromita ideea crestina. Iar presedentia da cu presa de pamânt, lezînd unul dintre drepturile fundamentale ale unui om liber, cel la cuvînt. Comportamentul tuturor acestora denota un dispret profund pentru multimea pe care o numesc popor/ populatie si pe care vor sa o conduca. Un dispret care n-are nimic de-a face nici cu învatatura crestina (culmea, toti acestia se dau ortodocsi smeriti si apar ca paduchiul în frunte la sarbatori), nici cu datoria unui politician responsabil si nici macar cu bunul-simt românesc de care altminteri facem atîta caz.

Daca asa ne respectam între noi, daca asa ne gratuleaza ai nostri politicieni, de ce sa ne mai miram atunci ca avem probleme cu strainii, care ne trateaza ca pe niste necuvântatoare bipede. Sa nu uitam de batrânul accidentat la Constanta de un militar american, de moartea lui Teo Peter si de cea a tânarului regizor Cristian Nemescu, la Bucuresti, accidentati de un american si respectiv de un englez, de recentele violente ale unor soldati americani într-un bar din Bistrita - toate acestea ramase nepedepsite de justitie.

Nu, nu avem nevoie de astfel de modele: nici de Vadim, nici de Voiculescu, nici de Becali, nici de Basescu. Tinerele generatii nu au ce face cu astfel de exemple, nici din punct de vedere politic, si cu atât mai putin din punct de vedere moral.

Mihail Albisteanu

Cumpăraţi revista "Rost" de la chioşcurile Rodipet!