Impresii de la Cea de-a Treia Adunare Ecumenica Europeana

Ecumenism new-age – manelist, la Sibiu

Am deschis televizorul, absolut întâmplator, în seara zilei de 8 septembrie 2007, pe TVR-2. Ochii mi-au vazut o adunare de "faclieri", ca cei din Ku-Klux Klan, iar sus, pe o scena mare, se îngramadisera, ca oile, niste purtatori de steaguri, pe care Crucea era desenata în fel si chip… Toti erau "tantosi", cu ochelari negri la ochi si mutre de handicaspati, îmbracati în blugi, si declamând, cu ifos, numele lui "Cristos"… Daca ar fi fost doar facliile, steagurile cu crucile acelea, care de care mai încârligate si mai pocite, as fi zis ca e vreo adunare neo-nazista… Dar toti nedefinitii aceia sexuali (ca nu se distingea care erau barbati si care femei) stirgau numele "Cristos".

Dupa câteva minute am început sa ma dumiresc, pe scrol scria "A treia Adunare Ecumenica Europeana, de la Sibiu.

Turma de "blugisti" a voit, apoi, sa imite citirea evangheliilor…în 12 limbi - cum altfel ?! - la modul "stafetar": ca la v-ati ascunselea – unul zicea "uni", altul "doni", al treilea "trini", al patrulea "pici", urmatorul "arde", si se auzea apoi: "moara", iar ultimul se repezea speriat: "Popovici!"…

Din când în când, iesea din întuneric unul cu mutra de killer sau de Mike Tysson, cu cravata alba, care zbiera ca: "Aceasta este adunarea care-i place lui Hristos!". Ma rog, eu eram convins ca Hristos-Dumnezeu are gusturi mai bune, dar daca asa zicea gealatul cu cravata… s-or fi schimbat multe în lume… Secolul vitezei pâna si în materie de gusturi...

Mi-a parut tare rau ca tocmai Grigore Lese, cel pe care-l laudam, într-un articol, acum câteva saptamâni, ca e unicul artist român care mai stie sa faca deosebirea între "popular" si "traditional" a cazut în capcana acestui mare circ new-age-isto-manelist. Probabil Lese a fost ros si el, pe dinauntru, de demonul faimei cu orice pret si s-a pretat la o penibila amestecatura de cântec arhaic, cu "balerine" de manele, zghihuindu-se, buricându-se si dându-se, toate, de ceasul… noptii, în juru-i.

Iar dupa ce a iesit din scena Lese, a intrat o doamna mai în etate, cu aere de vestala, si a început sa bombane, acompanita de tobe indiene, de samishenuri japoneze si de câte alte zbârnâitori si bâzâitori care se voiau creatoare de atmosfera a unui templu buddhist, sa sugereze, cica (explica, din bezna, ca Uciga-l Toaca, disk-jockey-ul) "sincretismul tuturor religiilor terestre ale momentului". Prost moment, de un prost gust de-a dreptul naucitor!

La un moment dat, alti disck-jockey au aprins, cu flacari mari si fumegânde un morman de pneuri uzate si difuzoare rablagite, din întuneric auzindu-se indicatia zbierata cu glas de stentor: "Asta e Crucea Rastignirii lui Cristos!". O fi, dar dati, mai întâi, telefon la prima sectie de pompieri…

Mai lipseau dervisii rotitori, dervisii urlatori si fachirii care-si înfig tepusele prin falci. Dar poate ca daca mai tineau mult tambalaul si dandanaia apareau si dintr-astia. Nu m-ar mai fi mirat nimic, la asa circ pestrit presarat de urletele gealatului cu cravata, precum ca neo-manelele "Au transformat scena de la Sibiu în Biserica!" si ca toate chestiile alea scalâmbaite "Ne unesc cu Crucea Rastigniriilui Cristos!". Ce legatura vor fi avut stindardelenaziste si tortele Ku-Klux Klan-ului, toata zbântuiala "balerinelor" de neo-manele cu "Crucea Rastignirii", fie si a lui… "Cristos"?!

La final, în studioul TVR-2, un nauc de preot ortodox local (nu m-am ostenit sa-i retin numele) a tinut sa faca apologia circului: "Acestea sunt adevaratele valori comune europene!" Daca astea or fi, cu adevarat, atunci eu solicit, neîntârziat, cetatenie papuasa. Preotul catolic de-alaturi de naucul nostru (cica ortodox), a zis ca "da, tocmai asa!", iar dl sociolog al religiilor Laurentiu Tanase îsi freca mâinile de o bucurie sincera, de taraba, la gândul "ce de bani au facut pensiunile din Marginimea Sibiului" si ce taxe ecologice a umflat Guvernul României de la fraierii de straini, numindu-i pe turma aceea de ciudati "pelerini".

Pe cine, oare, se straduiesc oamenii astia new-age-isti, cu maniere de manelisti oleaca mai periati, sa convinga ca rata împunge? Pâna si copiii de doi, trei ani, din cârca parintilor, veniti sa vada "comèdia" (ca tot nu era vreun program de distractie mai de soi, pe televizoare…), începusera sa faca cu ochiul, si se prinsesera ce legaturi "indisolubile" erau între pezevenchii, panglicarii, pehlivanii, soitarii, neo-manelistii astia si "Sfânta Cruce a lui «Cristos»"…

În numele "unitatii de spiritualitate" a lumii, new age-istii vor sa ne faca sa ne uitam identitatea. Ce anume "uniti spiritual", domnii mei, când exista atâta nauceala identitara în Europa – iar voi veniti s-o ridicati, nauceala asta, prin circul vostru, la puterea a zecea?! Stim si noi ce zic Sfintele Scripturi, ca vor veni vremurile când "fi-va o turma si-un pastor" – dar asta nu prin siluiri/violentari supreme ale duhului, dintr-astea, de un prost-gust jenant, ci abia când Dumnezeu va hotarî ca omenirea este pregatita spiritual. Or, prin însasi seara asta, pe care încep s-o blestem, caci mi-a furat un car de vreme, se demonstreaza ce teribil de pregatiti suntem, mai ales din punct de vedere spiritual, si voi, brejilor, sunteti peimii la "pregatire"!

Când Imperiul Roman si-a încurcat propriii zei cu ai altora, s-a prabusit si a disparut. Dar noi nu formam înca nici un imperiu. Deci, unde ne vom prabusi? În neant. Cel putin apusenii/apusi. Iar noi, cei din Rasarit, ne vom prabusi în genunchi, rugându-l pe Hristos sa ne lumineze si sa ne fereasca de ispitirile prostesti dar insistente.

Prof. Dr. Adrian Botez

Cumpăraţi revista "Rost" de la chioşcurile Rodipet!