Dogma post-democratiei si slujitorii ei

Adevarul nu exista, ci doar "corectitudinea politica"

În urma unui articol publicat în numarul 87, din 30 aug. 2007, al revistei "Cultura", cu titlul "Eterna tiganiada", colegului meu Alexandru Bogdan Duca a fost acuzat de rasism de catre Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii (CNCD). Textul, caruia i s-ar putea reprosa pe alocuri ca este vag ironic, aduce în discutie o problema deosebit de serioasa: aceea a etniei romilor si a dificultatilor cu care societatea actuala se confrunta datorita lor. Afirmatiile autorului nu sunt noutati absolute, ci reprezinta mai curând exprimarea transanta a unor probleme pentru care România este blamata de multe dintre tarile Uniunii Europene.

"Rromii sunt o populatie care nu se lasa asimilata, ci opune o rezistenta deosebit de puternica la orice forma de civilizatie si la orice proces de civilizare, o populatie lipsita (cu exceptii individuale, desigur) de orice simt civic fata de patria de adoptie, traind într-o continua stare de promiscuu optimism" – este una dintre afirmatiile incriminte de CNCD. Indiferent de hermeneutica la care am apela si de ce parte ne-am situa, ne este cu neputinta sa trecem sub tacere un adevar care nu tine de complicate si vaporoase argumente, ci de fapte. Acela ca tiganii refuza sistematic sa se integreze în societatea actuala, sa accepte valorile acesteia si sa duca un mod de viata în acord cu valorile respective. Aceste probleme au facut obiectul a nenumarate reportaje si studii si sunt sutinute de fapte incontestabile; pur si simplu asa au stat mereu lucrurile, iar dovezile istorice abunda aici pentru cei care doresc sa deschida un banal manual de istorie. Autorul îsi ia însa o precautie în plus si noteaza între paranteze "cu exceptii individuale, desigur", dând astfel de înteles ca generalizarea lui nu este una facuta în "logica lui Ares".

Articolul care continua în acelasi stil ar merita o analiza amanuntita si completa, însa nu este nici locul, nici scopul acestor rânduri. Acestea urmaresc altceva si fragmentul citat mai sus este îndeajuns de relevant pentru a discuta o problema într-adevar grava, poate mai grava, cu permisiunea prietenului meu, decât aceea a "eternei tiganiade", care nu este altceva decât un banal pretext, problema libertatii de exprimare, în special, si aceea a libertatii, în general, într-un stat post-democratic a carui politica este "corectitudinea politica" si care a gasit în CNCD întruparea fireasca si perfecta a ideii supreme.

Avem de a face cu un fapt foarte simplu: transant spus, corectitudinea politica se auto-instituie ca valoare suprema într-o lume în care o întreaga scara de valori a fost deja înmultita cu zero.

Imperativul scoaterii simbolurilor religioase din scoli a venit firesc, desi pentru unii a parut ceva neasteptat si grotesc. El facea însa parte din strategia "loviturii de stat" a corectitudinii politice împotriva valorilor pe care este construita întreaga civilizatie europeana. Acest lucru a fost posibil pentru ca dintr-o data corectitudinea politica a devenit superioara oricarei alte valori. Si atunci CNCD a fost instrumentul de punere în opera a acestei politici.

În cazul autorului articolului "Eterna tiganiada", libertatea de a constata fapte nu poate fi acordata, tocmai pentru ca ar fi subminata astfel suprematia corectitudinii politice. E interesant unde se poate ajunge sau cât de departe se poate merge pe acest drum. Sigur, va deveni din ce în ce mai primejdios sa faci afirmatii despre vreo minoritate sau alta si, pâna la urma, îti vei dori sa faci parte din una din ele. În felul acest corectitudinea politica ar putea lucra în favoare ta.

Un raspuns la întrebarea cu privire la cât de departe se poate merge ne ofera chiar articolul din care am reprodus mai sus câteva rânduri: "Televiziunilor li s-a cerut sa nu îi mai discrimineze pe tigani. Nu mai e voie sa mai auzim si sa vedem prea multe stiri negative cu privire la rromi. Este imoral sa spui tiganului ca este tigan, daca acel tigan este infractor, caci, cum spun filosofii moralisti ai vremurilor noi: «infractiunea nu are apartenenta etnica»". Aici nu ma pot opri sa constat, fara voia prietenului meu, ca în subtext este vorba de un atac transant la adresa CNCD de vreme ce nu poate fi corect politic sa pui în dicutie însasi corectitudinea politica. Aceasta este o problema filosofica a principiului sus-numit, care seamana cu imposibilitatea principiului verificationist popperian de a fi el însusi supus verificarii empirice. Problema esentiala pe care aceste rânduri o invoca poate însa trece usor neobservata. A prezenta stiri referitoare la rromi nu poate, sub nici o forma, însemna discriminare, atâta vreme cât informatiile sunt impartiale si prezinta un manunchi de fapte. Discriminarea o pot face doar perspectivele deformate si neadevarate, nu însa prezentarea faptelor. E ca si când ai cere prezentatorului de stiri meteo sa indice pentru a doua zi soare si temperaturi ridicate indiferent de prognoza. Faptul este ca aceasta auto-proclamata dogma a corectitudinii politice nu are nici o problema în a ignora faptele si a desconsidera adevarul, si în ceea ce priveste acuzatia adusa împotriva lui Al. Bogdan Duca nu despre altceva e vorba.

Sigur, si CNCD, ca institutie, si dogma corectitudinii politice pe care o pune în aplicare sunt perfect legale si din acest punct de vedere inatacabile (desi, sper, nu mai presus de lege). Însa, împotriva lor ar trebui sa se ridice, cât o mai poate face si înainte sa aiba el însusi de suferit, bunul simt.

Paul-Gabriel Sandu

Cumpăraţi revista "Rost" de la chioşcurile Rodipet!