"Dispute parlamentare" în Tiganiada

Cu toate ca a doua varianta a Tiganiadei a fost terminata pe la 1812 si tiparita abia în 1925 de catre Gh. Cardas, aceasta e o lucrare ce dovedeste cunoasterea de catre Budai-Deleanu a realitatilor din vremea lui, unele aspecte legate de viata politica, reliefate în epopee, fiind valabile si în zilele noastre. Este vorba despre disputa tiganilor asupra formei de guvernamânt, care transpare din Cântul al X-lea.

Dupa ce Vlad-voda da tiganilor "slobozie,/ Arme s-o laturi de mosie", acestia se strâng si poarta discutii înfocate în privinta formei lor de guvernamânt. Asemenea dispute nu sunt departe de cele din CPUN-ul din 1990, când "oamenii politici" de atunci, ca si cei din epopeea lui Budai-Deleanu, îsi descopera vocatia oratorica.

În Tiganiada, un mucalit este de parere ca "rânduiala" asupra careia vor sa se hotarasca tiganii contravine vietii lor de nomazi, în sensul ca si-ar pierde libertatea: "Unul zicea ca nu-i trebuinta/ De-a face vreo rânduiala în tara,/ Caci, dupa dreapta socotinta,/ Toata rânduiala-i o povara/ Si nu s-ar cadea sa se supuna/ Ei la nimene de voie buna." "Parlamentarii" din Tiganiada se grupeaza în doua tabere: una, avându-l în frunte pe Baroreu, sustine monarhia, cealalta, cu Slobozan la timona, este adepta republicii. Rând pe rând, purtatorul de cuvânt al fiecarei tabere face apologia formei de guvernamânt preferate, aratând totodata si dezavantajele celei pe care nu o agreeaza.

Bunaoara, dând exemple din istorie precum si din Sfânta Scriptura si considerând ca monarhul este unsul lui Dumnezeu pe pamânt, Baroreu consiliaza adunarea sa se orienteze spre monarhie: "Un monarh va sfatuiesc,/ Ori sub ce numire si porecla,/ Sa puneti pe tronul tiganesc". Spre a fi mai convingator, apologetul monarhiei dezvaluie ce-i va astepta pe cetateni daca se vor orienta spre republica. O atare forma de guvernamânt nu poate asigura drepturile si libertatile cetatenesti, pentru ca cei rapace vor spolia fara jena, la adapostul legilor: "Republica-i tarina pustie;/(…) Cel puternic rapeste în tarie,/ Ca nu-l conteneste nici o lege;/ Asa venitul deobste piere/ Între mei multe rapace ghiere."

Ca un parlamentar al zilelor noastre, Slobozan îsi începe discursul pe un ton vadit negativist. El pune la îndoiala monarhia ereditara. Rar s-a întâmplat ca un monarh luminat sa aiba urmasi demni: "Dar cum vor fi a lui fii si nepoti?/ Oare fi-vor ca si-al lor parinte/ Asa buni, drepti, asa cu minte?" Pericolul cel mai mare este acela ca monarhia poate degenera în despotism: "Din monarhia cea mai deplina/ Despotia în urma fu nascuta." Republicanii – precizeaza Slobozan – indiferent de avere se bucura de aceleasi drepturi si libertati: "În republica omul sa ridica/ La vrednicia sa cea deplina,/ Fie de vita mare sau mica,/ Aiba avutie multa sau putina,/ Totusi asemenea drepturi are." Daca într-o republica toti cetatenii sunt egali în fata legii (un articol din Constitutia votata în 1992 stipuleaza ca "Nimeni nu-i mai presus de lege!"), în monarhia laudata de Baroreu "Cetatenii acolo-s gloata/(…) Ce-i hotarâta numai sa se serbeze,/ Pre dregatorii sai sa îmbuibeze." Observatiile sunt valabile si astazi.

La un moment dat, discursul lui Slobozan schimba accentele polemice (perfect îndreptatite pentru un bun orator) în ironie si chiar batjocura. Emblemele monarhiei monarhiei sunt turma si pastorul: "Împaratia monarhiceasca/ Sa poate asemanare cu o turma/ De oi care într-un imas sa pasca,/ Iar monarhul ca un pacurariu". Însa un asemenea "pacurariu" nu se sfieste sa-si mulga oile: "Pacurariul mulge oile sale/ În toate zilele si cea mai buna/ Hrana a mieilor ia…" Asemenea vorbe parca ar fi rostite cu mânie proletara de catre liderul PRM, dezlantuit împotriva "pacurarilor" (baronilor) din PSD.

Pozând în raisonneur, Janalau îsi declina neutralitatea (într-o nota subpaginala): "…eu nu voi lauda nice pe o stapânie, nice o voi defaima, ci numai voi arata cele bune si rele ce sa afla în stapânia monarhiceasca si democraticeasca." Remarcam conservatorismul personajului – un Zaharia Trahanache avant la lettre. Ideile lui Janalau sunt formulate în spiritul ideologiei iluministe, al carei adept era însusi Budai-Deleanu. Spre pilda, el cere ca reforma institutiilor statului, indiferent de forma de guvernamânt, sa înceapa mai întâi cu instructia tinerilor: "…unul care va sa aseze vreo stapânie în norod trebuie mai întâi sa aduca întru norodul acela obiceiuri bune, adica (…) sa înceapa de la cresterea tinerilor, sa rânduiasca scoale si învatatori de norod…" Adept al teoriei dreptului natural, Janalau opteaza pentru "legi bune si drepte", iar dregatorii sa nu-si mai cumpere functiile si sa fie alesi pe un termen limitat, spre a se împiedica abuzul de putere: "…prin alegerea deobste sa fac/ Toti dregatorii si pân’ la vreme/ Hotarâta, apoi iar sa desfac". Sa ne amintim disputele din Parlamentul postdecembrist, care mai de care mai înfierbântate, referitoare la limitarea mandatului presedintelui doar la doua legislaturi, dupa ce mai înainte toata lumea cunoscuse circul realegerii "celui mai iubit fiu al poporului".

Iata ca si la 195 de ani de când Tiganiada a fost compusa, politichia surprinsa de autor îsi gaseste destule corespondente în cea din zilele noastre.

Prof. Dr. Const. Miu

Cumpăraţi revista "Rost" de la chioşcurile Rodipet!