Vesti despre "asasinate în modernitate"

Pentru mine, istoria cunoasterii tragediei aromânilor se împarte în doua epoci, cu totul distincte: înainte de 1997 si dupa 1997… În anul acela am avut nepretuitulul privilegiu de a lua legatura cu incontestabilul lider cultural, moral si spiritual al aromânilor din România, domnul Hristu Cândroveanu, profesor, ziarist si distins om de cultura, vigurosul si neîntrecutul patriot (1). Prin generoasa si înalta sa bunavointa, am avut, lunar, informatii despre aromâni; domnia sa mi-a furnizat carti si documente despre aromâni, dar si ziarele aromânesti al caror ctitor si neobosit redactor este, "Dimândarea" si "Desteptarea aromânilor". Referitor la aceste doua publicatii, trebuie sa mentionez ca pentru editarea si supravietuirea lor dl Cândroveanu, aidoma unui titan din mitologie, a dus adevarate si grele razboaie (în România si în strainatate), pe care le-a câstigat, în cea mai mare parte, pâna de curând… - nu doar spre onoarea si folosul aromânilor, ci spalând, oarecum, si rusinea si dezonoarea românilor, nord-dunarenilor inerti, nedemn uitatori de frati…

Dar de la domnia sa am aflat si vestile tradarii intereselor aromânesti, chiar de catre aromâni… Cel mai flagrant gest de "necinste sufleteasca" l-a comis însusi fostul Ministru al Culturii – dl. Ion Caramitru, aromân, dupa nastere. Când s-a dus carturarul Hristu (nume predestinate Martiriului/Calvarului, de la Hristos…) la acesta din urma, pentru a solicita un minim ajutor, pentru supravietuirea singurelor reviste aromânesti din România, "Dimândarea" si "Desteptarea aromânilor", dl. Ion Caramitru ar fi zis: "Pentru oricare revista din România as da bani, dar niciodata pentru ale tale…"

Nu erau "ale lui", ci ale fratilor aromâni, câti sunt veniti, cu inimi deschise, de prin strainatati, la "obârsie" (socotesc ei, naivii…), în România… - unde si-au dat toata puterea spirituala, devenind carturari de neînlocuit (2).

Acum vreo doi ani, revista "Dimândarea" aparea cu mentiunea: "Mensual de cultura si literatura aromâna, în 12 pagini, editat de Fundatia Culturala Aromâna «Dimândarea Parinteasca», cu sprijinul Guvernului României - Departamentul pentru Românii de Pretutindeni"(s.n.). Dar câte zbateri, cât nesomn, câta energie consumata, din partea ctitorului Hristu Cândroveanu, pentru a se ajunge acolo unde din start deja (adica, macar din 1990...), trebuia sa fie lucrurile, ca normalitate fireasca… Dar n-a tinut minunea decât "trei zile"…

La începutul verii lui 2007 am aflat de la dl Cândroveanu ca prigoana "frateasca" iarasi s-a dezlantuit: nimeni din guvern nu mai ajuta revistele aromânesti, nici cu un "firfiric"…si ele "mor pe picioare"… Si am mai aflat si despre alte miscari piezise ale unor aromâni… tip Vasile Barba sau Mariana Bara, care, la Simpozionul Comunitatii Aromâne, de la Constanta, dar si la un simpozion al minoritatilor, de la Sighisoara, afirma cum ca aromânii nu sunt români, ci alt popor… si ca, în consecinta, "guvernul României sa faca bine sa le acorde statutul de minoritate etnica! (s.n.) Chiar aici în România!". (3) Ce demoni fojgaie prin lumea asta si ai cui mercenari sunt sus-numitii?!

În definitiv, istoria ne spune clar ca a existat faimosul Imperiu româno-bulgar, din secolele XII-XIII, cu capitala la Târnovo, al Asanestilor - Ionita Asan era numit rex valachorum et bulgarorum, de catre papa Innocentius al III-lea, contemporan cu el. "Si au mai fost si alte începuturi - mereu parasite, de nevoie - mai apropiate de noi: Conferinta de Pace de la Londra si cea de la Bucuresti, în urma razboaielor balcanice din 1912-1913; ca si o alta alternativa, din 1917, în timpul primului razboi mondial, si cea mai recenta, din 1940, când, sub ocrotirea trupelor italiene, s-a întreprins înfiintarea unui district national aromân, în muntii Pindului."(4).

Cunoscând noi foarte bine procesele de deznationalizare, care au loc în toate nou-intratele state în U.E., dar mai ales în cele slugarnice, prin guvernanti tradatori si populatie/locuitori, majoritari nepasatori/iresponsabili… - am putea sa-i amintim omului pe care-l respectam atât de mult, atât de onestului si framântatului patriot Hristu Cândroveanu, ca tradarea misuna peste tot, în România contemporana, nu doar în cele câteva puncte nevralgice aromânesti: milioane de manuale alternative tendentioase, urmarind deznationalizarea românilor, comandate si subventionate de UE, s-au "produs" pe banda rulanta, cât ai bate din palme - cel mult în câteva luni… Pe când pe cele care sa-i învete pe "puii de români" identitatea lor cea adevarata, probabil ca nu le vor prinde nici macar nepotii nostri… Iar cele pentru aromânii din strainatate… Dar mai bine sa spunem despre altele, caci problemele aromânilor, în tarile vecine si "prietene", sunt mult mai grave. Nici Grecia, nici Albania, nici Bulgaria si nici Serbia nu ofera, pe pamântul tarilor respective, absolut nici o perspectiva aromânilor: nici de învatamânt în (a)româneasca, deci nici de existenta/viata, aromânilor - care, sa admitem prin absurd, ar absolvi vreo scoala în (a)româneasca…

Si aromânii sunt plini de modestie, nesolicitând aceste lucruri elementare - stipulate, zice-se, pe undeva, prin Carta UE, care este "muma" numai pentru unele natii, iar pentru altele "ciuma" este. Trebuie sa spunem ca drepturile istorice ale aromânilor din Peninsula Balcanica nu sufera macar comparatie, cu drepturile istorice ale maghiarilor, în Europa…

Iata dubla masura cu care opereaza "tatucii" nostri vestici, de la U.E. : României i s-a spus clar, de la bun început, ca n-are dreptul de a intra în UE, daca nu face guvern cu UDMR-ul, pe când o veche membra NATO si UE, Grecia (la fel ca Franta) nu are nici un fel de probleme de "integrare europeana", desi refuza recunoasterea minoritatilor etnice (ba le si prigoneste, de-adevaratelea, cu temnita si teroare!). Iata cuvântul ziarului central "Stohos", din Athena: "Unde îi veti întâlni pe acesti asa-zisi vlahi, cu limba lor vlahiceasca, pe strada, la târg, la locul lor de munca, rupeti-le picioarele, smulgeti-le limba. Aici este Elada, si ea este a elenilor. Scopul scuza mijloacele!" (5)

Dar iata ceva si mai si, în contemporaneitatea europeano-greceasca: în nr. 7 (137) al "Desteptarii", din iulie 2001, la p. 8, se prezinta, de catre Mircea Kadar, cazul strigator la cer al lui Sotiris Bletsas (n.n.: de fapt, Sotir Bleta, un arhitect grec, de origine vlaha), condamnat la 2 februarie 2001 "la 15 luni închisoare (n.n.: închisoare de "stil" grecesc, cu tortura "la stroi") si amenda de 500.000 de drahme (cca. 1.400 USD), pentru raspândire de informatie falsa (potrivit art. 191, al Codului Penal grec). Adevarata vina? Sotir Bleta a distribuit, în iulie 1995, la un festival aromânesc, o publicatie a Biroului European pentru Limbi mai Putin Folosite (EBLUL), al UE (Birou în care Bleta este "observator"din partea Greciei), publicatie ce specifica existenta a cinci limbi minoritare în Grecia: aromâna, arvanita (albaneza), macedo-slava, pomaca (slava macedo-slavilor musulmani) si turca. În timp ce primarul aromân din Prosotsani (nordul Greciei) a considerat defaimatoare pentru vlahi taxarea limbii lor drept minoritara, deputatul "Noii Democratii", Evghenios Haitidis, l-a acuzat de raspândire de informatii false, cerând urmarirea în justitie.

Finalul art. d-lui Mircea Kadar: "Cea de-a 10-a Curte de Justitie din Atena a decis ca referirea la alte limbi decât greaca, vorbite în Grecia, constituie un delict criminal. (…) Iata ca în Grecia, stat NATO, deci al democratiei (n-au încotro de atâta "democratie", de asa "democratie" a murit si sarmanul Socrate – n. n.), românii nici macar n-au voie sa declare ca exista, limba lor fiind considerata un fel de… bâiguiala! A venit vremea sa ne îndreptam sira spinarii si sa emitem si noi legitimatii de român. C-asa-i în UE si în NATO!"

Cam ar fi timpul sa ne trezim, fie si pentru ca asa ne tot zice, de zor si degeaba imnul national.

Prof. Dr. Adrian Botez

_________________________________________

1. Autor, împreuna cu Kira Iorgoveanu, al primei antologii de poezie culta aromâna,Un veac de poezie aromâna , Cartea Româneaca, Bucuresti, 1985; autor al primei si singurei traduceri în româneste a epopeii Voshopole, de Nida Boga, Cartea Româneasca, Bucuresti, 1994; al Caleidoscopului aromân, la care lucreaza, neîntrerupt, din 1998, al primei Antologii de poezie straina, talmacita în aromâna, Ed. Fundatii Culturale Aromâne "Dimândarea parinteasca", Bucuresti, 2003; al re-editarii moderne a operelor capitale ale genialului lingvist, istoric si etnolog Theodor Capidan – în primul rând, a capodoperei Aromânii – Dialectul aromân, Ed. Fundatiei Culturale Aromâne "Dimândarea parinteasca", Bucuresti, 2005; autor de romane de mare anvergura ideatica, precum Marea Serenitatii, Cartea Româneasca, 1996, a zeci de carti despre spiritul aromânesc, dar si de popularizare a culturii aromâne, de tipul Carte de vacanta pentru aromâni, Ed. Fundatiei Culturale Aromâne "Dimândarea parinteasca", Aromânii, ieri si azi, Scrisul Românesc, Craiova, 1995 etc.

2. Cf. art. "La ce ni-s buni aromânii?", de Adrian Botez, în revistele "Epoca", "Arhiva Româneasca" si "Neamul Românesc".

3. Cf. "Dimândarea", Anul XI, nr. 9(47), septembrie 2004 - art. "Împotriva oricarei evidente", al d-lui prof. Hristu Cândroveanu.

4. Cf. Hristu Cândroveanu, Aromânii - ieri si azi, Scrisul Românesc, Craiova, 1995, p. 43.

5. Cf. "România libera", nr. 2135, vineri 4 aprilie 1997, art. "Mai sunt tratate", de Florin Cândroveanu.

Cumpăraţi revista "Rost" de la chioşcurile Rodipet!