2% pentru Asociatia ROST


Publicaţie lunară editată de Asociaţia ROST



 


Cum ne puteţi ajuta | Numărul curent | Abonamente | Redacţia | Lămuriri | Contact | Arhiva

numarul 7, septembrie 2003


Pentru o lege a lustratiei


Nae Ionescu, profesorul unei noi elite

Ortodoxia lui Nae Ionescu

"Directiva Absolutului" si "Metafizica sacra"

Īntelesul  evanghelic al iubirii. O critica iubitoare a lui Nae Ionescu

Nae Ionescu in constiinta contemporanilor

Un trezitor de constiinte: profesorul Nae Ionescu


Cele patru duhuri ale politicianului

Scurta memorie a raului la romani

Obsesia securitatii politico-militare versus obsesia economica

Sondajele celor fara speranta

Statul-natiune, istoria si Noua Europa


Stiri diverse


Ba, comunistule!

Dreapta este trairea Traditiei in actualitate

Apel la unitatea noii drepte crestine


Părintele Gherasim Iscu pe frontul anticomunist


Cuviosul Siluan Athonitul si cunoasterea lui Dumnezeu

Calea spre Absolut

Crima si indumnezeire prin stiinta


De la Birobidjan la Republica Molotov


Cazul Paulescu sau cum este terfelita memoria unui mare savant roman


Cazul Oprita: APADOR-CH nu se pronunta decit dupa hotarirea definitiva


 
 
 

Statul-natiune, istoria si Noua Europa

 

Metamorfoza europeana a secolului XXI, accelerata de ambitia crearii unui superstat care sa fie rivalul de succes al celorlalti colosi mondiali, se va reflecta si īn īnsasi esenta organizarii nationale pe continent. Dupa cum afirma istoricii occidentali, a venit timpul sa putem depasi  limitele rigide impuse de ideologia nationalista a secolului al XIX-lea si sa ne dedicam īn exclusivitate unui viitor grandios īn care cetatenia europeana va face uitate orgoliile locale si va furniza o cooperare pacifica.

Daca occidentalii au rezolvat aceasta problema, ori sunt pe cale de a o rezolva, nu acelasi lucru se poate spune si despre Europa de Est. Pe līnga partide si publicatii nationaliste, pe linga mentalitati ancorate īn etnicitate, Estul ofera si o baza permanenta de auto-multiplicare a sentimentului national: manualele de Istorie. Scrise dupa modelele consacrate ale sfīrsitului de secol XIX si avīnd drept scop constientizarea identitatii nationale, manualele prezinta īn mod triumfalist un trecut glorios, presarat de o multitudine de razboaie cu vecinii, popularizeaza eternele tensiuni interetnice de la frontiera si construiesc īn mintea elevilor imagini depasite, īn care superioritatea se īntretaie cu ura, admiratia si desconsiderarea diverselor natiuni europene.

Din dorinta de a asigura o uniformitate continentala īn predarea Istoriei, o comisie educationala formata din specialisti U.E. a creat un set de modele care ar trebui sa ghideze programele din Est. Din nefericire, modelele acestea reflecta īn mod dureros diferentierele de civilizatie īntre un Vest prosper, integrat si solidar, īn care nationalismul a ajuns, cel mai adesea, o piesa de muzeu si un Est īnca prea convulsiv, cu o foarte actuala obsesie identitara, care, dupa secole de furtuni politice, nu doreste altceva decīt o reconstructie nationala care sa garanteze eliberarea de sub tutela diferitilor « Frati mai Mari ».

Noile modele īn predarea Istoriei, tiparite sub forma unor manuale ajutatoare, au fost create īn Germania si raspīndite, īncepīnd cu acest an,  īn toata zona Estica. Ele explica faptul ca exista o responsabilitate suprema a istoricilor de a dezvolta o imagine care sa prevaleze īn societate, o imagine aflata īn consonanta cu « moda » generala europeana sau cu spiritul veacului.

Plecīnd de la aceasta premisa, manualele de Istorie nationala nu ar mai trebui sa fie monumente īnchinate unui stat-natiune muribund, carti care stimuleaza nationalismul si fanatismul, ci sa reflecte relatiile multiseculare pasnice īntre etniile batrīnului continent. Scrierea si comunicarea Istoriei nu ar mai trebui facute īn spirit national, cu exagerarea gloriei locale si cu accentuarea razboaielor itra-europene, ci īntr-un spirit comunitar care sa ne permita sa depasim cea mai periculoasa si iluzorie inventie a modernitatii: inventia identitatilor.

Īn repetate rīnduri specialistii vestici atrag atentia ca « Trecutul e o tara straina », pe care trebuie sa-l privim detasat, iar statul-natiune sau statul teritorial ar fi o constructie nefireasca, urmare a unei ideologii depasite, o entitate creata īntīmplator, īn urma unei conjuncturi efemere. Simbolurile statului national sunt de fapt simboluri inventate de elite burgheze, care īncercau astfel sa-si oficializeze instrumente ideologice de dominatie asupra maselor, simboluri ale dementei autoritare, care nu se mai potrivesc cu deplina constiinta civica  a omului european de astazi.

Fiind invitati sa gīndim istoria Europei viitoare īn alti termeni decīt cei care au fost folositi la educatia noastra, suntem stimulati sa acordam īnca īncredere natiunilor dar sa facem o distinctie clara īntre acestea si statele artificial create īn urma exploziei ideologiei romantic-nationaliste a secolului al XIX-lea. Statul-natiune fiind un concept perimat, cade de la sine si ideea de granita, frontierele primind eticheta de linii artificiale, arbitrar trasate īn Evul Mediu sau īn Epoca Moderna, care nu coincid cu etnicitatea si care ascund mai mult un potential conflictual decīt unul de cooperare.

Este greu de presupus cum se vor metamorfoza generatiile viitoare care vor īnvata de pe asemenea manuale. Cert este ca noile elemente vor fi īntīmpinate, probabil, cu neīncredere sau chiar cu opozitie de catre generatiile actuale, fie ele si gresit īndoctrinate de curentul trecut al national-comunismului. Daca astazi suntem īnvatati ca trecutul national nu a fost altceva decīt o iluzie ideologica, ce ne īmpiedica sa ne īntrebam daca viitorul nu e o alta himera (comunitara) frumos ambalata astazi si servita cu delicatete, pentru noile scopuri ale unei noi ideologii, raspīndite de o cu totul alta elita care, īnsa,din nou, doreste sa īnrobeasca masele ?

Pentru natiunile vestice, a caror identitate este recreata de gloria unui trecut cu nuante universale si care se hraneste dintr-o cultura majora coplesitoare, nu se pune problema diluarii nationale, dar pentru noile generatii din Est, īnvatate sa absoarba cultura Hip-Hop si sa refuze Traditia, acest nou mod de a prezenta Istoria poate fi unul foarte bulversant. Constientizīnd ca loialitatea fata de staul-natiune nu mai īnseamna nimic, ignorīnd simbolurile nationale si echivalīnd tot trecutul cu dimeniunea politico-ideologica, riscam sa facem pasi hotarītori pe drumul involutiei de la natiune la simpla populatie estica. Chiar daca vom avea multumirea sa ne vedem parte a Marii Europe…

 

Mihai Florescu