Becalizarea României

"O sa becalizez tot în România, si fotbal, si politica, tot". Este promisiunea cel mai des rostita în ultima vreme de Gigi Becali. O fagaduiala fara rost, caci România e gata becalizata. Altminteri cum s-ar explica evolutia spectaculoasa în sondaje a primului cioban al tarii?

"Razboinicul luminii", care se crede sinteza a lui Mihai Viteazul, Vlad Tepes si Ceausescu, a gasit formula imagologica pentru a se diferentia de restul politicienilor. Face pe exorcistul. Cei care nu sînt de acord cu el, cei care îndraznesc sa-l critice au musai pe dracul în ei. Acest Petrache Lupu de Pipera zvîrle anatema asupra tuturor "dusmanilor" lui, ca într-o manea tradusa în viata. "Are sînge de drac în el", suna sentinta prea bogatului oier. Si pravale peste preopinent o avalansa de înjuraturi si amenintari, al carei laitmotiv este strigatul de lupta: "O sa scot dracii din el!".

Sfatuit de alde Dan Pavel, noul barbar al politici românesti lasa de înteles ca becalizarea este o necesara opera de exorcizare nationala, la care se înhama fara rest. Stapînul Stelei foloseste orice prilej, si mai ales victoriile echipei sale de fotbal, pentru a promite asanarea morala, învierea spirituala si bunastarea materiala a natiei. Într-un ultim delir, Becali, afirmîndu-se drept unica speranta de renastere a tarii, a spus ca mai are de rezolvat o problema pentru a deveni de neoprit: sa-i aduca lînga el pe intelectuali. Într-o maniera de-acum cunoscuta, Becali a strecurat în stufoasa si neinteligibila sa demagogie un adevar. Ajutat de o echipa de intelectuali cu o buna vizibilitate si în stare sa-i traseze liniile directoare ale discursului, ca si principalele puncte ale unui program politic, Becali ar putea fi primejdios. Pîna atunci, urcusul sau grabit spre un 40% în intentiile de vot ramîne doar un avertisment. Avem experienta pilduitoare a lui Teodor Melescanu si a defunctului sau partid, ApR, care, dupa o crestere spectaculoasa în sondaje si dupa un bun rezultat în alegerile locale, au ramas la usa Parlamentului.

Deocamdata, Becali are o conjunctura politica favorabila si culege roadele recunostintei de pe urma unor pomeni televizate. Însa, în campania electorala, seful PNG va avea nevoie de ceva mai mult pentru a transforma intentiile de vot în voturi.

La banii pe care îi are – peste un miliard de euro, dupa cum pretinde -, însa, lui Gigi Becali nu-i va fi prea greu sa-si umple ograda de intelectuali din soiul blamabil al mercenarilor. Caci inteleghentia româneasca nu arata altfel decît întreaga societate: mare parte este becalizata.

Bine consiliat, Becali a întors acest cuvînt de ocara, lansat de curînd pe piata ideilor, becalizare, în folosul sau propriu. A preluat expresia si o foloseste în sens pozitiv. Adevarul însa e ca becalizarea ramîne ce este, îndobitocire. Iar Becali nu trebuie sa faca vreun efort sa becalizeze România, ci doar sa profite ca ea este deja becalizata.

Îndobitocirea României se vadeste la tot pasul. O stare de prostratie sub care bunul simt e marginal, spiritul civic se stinge, logica a adormit, iar sufletul se ticaloseste. Iata explicatia succesului la masse al lui Gigi Becali, ca si a temenelilor pe care i le fac unii ierarhi ai Bisericii Ortodoxe si unii intelectuali care simt mirosul banilor.

Estimp, promotorii normalitatii si adevaratii constructori ai Dreptei, precum un Gabriel Constantinescu – omagiat în prezentul numar al revistei ROST -, lupta donquijoteste cu "netrebnicia româneasca". Convinsi ca istoria are discernamînt.

Claudiu Târziu

Cumpăraţi revista "Rost" de la chioşcurile Rodipet!