|
||||||||||||||||||||||||||
|
numar - pilot, 2002 |
||||||||||||||||||||||||||
Pruncii, artistii si tineretea vesnică In urmă cu vreun an, când efectele legii transplantului de organe, în vigoare prin 1998, intraseră deja în cotidiana serie a „atrocelor fapte diverse” servite din plin consumatorilor de horror-news gen Antena 1, o nouă ispravă a „halatelor albe” , si mai sacrilegă, se pregătea tehnic si propagandistic să-si înceapă cariera: laboratoarele americane programau uciderea în serie a unor embrioni umani recoltati din avorturi sau obtinuti in vitro, pentru prelevarea asa-numitelor stem-cells (celule-tulpină, sau celule-matrită), ale căror proprietăti miraculoase de regenerare a unor tesuturi distruse, inclusiv a celulelor nervoase, făgăduia o cerere de piata extrem de profitabilă. Ceea ce s-a si întâmplat. Incă înaintea definitivării acestei biotehnologii de ultima oră, au început să sosească din toate unghiurile… lumii civilizate solicitări febrile. Se întelege că ele proveneau si provin din partea unor persoane de vârsta a treia cu o situatie materială extrem de solidă, sau a unor „infirmi de lux”. Bineînteles că noua si epocala descoperire stiintifică a polarizat pro si contra comunitatea internatională. Ca de obicei, spiritul hollywoodian s-a manifestat în toată splendoarea utopiei lui, decomplexat si fără scrupule. Bunăoară, „supermanul” Cristopher Reeve. Sărman actor! – l-am putea deplânge pe vechiul refren…Voinic, cu alură de Mr. Univers, s-a dorit aidoma eroului întruchipat în film, un fel de extraterestru venit de departe pentru a-i „salava” pe bietii muritori ai Terrei de scadentele destinului individual, transgresând legile pământesti. Dar ironia soartei a făcut ca, în violent contrast cu isprăvile nemaivăzute de pe ecran, acest actor să cadă de pe cal (sau cu avionul, după o altă variantă), suferind un grav accident care-l tine paralizat de ani de zile într-un cărucior. Astfel că, fără să mediteze la hybris-ul atitudinii lui, îndată ce a auzit de miraculoasele celule, n-a ezitat nici un moment să ceară presedintelui Bush jr. să treacă peste propriile scrupule morale, peste opozitia Papei Ioan Paul al II-lea (cu care acesta s-a întânlit pe 23 iulie 2001), ba chiar peste calculele electorale, întrucat, după cinismul propriilor sale calcule, credinciosii catolici nefavorabili acestor cercetări ar reprezenta o minoritate insignifiantă în raport cu ierarhia catolică, care se opune de fapt. {i, ca de obicei în astfel de luări de pozitie, a trecut la santajul sentimental referindu-se la acele „milioane de vieti omenesti care pot fi salvate”. Dacă ar fi să schităm o reactie în fata entuziasmului fără frâu al lumii stiintifice si, iată, artistice, fată de falsele argumente umanitare (cei doi vectori de presiune ai „opiniei publice” în astfel de cazuri), ar trebui să precizăm că: Viata omului nu este „salvată” prin astfel de practici, ci prelungită. „Re-crearea” membrelor pierdute (care, de altfel, n-a trecut de stadiul experimental) nu implică neapărat si reactivarea lor. „Milioane de vieti” înseamnă, pe de altă parte, mii si zeci de mii de homunculi sacrificati de noii ucenici vrăjitori pe altarul…umanitarismului. Intr-o lume a drepturilor, dreptul la viată al foetusilor este complet nesocotit, suspendarea moralei functionând parcă „din oficiu”, ca si cum o existentă aflată la începutul „carierei” de om ar justifica păcatele unor biografii uzate, datorate, la urma-urmei, unei istorii personale. Sau nu mai suntem răspunzatori pentru faptele noastre bune si rele? Ingăduirea acestei practici va încuraja „prostituarea biologică”: serii de mame care, în perspectiva unor substantiale tarife, vor fi gata să-si specializeze fiziologia reproducerii pe functia de „incubator” de celule-matrită. Este întristatoare sofistica biologilor, care se străduiesc din răsputeri să ne asigure că embrionul de două săptămâni (care trebuie „cules” de celule) nu reprezintă viată, ci un „fenomen celular”. Iată o civilizatie gerontocratică (în statele occidentale proportia grupei de vârstă de peste 60 de ani este majoritară) ce-si prelungeste viata avid, hrănindu-si tesuturile degenerate cu materialul genetic al progeniturilor ei. Această nouă sacrificare a pruncilor de către Irozii putrezi de bani este mai mult decât revoltător de inumană; este anti-teistă. Infiorătoare este imaginea ostirii de embrioni aliniati mortii, „foetus zum tode”, menite să „astupe” în nivelul carnal păcatele noastre. Tot mai putine constiinte sunt dispuse să înteleagă că bolile noastre, neputintele noastre, infirmitătile noastre sunt păcatele noastre.Florea Tiberian |
||||||||||||||||||||||||||
