Deconspirare si reforma în BOR

Dosariada de la CNSAS a atins recent un nou segment al societatii românesti: cultele. Evident, accentul cade în primul rând pe activitatea si comportamentul înainte de 1990 al Bisericii Ortodoxe Române, dar si al Bisericii catolice si mai apoi asupra activitatii altor culte si miscari, considerate, unele dintre ele (si ma refer aici mai ales la Martorii lui Iehova), subversive, de catre autoritatile comuniste.

Nimeni nu-si face iluzia ca degetul acuzator îndreptat catre Biserica ortodoxa ar fi altceva, în esenta, decât un indicator care sa abata atentia opiniei publice de la dosarele de securitate ale politicienilor. Totusi, în conditiile în care, la 17 ani de la evenimentele din decembrie 1989, spre deosebire flagranta de alte state foste comuniste, societatea româneasca se zbate astazi sa-si regaseasca sistemul de valori si, printr-un efort de vointa, sa se scuture de balastul unui trecut imoral, este normal ca mult dezbatuta deconspirare sa cuprinda toate domeniile vietii publice românesti. Disputa cea mai aprinsa s-a concentrat asupra cererii ca si viata religioasa din perioada comunista sa intre, în ceea ce priveste posibilitatea colaborarii cu securitatea a clerului, sub lupa CNSAS.

Voi spune de la bun început ca noi, cei de la ROST, dorim curatirea societatii românesti în toate segmentele sale – si asta fara a fi (asa cum uneori am fost acuzati) habotnici. Nu militam pentru o societate de sfinti, ci pentru acea "minima moralia", care îmbina ideea libertatii individuale cu aceea a normelor absolut necesare, care permit functionarea societatii, în acelasi timp cu propasirea natiunii române. Dar, asa cum altadata unii ne acuzau ca suntem "oamenii Moscovei", probabil ca, datorita criticii noastre referitor la unele tare ale Bisericii ortodoxe, vom fi acum acuzati ca suntem "vânduti Occidentului" ateu, care, nu-i asa, criticând relele din Biserica, urmareste de fapt sa o distruga. Spun asta, deoarece, în ultima perioada au aparut din neant o serie de vajnici "aparatori" ai Bisericii Ortodoxe. PC, PNG, PRM, chiar PD, PSD si PIN s-au ridicat în sprijinul BOR, atacata, chipurile, de CNSAS.

Ce-i mîna pe ei în lupta

Motivele principale, cred eu, sunt doua. Ambele privesc, nu binele BOR, pe care acestia îl proclama, sufocati de indignare, în mass-media, ci binele propriu, astfel ca actiunea în sine a acestor contestatari nu este altceva decât ipocrizie pura. Ei nu urmaresc altceva (cel putin unii dintre acesti actori, care au mari "bube în cap") decât sa-si scape proprii membri si conducatori de partid din "ghearele" CNSAS. Primul dintre motive îl reprezinta necesitatea de a crea exceptii. Poate suna bizar, dar va asigur ca nu este. Una dintre cauzele fundamentale pentru care s-a prabusit Vechiul Regim în Franta, la 1789, a fost imposibilitatea de a reforma finantele, printr-o lege care sa impuna un impozit echitabil, care sa fie platit de toti locuitorii regatului. Existenta "starilor" în societate permitea aparitia exceptiilor (scutirilor) de la plata. O exceptie atragea dupa sine altele si, astfel, toate legile care au încercat sa salveze monarhia au esuat. Asta cauta si sus-numitii petenti: o exceptie. Ei stiu foarte bine ca "scutirea" care se va da BOR, va trebui data tuturor cultelor, apoi si miscarilor "spirituale" de underground, din perioada comunista. Bresa astfel creata poate fi apoi marita inteligent pentru a ruina întreaga actiune de deconspirare. Al doilea motiv, la fel de egoist, este cel electoral. Se stie ca în toate sondajele, BOR se bucura în cea mai mare masura de încrederea românilor. Este pur si simplu o modalitate de a crea simpatii, care se pot transforma apoi în voturi, în caz de alegeri anticipate.

Timpul autodeconspirarii preotilor a trecut

În ce priveste deconspirarea legaturilor pe care unii membri ai clerului le-ar fi avut cu fosta Securitate, eu cred ca interventia CNSAS în aceasta chestiune este necesara. Daca Sinodul ar fi vrut sa faca lumina în aceasta problema, era timp, 16 ani, s-o faca. Poate acest imbold îi va hotarî sa apuce taurul de coarne. Daca nu se face acum deconspirarea, lucrurile pot evolua în rau, în conditiile luptei tot mai accentuate din BOR, dintre traditionalisti si sincretisti. S-a spus ca nu este normal ca mirenii sa-i judece pe preoti si ca doar Sinodul o poate face, ca nu se pot amesteca institutiile laice în treburile interne ale BOR. Dar daca ar fi vorba de un caz penal, de crima sau furt, produse, doamne fereste, de vreun slujitor al Bisericii? Nu ar trebui sa intervina autoritatile statului? Nu spune nimeni ca vreo fata bisericeasca va fi pedepsita în vreun fel pentru colaborarea cu Securitatea. Dar noi, pacatosii de rând, avem dreptul de a sti cine ne pastoreste. Credinciosii au dreptul de a-si alege duhovnicii, asa cum au dreptul de a-si alege medicul. Nimeni nu te poate obliga sa ai un duhovnic care a turnat la Secu’. Si alegerea nu o poti face decât în cunostinta de cauza, stiind adevarul.

Apoi, noi ne înfierbântam, gândindu-ne la BOR. Dar sa ne amintim ca în România exista si alte culte. Daca nu vrem sa aflam despre dosarele de securitate ale BOR, va trebui sa pastram tacerea si nestiinta si în cazul celorlalte culte. Exceptia produce alte exceptii. Curând MISA si alte organizatii similare vor cere, pe baza de reciprocitate, sa fie tratate la fel. Vazând ca se poate, lichelele de orice tipologie vor transforma toate aceste culte si asociatii în locuri de refugiu. Parca nu era suficient ca BOR gazduieste tot felul de neaveniti, preoti "din tata în fiu", care îsi lasa "mostenire" parohiile, care au dat la Teologie pentru ca vor sa aiba o viata buna, lipsita de griji materiale, care sunt mai preocupati de bani si de ultimele tipuri de masini aparute, decât de credinciosi.

Epurarea de lichele a BOR

În acest context, revin la necesitatea ca Biserica Ortodoxa Româna sa se lepede de oamenii si de faptele care nu îi fac cinste. Nu vreau sa generalizez, dar Biserica îsi are uscaturile ei si - poate gresesc - dar mi se pare ca acestea sunt tot mai multe. Cred ca este timpul sa nu mai ascundem gunoiul sub pres. Biserica are nevoie de o grabnica si completa curatire. Desigur, aceasta nu se poate face decât din interior, de catre Sinod, iar nu de catre mireni. Dar Biserica trebuie sa devina transparenta. Nu este nimic mai odios decât pastorul mincinos, care îsi conduce turma în prapastie. Nu pot fi sigur ca unii preoti nu au turnat la Securitate, inclusiv spovedania unor credinciosi. Si spun asta pentru ca alte tare ale Bisericii se vad cu ochiul liber. Oare Iisus i-a îndemnat pe unii preoti sa ia, cum se spune, si de pe viu si de pe mort? Oare El le-a ordonat sa-si faca vile, sa-si cumpere masini scumpe si sa-si creasca rau progeniturile? Am vazut copii de preoti foarte rau educati, dintre care unii au ajuns mai apoi preoti. Daca nu-ti poti stapâni copiii, cum vei putea conduce turma? Sa ne întelegem, nu spun ca preotii (si nu ma refer aici la calugari) trebuie sa fie saraci - au familii si trebuie sa le întretina. Ba, ei chiar trebuie sa fie, la sate, modele de gospodari, pentru a fi urmati de întreaga comunitate. Dar Iisus spunea ca mai usor va trece camila prin urechile acului, decât va intra un bogat în împaratia cerurilor. Preotii ar trebui sa se aplece mai putin asupra problemelor economice si mai mult asupra sufletelor crestinilor. La fel, ar trebui sa se detaseze de viata politica - nu însa de cea publica, caritabila si nici de marile probleme care hotarasc soarta neamului (acolo, sfatul Bisericii este asteptat si dorit). Biserica nu are ce cauta însa în luptele politice si este de neconceput ca, asa cum s-a mai întâmplat în campaniile noastre electorale postdecembriste, preotul sa sfatuiasca enoriasii cu cine sa voteze si cu cine nu.

În plus, multi preoti lasa de dorit în ceea ce priveste cultura generala si chiar pregatirea lor teologica - am vorbit cu unii care abia de "rupeau" câteva elemente din ceea ce îndeobste numim cultura Vechiul Testament. Din pacate, regasim coruptie, incultura, carierism, lichelism, impostura, parvenitism, dorinta de înavutire si printre preoti. Si în plus - aici constatam ca, din pacate, ne deosebim în rau de catolicism – Biserica Ortodoxa (nu doar în România) se confrunta cu problema obedientei înaltilor prelati fata de conducerea politica, mai ales daca aceasta este autoritara.

Drept este si ca cei din exteriorul Bisericii, si mai ales partidele politice, nu ar trebui sa se amestece în problemele interne ale acesteia. Dar indiferent de presiunile si ingerintele, tot mai multe si mai puternice, care se manifesta asupra Bisericii, aceasta trebuie sa treaca printr-un proces de curatire. Desi se spune ca preotii trebuie sa-si traga pacatele doar înaintea lui Dumnezeu, iar nu în fata mirenilor, pâna la justitia divina, Biserica Ortodoxa Româna, ca institutie, va ajunge totusi în fata judecatii publice, care se va manifesta, nu la tribunal, ci prin dezinteresul pe care laicii i-l vor arata. Daca Biserica nu-si reia rolul sau fundamental, de aparare si de calauzire a credintei ortodoxe si a natiunii române, fiind un bun exemplu prin preotii sai curati, va pierde definitiv locul pe care îl are astazi în încrederea românilor si în societate. Deja nu mai este deloc mic riscul ca BOR sa devina unul dintre multele si tot mai putin importante si lipsite de credibilitate culte dintr-o tara tot mai atee si imorala.

Mihail Albisteanu

Cumpăraţi revista "Rost" de la chioşcurile Rodipet!