numarul 7, septembrie 2003

Pentru o lege a lustratiei

Cine conduce Romania? Raspunsul corect la aceasta intrebare ne-ar putea face sa intelegem, in sfirsit, ce se intimpla cu noi si sa actionam in consecinta. Ca sa-ti raspunzi, insa, trebuie mai intii sa te intrebi. Or, majoritatea romanilor prefera sa balteasca intr-o ignoranta nepasatoare. Prea ocupat cu satisfacerea nevoilor primare, romanului nici prin cap nu-i trece ca, aflind sursa raului, ar putea indrepta lucrurile.

Dezvaluie presa cine ce tunuri financiare de milioane de dolari da, poporul – ajuns in postura de populatie – n-are nici o reactie. Ne atrag atentia oficialii straini asupra cancerului coruptiei, talpa tarii nu misca-n front. Este dat la iveala trecutul murdar al unor persoane publice, electoratul ridica din umeri.

Pornind de la banala constatare ca informatia inseamna putere, vom fi stiind raspunsul. In Romania friiele puterii sint tinute de fostii nomenclaturisti comunisti si de fostii ofiteri ai politiei politice. Acum 14 ani, au preluat puterea prin lovitura de stat si n-au de gind sa o piarda. Ceea ce ni s-a parut o perioada democrata – 1996 – 2000 – n-a fost decit un interval in care fostii si-au consolidat sistemul mafiot. Caci n-om fi atit de naivi sa credem ca Romania a fost guvernata vreo clipa de ciudata coalitie CDR-PD-UDMR.

Putine sint marile afaceri derulate in Romania in care sa nu fie amestecat vreun fost ofiter de securitate. S-au bagat in toate: petrol, metalurgie, constructii, import-export, presa, fotbal...

Este de ajuns sa arunci o privire in topul celor mai bogati 100 de romani, facut de Capital, pentru a identifica cel putin zece fosti securisti fruntasi pe ramura. Cum si-au facut averile fabuloase intr-un rastimp asa de scurt? Cum este posibil sa devii multi-milionar in dolari, in doar citiva ani, intr-o tara in tranzitie, altfel decit prin jaf?

Stim, de pilda, ca FNI – de pe urma caruia au ramas pagubiti peste 300 de mii de romani – a fost construit, alimentat si golit prin cotributia nemijlocita a unor ex-securisti si prin complicitatea interesata a unor politicieni. Uriasele scandaluri financiare Bancorex, Dacia Felix si Banca Internationala a Religiilor – de pe urma carora am ramas cu totii mai saraci – i-a numarat printre protagonisti si pe unii fosti oameni ai serviciilor secrete romane.

Structurile comunisto-securiste au “privatizat”, prin ei insisi, tot ce era manos, si-au cladit imperii financiare pe banii statului si au mentinut haosul cit a fost nevoie pentru a fura netulburati. Cei care nu provin din “structuri” si totusi se afla in tabara cistigatorilor tranzitiei sint simpli profitori conjuncturali. Oamenii politici scosi in fata – lideri de partide, membri ai guvernului, parlamentari – atunci cind nu sint ei insisi fosti, sint manipulati din interior ori se afla la cheremul unor fosti. Institutiile statului sint impanate cu insi care au activat in structurile informative. Ioan Talpes, Cico Dumitrescu si Dumitru Iliescu sint cei mai cunoscuti din administratia prezidentiala; iar Decebal Ilina, Ionel Blanculescu, Neculai Plaiasu sint citiva dintre cei care detin functii importante in guvernul Romaniei.

Estimp, discursul anticomunist si istoriile cu securisti au fost declarate – prin vocea unor lideri de opinie, desigur interesati – vetuste si neproductive. Ba chiar daunatoare armoniei sociale. Cica sa ne reconciliem, sa uitam trecutul si sa privim spre viitor. De acord. Dar reconcilierea intre victima si calau, posibila din perspectiva crestina, are sanse sa se realizeze numai dupa marturisirea completa si dupa o perioada de penitenta la care sa se supuna calaul. Adevarul potrivit caruia avem datoria crestina de a ierta, este valabil numai in plan personal. In plan social, este un sofism. Nu avem voie sa ne compromitem viitorul national printr-un act de clementa care le permite sa ramina in fruntea treburilor publice acelora care ne-au dus pe buza prapastiei. Fara o purificare morala, nu putem avea o societate sanatoasa.

Asadar, se impune o lege a lustratiei, care sa-i vizeze deopotriva pe fostii politruci comunisti si pe fostii membri ai politiei politice. Daca nu era schioapa, Legea Ticu ar fi slujit unei curatenii, fie si vremelnice, a vietii publice la noi. Asa, Legea Ticu este folosita pentru deconspirarea selectiva a unor fosti securisti. Nu prevede insa si indepartarea lor din functiile inalte pe care eventual le detin in stat.

Iata de ce avem nevoie de o lege a lustratiei, asa cum au adoptat cehii, care sa-i tina departe de demnitatile publice pe fostii securisti si fosti nomenclaturisti.

In lipsa unei legi a lustratiei s-a produs restauratia structurilor comuniste. Evident, un astfel de act normativ nu va fi adoptat intr-un Parlament cu majoritatea alcatuita din comunisti, securisti si clientii lor politici. Logic, primul pas pentru o purificare morala este sa-i maturam, prin vot, de la putere.

Apoi, va veni si legea lustratiei, si procesul comunismului...

Claudiu Tarziu