Ovidiu Hurduzeu, Mircea Platon

A treia forţă: România profundă

O carte cu potenţial exploziv, A treia forţă: România profundă, de Ovidiu Hurduzeu şi Mircea Platon a fost publicată recent de editura “Logos” din Bucureşti.

Autorii, aflaţi de multă vreme pe tărîm american, spun limpede ce vor cu acest volum: „Publicăm aceste eseuri în speranţa că vor ajuta la coagularea unei «a treia forţe». Între capitalismul foştilor comunişti şi marxismul de salon pe banii corporaţiilor occidentale, între cîrdăşia politico-economică pozînd în piaţă liberă şi lichelismul ideologic-corporat pozînd în nonconformism de stînga, între vechiul şi noul establishment, România profundă a dispărut în exil interior sau propriu-zis. Propunem acest manifest la două mîini în nădejdea că va ajuta la identificarea unei «a treia căi». Una de întors acasă.“
Credem că sînt mari şanse să reuşească.

Ion Vlăducă, Dumitru Popescu, Gheorghe Fecioru

Acceptăm unirea cu monofiziţii?

Editura “Predania” şi Schitul "Sf. Dimitrie" - Lacu (Muntele Athos) au scos volumul Acceptăm unirea cu monofiziţii? - Românii ortodocşi între optimism, dezinformare şi apostazie, un studiu teologic amănunţit şi documentat, semnat de Ion Vlăducă, drd. Dumitru Popescu şi drd. Gheorghe Fecioru.

Întemeiată pe o cercetare exhaustivă, cartea caută să lămurească cititorului român o problemă mai puţin cunoscută – cea a dialogului contemporan cu bisericile anticalcedoniene (coptă, armeană, siro-iacobită, etiopiană, eritreană şi indiană), măsura în care acest dialog a fost unul rodnic şi în duhul predaniei dreptslăvitoare, precum şi urmările sale în planul vieţii Bisericii Ortodoxe, îndeosebi a celei din România.

Bisericile anticalcedoniene s-au despărţit de Biserica Ortodoxă în secolul al V-lea, refuzînd să primească cel de-al Patrulea Sinod Ecumenic, de la Calcedon, precum şi pe cele care le-au urmat. Sinodul de la Calcedon a desluşit şi a dezvoltat dogma hristologică a Bisericii, arătînd că Hristos are două firi (dumnezeiască şi omenească), "nedespărţite, neîmpărţite, neamestecate şi neschimbate;" cei ce s-au împotrivit acestui Sinod Ecumenic, susţinând că Hristos are o singură fire (dumnezeiască), s-au numit "monofiziţi."

Corina Bistriceanu Pantelimon

Sacralitatea răului

Rîndul titlurilor de calitate de la editura “Lumea credinţei” se îngroaşă cu încă unul: Sacralitatea răului. Studiu de sociologie a tradiţiei, de Corina Bistriceanu Pantelimon. Autoarea observă că “în înţelegerea românească a binelui şi a răului există o zonă a păcatelor imanente omenescului; a-ţi nega apartenenţa la această zonă înseamnă a-şi renega «natura», a te sustrage cu trufie greşelii îngăduite de Dumnezeu ca măsură sau, cum ar spune Noica, ca «hotar» al omului”.

C.S. Lewis

Surprins de bucurie

Cartea, apărută la editura “Humanitas”, este Povestea unei convertiri. C.S. Lewis, cunoscut publicului larg mai degrabă ca autor de poveşti fantasy, a devenit dintr-un ateu manifest un apologet creştin de primă mînă, onsiderat de unii cel mai mare al secolului trecut. Scrierile şi mai ales conferinţele sale despre creştinism erau atît de convingătoare pentru că izvorau din încărcătura emoţională a propriei convertiri. “Surprins de bucurie este, în fond, o autobiografie spirituală: în spatele vieţii exterioare se conturează evoluţia lăuntrică a autorului de la credinţa convenţională a copilăriei la necredinţa frivolă din prima tinereţe şi, în fine, la credinţa profundă în Dumnezeul creştin” – spun editorii.

John Chryssavgis

Sfîntul Ioan Scărarul

Sub titlul complet Sfîntul Ioan Scărarul – de la Pustia egipteană la Muntele Sinaiului, editura “Sophia” publică un larg comentariu al părintelui John Chryssvgis care îşi propune să arate că, deşi scrisă pentru monahi, Scara Sfîntului Ioan Scărarul este o carte despre om, pentru toţi oamenii. “Supunîndu-se exigenţei mărturisite de la bun început, proprii teologiei patristice, de a privi în permanenţă fiinţa umană ca un întreg şi în cadrul relaţiei cu Dumnezeu şi cu întreaga creaţie, autorul analizează atent temele principale cuprinse în Scara în lumina învăţăturii patristice privitoare la om. Aflăm astfel nu doar care sînt ideile ce l-au influenţat pe Sfîntul Ioan, ci şi felul în care el însuşi a marcat teologia răsăriteană ulterioară” – explică editorii.

Ierom. Visarion Moldoveanu

Ecumenismul

Editura “Vicovia” (Bacău) pune la dispoziţia creştinilor mai puţin avizaţi o carte lămuritoare, Ecumenismul – în întrebări şi răspunsuri pe înţelesul tuturor, de Ierom. Visarion Moldoveanu. Despre acest mic volum care demontează erezia ecumenistă (înţeleasă ca tendinţă de amestecare a credinţelor şi de îndreptare spre o biserică unică, dar unită administrativ, nu în duh şi în comuniune cu Dumnezeu) autorul scrie: “Ecumenismul în esenţă nu este altceva decît o oglindire răsturnată, o dublură stîlcită a Crezului Bisericii. Dacă cel ce se numeşte pe sine ortodox ar înţelege cu adevărat ceea ce cu buzele rosteşte: Cred întru Una, Sfîntă, Sobornicească şi Apostolească Biserică, nu ar mai putea fi uşor sedus de mitul «bisericilor» din Prostentatism”.

Cumpăraţi revista "Rost" de la chioşcurile Rodipet!