: cuvânt, ratiune, sens, ordine

 

În latină, rostrum însemna "deschizătură", "cioc", "plisc", "bot". Mai târziu, în latina populară, a început să însemne si "gură" în general (inclusiv gură omenească). În româna veche, sub forma rost, a fost mostenit cu acest din urmă înteles (n-avea rost ca să grăiască; a lăsat cu rost de moarte etc), păstrat astăzi doar în câteva expresii de largă răspândire (a învăta pe de rost, a lua la rost) si stând la baza verbului a rosti ("a spune din gură, cu voce tare; a formula un gând"). Pe această linie semnatică au mai apărut derivatele rostire, rostitor etc. Poate si sub influenta grecescului logos, care înseamnă deopotrivă "cuvânt", "ratiune", "stiintă", dar si "vorbire", "gură", "exprimare", rost a evoluat si el spre întelesul "ratiune", "sens", "tâlc", "noimă", "scop", cu care se foloseste astăzi în mod curent (a avea sau a nu avea rost, a da de - sau a găsi - rostul unui lucru, a pune rost - adică ordine - în lucruri, a-si face un rost pe lume sau în viată etc). Asa a apărut verbul a rostui ("a da sens", "a pune ordine"), cu derivata rostuire, rostuitor etc. Cuvântul a evoluat, asadar, în directia spiritualizării întelesului său. Constantin Noica  era de părere că traducerea cea mai bună a primei propozitii din Evanghelia după Ioan ("La început a fost Cuvântul...") ar fi, în româneste, "La început a fost Rostirea...", pentru că rostul sau rostirea stau cel mai aproape de bogătia de sensuri a cuvântului grecesc din original: logos.

Creat prin Rostirea (Cuvântul, Verbul) divină, omul este el însusi, spre deosebire de toate celelalte fiinte din lumea văzută, făptură rostitoare (înzestrată cu grai, cu vorbire, deci si cu gândire), dar si rostuitoare (care poate întelege ordinea si poate face ordine ea însăsi, care are sens superior si poate da sens lucrurilor). Omul are un rost dat de  Dumnezeu, dar uneori caută să-si facă singur alt rost, după mintea lui. În orice caz, starea cea mai rea a omului este aceea de a-si pierde rostul (orice rost), de a fi fără rost pe lume. Iar cel mai mare serviciu care poate fi făcut omului (individual sau comunitar) este de a-i ajuta să-si (re)găsească rostul.

Revista Rost îsi propune tocmai acest obiectiv la nivelul lumii românesti, care în comunism si-a pierdut rostul (rosturile) si care trebuie să se redescopere pe sine, în primul rând prin recursul la traditie.