Interviu cu dl Gabriel Constantinescu, directorul revistei "Puncte Cardinale"

"Traditia poate raspunde provocarilor prezentului"

- Cum s-a nascut revista "Puncte Cardinale"?

- Spre jumatatea anului 1990, toti oamenii cu capul pe umeri au înteles ca sperantele din decembrie ’89 fusesera doar o amagire. Reînfiintarea Securitatii - în urma evenimentelor de la Tîrgu Mures -, rezultatele alegerilor din luna mai si constituirea unui guvern "legitim" - a carui prima masura a fost chemarea minerilor pentru a apara "democratia originala" si a spulbera fenomenul sublim al Pietii Universitatii, m-au pus în fata alternativei: resemnare sau lupta. Valorificînd singurele urmari pozitive ale evenimentelor din decembrie ’89, libertatea de asociere si libertatea de expresie, am optat pentru lupta, arma aleasa fiind cuvîntul. Cu un grup alcatuit din fosti detinuti politici si din tineri intelectuali sibieni, am luat initiativa înfiintarii unei publicatii care sa apere traditia româneasca autentica, demascînd diversiunile neo-comuniste, dar si celelalte forme de stîngism anticrestin si antinational. În legatura cu aparitia revistei, îmi fac datoria sa-i numesc, ca primi "militanti" în redactia "Puctelor cardinale", pe camaradul de puscarie Constantin Iorgulescu si pe tînarul inginer Constantin Apolzan.

Initiativa noastra a gasit dintru început sprijin în Bucuresti, mediator fiind scriitorul Marcel Petrisor, si el fost detinut politic. Demostene Andronescu si Razvan Codrescu, care scosesera mai înainte o foaie numita "Veghea", ni s-au alaturat în mod fericit. Pe urma cercul colaboratorilor s-a largit, angajînd si vechiul Exil. Numarul de pagini a crescut si el de la 8 la 12, apoi la 16, iar uneori la 24. A fost o crestere calitativa, experienta acumulata spunîndu-si cuvîntul.

- De ce "Puncte Cardinale"?

- Unii cred ca denumirea revistei a fost preluata din titlul cartii lui Nichifor Crainic, Puncte cardinale în haos. E însa o simpla coincidenta. Ceea ce am avut noi în vedere, dincolo de orice aluzie sau înrudire culturala, a fost ideea pura si simpla de orientare, de recuperare a reperelor, atît de necesara unui popor dezorientat cu brutalitate de lungile decenii de comunism.

- Cine rasfoieste colectia revistei observa ca pe frontispiciu scrie mai întîi "Periodic pentru afirmarea valorilor democratiei crestine", apoi, din februarie 1991: "Periodic independent de orientare democrat-crestina", iar din iunie 1992: "Periodic independent de orientare national-crestina". E vorba de o nuantare a mesajului, de o evolutie sau de schimbare la fata?

- Evolutie – da, schimbare la fata - nu. Sa ma explic. La începutul anului 1990, un grup de fosti detinuti politici înfiintase o formatiune politica de inspiratie occidentala, Uniunea Democrat Crestina (UDC). Prin ianuarie 1990, venind la Bucuresti, am întîlnit la sediul UDC multi camarazi de temnita si de prizonierat în URSS, unii intelectuali de o valoare deosebita (ca regretatul Virgil Alexandru Ioanid), majoritatea fosti legionari. Daca aceasta formatiune politica ar fi viat, ar fi fost, cred, un cîstig pentru Dreapta din România. Securitatea a avut însa grija sa infiltreze UDC-ul, chiar la vîrf, cu agenti pregatiti din vreme, unii recrutati chiar din emigratie. Unul dintre acestia, lider al partidului, a si facut, cu un prilej oficial, urmatoarea declaratie: "Primim în partid fosti comunisti, dar nu primim fosti legionari". A doua zi, sediul UDC era gol de valori autentice… În acel moment, desi personal n-am fost membru al Legiunii, am hotarît sa declaram "independenta" "Punctelor cardinale", ca sa evitam orice confuzii sau suspiciuni. N-am fost niciodata "organ de partid".

Cea de a doua schimbare de pe frontispiciu, "de orientare national-crestina", s-a produs în momentul în care PNT si-a adaugat, din interese conjuncturale, codita "crestin si democrat"; "crestin-democratia" a fost atunci confiscata de politicianism. Taranistii au ucis-o demagogic, ei ramînînd si astazi fara o adevarata identitate doctrinara, si cu atît mai putin crestina… La fel se întîmpla astazi cu ideea de conservatorism – asumata abuziv de PUR, un partid care a oscilat între liberalism si socialism, si o face înca - si cu notiunea de partid popular – pe care a pus mîna PD, dupa esecul PRM al lui C.V. Tudor si dupa pruncul nascut mort de Emil Constantinescu, Actiunea Populara.

Revenind, în fapt, noi am fost consecventi. Înca de la primul numar am afirmat ideea nationala si ideea crestina, chiar daca din ratiuni strategice am folosit etichetele mentionate mai sus.

- Multi v-au calificat, mai mult sau mai putin tendentios, drept "publicatie legionara". În ce raport va aflati cu legionarismul?

- Avem convergente, nu la nivelul formelor, ci la cel al principiilor directoare: slujim acelasi ideal national si crestin. Ca si vechiul legionarism, credem ca înnoirea sociala pleaca de la om, mai precis de la o reforma moral-spirituala. Nu ne asumam excesele trecutului legionar (care si-au avut, totusi, motivatia lor politica si psihologica), dar ne înclinam cu respectul cuvenit în fata sacrificiilor legionare si nu uitam persecutiile pe care acesti cruciati ai românismului le-au îndurat sub toate regimurile (carlist, antonescian, comunist).

- În revista semneaza multi reprezentanti ai generatiei razboiului si închisorilor comuniste. În ce masura ati reusit sa captati interesul generatiilor mai noi?

- Vreau sa fac o confidenta. De multe ori, mai ales în ultima vreme, m-am simtit atît de obosit încît mi-am zis ca a sosit vremea sa abandonez "Punctele cardinale". Nu stiu însa cum se face ca, de cîte ori ma simt împins sa transpun în fapt acest gînd, primesc o scrisoare sau vreun telefon de la cîte un elev ori student, care ma întreaba cum poate procura "Puncte cardinale" (noi nefiind legati de nici o retea de distributie a presei). Si deodata ma trezesc spunîndu-mi: mergi mai departe!

"Punctele cardinale" se vor o punte între generatii. Principiile nu au vîrsta. În practica, am rezervat pagini si rubrici tinerei generatii, în care au scris deja numerosi elevi de liceu, studenti sau tineri jurnalisti.

- Care credeti ca sînt principalele puncte cîstigate în toti acesti ani?

- Mai întîi, am tinut sa cinstim memoria celor cazuti si sa încercam sa le facem dreptate. Apoi am creat cîteva punti: între batrîni si tineri, între tara si Exil, între confesiunile crestine s.a.m.d. Ne-am atras un public fidel si am aratat ca o publicatie serioasa de dreapta este posibila si ca Traditia poate raspunde plauzibil provocarilor actualitatii.

- Cum vedeti lucrurile în perspectiva? Ce sanse are Dreapta în actualul context?

- Dreapta adevarata în România este înca firava si marginalizata. În prim-plan este o "Dreapta" contrafacuta, de tipul PNL, PD sau PC. Însa, evolutia Dreptei la nivel european este promitatoare. Probabil ca si la noi se vor îndrepta lucrurile, datorita falimentului galopant al stîngii si tendintelor de revenire la putere a Dreptei în mai multe state europene.

Cumpăraţi revista "Rost" de la chioşcurile Rodipet!