Nevoia de legitimitate a masoneriei

Recent, reprezentanti ai Masoneriei române au gasit de cuviinta sa îl includa pe Constantin Brâncoveanu, martirizat la Constantinopol alaturi de cei patru fii ai sai si de sfetnicul sau de încredere, boierul Ianache Vacarescu si canonizat în 1992 de Biserica Ortodoxa Româna, în rândurile aderentilor la aceasta organizatie, ba chiar sa îl considere primul domn mason român. Nastrusnica afirmatie a fost facuta în incinta Templului Istoric Masonic, unde Marea Loja Nationala a României i-a comemorat pe masonii "încorporati în eternitate".

Cei care au lansat ideea recunosc însa ca nu au date certe, totul bazându-se pe o deductie pe care ei o considera "logica": dat fiind faptul ca florentinul Antonio Maria del Chiaro a fost ani de zile secretarul lui Constantin Brâncoveanu si în acelasi timp acesta a fost acela care l-ar fi "initiat" în Masonerie pe domnul fanariot Constantin Mavrocordat, ar fi de presupus ca acesta, în prealabil, l-a initiat si pe domnul muntean. Se argumenteaza si ca în 1734 italianul a înfiintat o loja la Galati, în timp ce protectorul sau (proaspat initiat) înfiinta o alta la Iasi. Exista o singura problema referitor la aceasta "logica" – una de cronologie. Este drept ca originile Francmasoneriei sunt nebuloase – se vorbeste de ezoterism antic, templieri si constructori de catedrale, iar mai nou, din secolul al XVII-lea, de rosacrucieni. Stim cert ca primii masoni speculativi a caror activitate poate fi documentata sunt Sir Robert Moray (initiat în 1641) si Elias Ashmole (initiat în 1646), ambii în nordul Angliei. Înfiintarea oficiala a Masoneriei engleze este datata însa în 1717, când, în ziua de Sf. Ioan Botezatorul patru loji masonice s-au întâlnit la taverna "Goose and Gridiron" din vecinatatea cimitirului St. Paul din Londra si au constituit prima Mare Loja (a Angliei); iar în 1723 preotul prezbiterian scotian James Anderson a publicat The Constitutions of Freemasonry. Masoneria a trecut apoi pe continent, în 1726 înfiintându-se prima loja franceza, care a fost recunoscuta de Marea Loja a Angliei abia în 1732. (1) Cum Brâncoveanu fusese decapitat la Constantinopol în 1714, ma întreb cum putea sa fi aderat la Masonerie, înainte ca acesta sa fie oficial înfiintata. Chiar daca del Chiaro a devenit mason, mai mult ca sigur aceasta s-a produs dupa moartea domnului muntean. Asa ca – îi atragem atentia "Marelui Maestru" Viorel Danacu - ce loji a mai înfiintat el în tarile Române dupa 1730 nu are nici o relevanta în economia argumentatiei sale.

Întrebarea este însa de ce aceasta organizatie, care, zice-se, este atât de respectabila si a beneficiat, de-a lungul timpului, de prezenta atâtor oameni de seama în rândurile sale, are nevoie si de astfel de "incerti" (cel putin în cazul României). Asta, având în vedere ca lojile române se lauda ca între membrii lor au activat pasoptistii, reprezentantii generatiei care a modernizat România în a doua jumatate a secolului al XIX-lea si ai celei care a realizat România Mare.

Pai, pentru ca, pe de o parte, masonii români au înca nevoie de legitimare, data fiind slabiciunea lojilor de dupa 1989, sciziunile, scandalurile de multe ori ridicole si acuzatiile de colaborare cu fosta Securitate. În ciuda închiderii lojilor de catre comunisti (în dictatura nu mergea cu secrete fata de autoritati), românii nu uita ca multi masoni "au schimbat barca" trecând cu arme si bagaje în rândurile partidului comunist sau devenind pur si simplu informatori. Cazul celebru ramâne cel al masonului de marca Mihail Sadoveanu, care a ajuns apoi sa fie vicepresedinte al prezidiului RPR (30 decembrie 1947 – 13 aprilie 1948) si al Marii Adunari Nationale (7-11 ianuarie 1958), dar sa nu îl uitam nici pe informatorul Securitatii, "venerabilul" Dan Amedeo Lazarescu.

Pe de alta parte, sa remarcam ca afirmatia despre initierea lui Constantin Brâncoveanu ca frate mason a fost facuta în contextul pregatirii alegerii noului patriarh si al acuzatiilor legate de prezenta unor masoni declarati în Consiliul Electoral Bisericesc. S-a amintit permanent de hotarârea din 1937 (aflata înca în vigoare) a Sfântului Sinod, prin care credinciosilor ortodocsi le era interzisa legatura cu organizatiiile de tip masonic. Nu putem sa nu ne gândim deci ca declaratia amintita avea implicatii imediate, anume aceea de a arata electorilor si societatii ca, de fapt, chiar un sfânt ortodox a fost mason, cu alte cuvinte, poti fi foarte bine si mason si practicant ortodox în acelasi timp. Parerea lor.

Aceasta fosta organizatie secreta se considera acum doar "discreta". Trebuie sa întelegem ca "asa ceva nu exista" în legislatia româna. Pur si simplu este o gaselnita, folosita datorita faptului ca legile statului nu permit existenta organizatiilor secrete pe teritoriul României. Atâta timp cât este vorba de secrete si initiere, acesta organizatie nu poate ramâne de facto decât secreta. Pâna în 1920 cel putin, stim ca Masoneria româna a adus într-adevar si beneficii tarii. Dupa aceea însa, lucrurile sunt mai greu de probat. Ceea ce putem observa astazi este ca acesta organizatie care se declara "neinteresata" de religie si politica si combate orice dispute legate de aceste domenii, racoleaza cu zel politicieni si reprezentanti ai cultelor. Oare doar pentru scopurile sale caritabile, oficial declarate? Cât despre Brâncoveanu, noi stim cert ceea ce ne-a lasat scris chiar Del Chiaro, referindu-se la ultimele cuvinte ale acestuia: "Copiii mei, fiti cu curaj: am pierdut tot ce aveam pe lumea aceasta; sa ne mântuim cel putin sufletul, spalându-ne pacatele în sângele nostru!" (2)

Mihail Albisteanu

____________________________________

1. W. Kirk MacNulty, Francmasoneria – simboluri, secrete, semnificatie, Bucuresti, editura "Rao", 2006, pp. 21-26si p. 77

2. Constantin C. Giurescu, Dinu C. Giurescu, Istoria românilor din cele mai vechi timpuri pâna astazi, Bucuresti, editura "Albatros", 1971, p. 411

Cumpăraţi revista "Rost" de la chioşcurile Rodipet!