numarul 8, octombrie 2003

Împotriva noii Constitutii

În lipsa competentei si a onestitătii, politicianul român are măcar o calitate: mobilitatea opiniilor. Cum îsi schimbă pozitiile politice partidele de la noi, mai rar vezi pe altundeva. Bunăoară, PSD si PRM – două fete ale aceluiasi Golem strîns în zăbala nemuritoarei Securităti – au devenit, hodoronc-tronc, din adversare înversunate ale aderării României la NATO si UE, cele mai aprige sustinătoare ale integrării euro-atlantice. În argumentarea proaspetei lor optiuni, ele ating deseori grotescul si absurdul. (1)

Ei bine, drumul celor două partide spre Europa s-a despărtit în fata pietrei de hotar numite Constitutie.

PSD a reusit să treacă prin Parlament modificările Constitutiei de la 1991 (2), în ciuda împotrivirii vehemente a PRM – principalul partid de opozitie. Pe 19 octombrie românii sînt chemati la urne, să aprobe sau nu Constitutia. PSD ne îndeamnă să votăm “Da pentru Constitutie, Da pentru Europa”. Insinuînd că, pentru a fi acceptati în UE, trebuie să adoptăm această Constitutie. Însă legătura dintre noua Constitutie a României si Europa este cel mult asemenea celei dintre pălmasul Ion si Primăria prin fata căreia merge la muncă.

Înfuriat că nu i s-au luat în considerare amendamentele, PRM amenintă cu un boicot al Constitutiei.

Această înfruntare îl aruncă pe cetăteanul informat si lucid într-o dilemă: dacă votează pentru noua Constitutie, consimte la stirbirea suveranitătii României; dacă votează împotrivă, riscă să fie taxat drept extremist si anti-european.

Noi întelegem că interesul national este deasupra celui particular. Drept pentru care vom vota contra Constitutiei în această formă.

Evident, Constitutia din 1991 trebuia revizuită. Însă radical. Şi-apoi, românii trebuiau să fie bine informati asupra modificărilor, ceea ce nu s-a făcut si nici nu mai este timp să se facă.

Prin schimbările propuse, PSD nu vrea să dea tării o Lege fundamentală, care să însănătosească viata publică românească si să pună bun temei pentru ridicarea României din mocirla în care a vîrît-o comunismul, ci încearcă să-si creeze noi pîrghii pentru a rămîne la putere.

În noua Constitutie sînt prevederi inacceptabile pentru un stat national, unitar si suveran.

De pildă, acordă limbii maghiare statutul de a doua limbă oficială în stat. În localitătile unde o minoritate natională are o “pondere semnificativă” se asigură folosirea limbii sale (oral si în scris) în relatiile cu administratia si cu justitia.

Întîi, mentiunea “pondere semnificativă” este de natură să nască abuzuri. Semnificativ poate fi 10, 20 sau 90 %. Apoi, de ce ar trebui să vorbească autoritătile unui stat national limba unei minorităti, în conditiile în care, la rigoare, se pot sluji de un interpret? O dată ce autoritătile sînt silite să facă asta, se statuează o a doua limbă oficială în stat. Astăzi, această limbă poate fi maghiara (în cel putin 3-4 judete), mîine ar putea fi tigăneasca. În fine, românii nu vor mai putea ocupa posturi în administratia si în justitia din anumite judete dacă nu vor cunoaste limba minoritătii aflate acolo în proportie semnificativă. Astfel, se obtine federalizarea de facto a tării. Va mai fi necesară, probabil, o guvernare PSD-UMDR pentru ca federalizarea să fie recunoscută si de jure.

Mai departe, alte prevederi amendabile ale Constitutiei noi: înlesneste transformarea ordonantelor de urgentă ale guvernului în legi (fără să restrîngă posibilitatea emiterii acestora); cetătenii UE pot deveni proprietari de pămînt în România si pot ocupa functii si demnităti în autoritătile locale; presedintele tării nu-l poate revoca pe premier; parlamentarii sînt în continuare protejati de imunitate. În plus, PSD caută să oficializeze un fals istoric, făcînd vorbire (a art. 1, al. 2) despre idealurile Revolutiei din decembrie 1989, cărora, chipurile, li s-ar subordona statul român. Or, în ’89 a fost o lovitură de stat, nicidecum o revolutie.

Una peste alta, prevederile care aduc atingere interesului national precumpănesc asupra celor benefice – care ar putea fi adoptate oricînd prin legi organice. În aceste conditii, toti cetătenii responsabili trebuie să meargă la referendum si să voteze contra noii Constitutii. Parlamentul va fi silit să refacă Legea fundamentală a statului în folosul nostru, al tuturor.

P. S:

Din păcate, prea putine persoane onorabile s-au pronuntat pentru respingerea Constitutiei. În schimb, o seamă de exponenti ai unor organizatii de butaforie au iesit la rampă, compromitînd ideea. Nu e prima oară cînd national-comunistii îsi dau mîna cu epigonii legionarismului, pozînd în reprezentanti ai societătii civile si dinamitînd astfel o pozitie corectă, pe care ar trebui să o sustină organizatii si personalităti credibile. De asemenea, nu se întîmplă întîia dată ca nume nepătate să fie atrase, prin viclesug, într-o astfel de diversiune.

1. Recent, C.V. Tudor a perorat, într-o emisiune la Prima TV, neconvingător, dar pătimas, despre necesitatea ca România să renunte la atributele suveranitătii sale pentru a fi primită în UE.

2. PSD (zis, pe rînd, PDSR, FDSN,  FSN) este, de fapt, si tatăl Legii fundamentale din ’91, validată de popor tot prin referendum, la capătul unui sir de diversiuni, presiuni si manipulări murdare, orchestrate de tovarăsii lui Ion Iliescu.

Claudiu Tarziu