Desfiinţarea şcolilor din satele româneşti, un episod din

Deznaţionalizarea forţată a românilor din Bulgaria

Subiectul pe care Romanian Global News l-a adus în atenţia opiniei publice din România privind închiderea şcolilor din localităţile cu populaţie majoritar românească din Bulgaria, a stîrnit atît dezbateri pe forumurile de discuţii aflate pe internet cît şi interesul presei de la noi. Aflat în vizită la Bucureşti, dl. Ivo Gheorghiev, preşedintele Asociaţiei "AVE" de la Vidin, una din organizaţiile iniţiatoare a programului de clase de limba română pentru copiii comunităţii, a acordat un interviu în exclusivitate pentru Romanian Global News, pe care îl redăm în continuare.

RGN: Se închid şcolile românilor din satele Delaina şi Rabrovo?

I.G.: În primul rînd, precizez că aceste şcoli nu sînt româneşti, aşa cum am văzut ca a spus presa din România. Şcolile în discuţie sunt unicele şcoli de stat, deci bulgăreşti, din satele cu populaţie compact românească. Ne-am bucura să fie şcoli româneşti dar ştiti că în Bulgaria nu există aşa ceva şi nici nu întrevedem în viitorul apropiat să fie. Procesul de asimilaţie a populaţiei româneşti continuă, iar închiderea acestor şcoli nu face decît să definitiveze un proiect diabolic început cu mai multe decenii în urmă şi continuat de regimul comunist bulgar în care monoetnicitatea era lege. Închiderea şcolilor din aceste sate româneşti însă este extrem de periculoasă deoarece oamenii vor fi nevoiţi să îşi lase copiii să meargă la cel puţin 20 de kilometri distanţă, pînă la primul oraş cu şcoală, iar în Bulgaria transportul şcolarilor nu este asigurat. Nimeni nu a pomenit că dacă şcoala din Delaina sau Rabrovo se desfiinţează, copiii vor fi preluaţi organizat şi duşi în alte localităţi. Autorităţile centrale doar au anunţat directorii de şcoli că, dacă nu se găseşte numărul necesar de copii, aceste unităţi vor fi închise, fără a se da o alternativă, decît aceea ca pînă la sfîrşitul săptămînii viitoare (8 oct., n.n.) să facă bine să găsească încă un copil, cum este cazul şcolii din Rabrovo, sau colectivul necesar formării claselor, în cazul şcolii din Delaina.

Noi credem că intenţionat se doreşte desfiinţarea acestor şcoli, pentru a se continua procesul de sărăcire în care este menţinută populaţia din zona Vidinului şi împrejurimi, care, repet, este populaţie compact românească. Bulgaria nu are nici un interes ca noi să ne dezvoltăm economic sau cultural. Regiunea noastră este cu cel mai mic standard de viaţă de pe tot teritoriul bulgaresc. Împiedicarea copiilor să meargă la şcoală în localităţile natale ar arunca populaţia respectivă într-un nivel cultural şi spiritual inferior restului populaţiei, iar acest lucru se cheamă discriminare etnică! Sărăcia materială şi sărăcirea spirituală a populaţiei româneşti din zonă este un bici al autorităţilor bulgăreşti. Noi nu avem dreptul la educaţie în limba maternă, pentru că Bulgaria încă mai are paşi mari de făcut în procesul de recunoaştere şi acordarea drepturilor minorităţilor naţionale.

RGN: În aceste şcoli se predă în limba română la vreo oră de studiu?

I.G.: Nu există clase de limbă româna! În satul Rabrovo am organizat cursuri de română private, susţinute de organizaţia noastră şi finanţate privat. Deci nu este vorba de un sistem public şi oficial de predare a limbii române. Aşa ceva nu există încă în nici o şcoală din zona noastră! Ar trebui ca România să se implice mai mult în apărarea pe plan internaţional a drepturilor pentru românii de aici.

RGN: Vă ajută în vreun fel statul bulgar?

I.G.: Nu. Vă dau doar exemplul grădiniţei din satul meu, Rabrovo, unde de zece ani copiii nu au mai primit materiale didactice noi şi unde educatoarele nu au cu ce să lucreze. Copiii vin de-acasă cu ce mai au ca să poată învaţa ceva. Este un fel de epoca de piatră!

Asociaţia noastră a strîns peste 200 de cereri din partea părinţilor pentru învăţămînt în limba maternă, cereri pe care le-am transmis autorităţilor bulgare competente. Nu am primit nici un raăspuns, ba aă putea spune, fortînd un pic nota, că desfiinţarea şcolilor acestea a fost răspunsul lor. Legea prevede învăţămîntul în limba maternă, dar se întîmplă potrivit vorbei "ce stăpînul permite, nu dă voie pîndarul": legea ne permite dar în teren nu este aplicată. De mai multe ori s-a pus în discuţie acest lucru de către delegaţiile oficiale care au venit de la Bucureşti. Declarativ, ambele părţi au promis totul, după care am rămas tot aşa cum sîntem şi azi.

RGN: Aţi cerut oficial autorităţilor locale sau centrale bulgăreşti o amînarea a deciziei de închidere a acestor şcoli?

I.G.: S-au făcut scrisori ce vor fi trimise inspectoarei generale şi autoritătilor oraşului Vidin, pentru a încerca să găsească o formulă de compromis ca aceste şcoli să nu dispară. Vom cere şi în continuare predare în limba maternă pînă cînd se va înţelege că nu se pot eschiva de la acordarea acestui drept elementar stipulat în Charta Drepturilor Omului, ca fiecare aşa cum l-a lăsat Dumnezeu să înveţe pe limba lui, pe limba strămoşilor lui. Mai mult de atîta, ce să facem? Nu ne rămîne decît Dunărea, poate ea ne vrea, că altfel pentru bulgari sîntem trădători de neam, iar pentru români sîntem o pacoste în plus!

Cumpăraţi revista "Rost" de la chioşcurile Rodipet!