Cum (nu) se pot combate bolile cu transmitere sexuală

Viitorul unei naţiuni depinde de noile generaţii, de felul în care ele se formează. Cu ceva vreme în urmă, copii fiind, ne ştiam protejaţi de părinţi şi de Dumnezeu. Şi creşteam cu reperele pe care familia şi credinţa ni le ofereau.

Astăzi, pruncii noştri au toate şansele să vină în contact (prin mass-media) cu principiile de viaţă ale societăţii bunăstării şi "bunelor stări" uşor de obţinut, dar tot mai imorale şi mai îndepărtate de valorile creştine ale unei vieţi sufleteşti şi trupeşti sănătoase, autentice, singura care poate oferi garanţia adevăratei împliniri a fiinţei. Ce-i de făcut?

Tineri voluntari, de vârstă identică sau apropiată de cea a elevilor, păşesc încrezători şi nestingheriţi pe coridoarele şcolilor noastre învăţându-ne copiii cum să se ferească de năbădăioşii viruşi care produc bolile cu transmitere sexuală, ori să elimine elegant, cu pilule aproape invizibile, sarcinile "nedorite", urmări previzibile datorită angajării lor într-o viaţă sexuală activă şi haotică la vârste atât de fragede, când simţul responsabilităţii faţă de propriile fapte este încă destul de firav. Lipsa unor programe sistematice de contracarare a unor asemenea proiecte – care promovează cu forţe tot mai sporite şi bani tot mai mulţi nu o educaţie sexuală normală, decentă şi cinstită, ci un libertinaj trupesc fără limite, bazat pe minciuni – uşurează răspândirea unor idei nocive în pături tot mai largi tineri şi contribuie decisiv la sporirea eficacităţii lor. Iar lipsa implicării părinţilor în deciziile educaţionale ale şcolii şi neinformarea lor asupra programelor de educaţie sexuală îi instalează şi pe ei, în mod automat, în rândul victimelor, alături de copiii lor a căror viaţă personală ajung aproape să nu o mai poată controla şi canaliza pe făgaşurile normalităţii.

În a treia săptămână a lunii octombrie, anul trecut, şcolile şi liceele sibiene (şi cu ele, probabil, şi cele din alte judeţe unde organizaţia de mai jos îşi promovează principiile şi produsele) au constituit câmpul de desfăşurare al unui program intitulat "VENERIX" al fundaţiei "Tineri Pentru Tineri", finanţat de "Fondul Naţiunilor Unite Pentru Populaţie" (UNFPA). Proiectul, întins pe parcursul unei săptămâni, a constat în lansarea unui joc pe calculator accesibil tuturor elevilor în timpul pauzelor, căci computerele au fost lăsate la îndemâna copiilor chiar pe coridoarele şcolilor. Elevul-jucător este comandantul "crucişătorului Venerix" care are misiunea de a distruge cele 11 entităţi ce parazitează "planeta Itesius", adică planeta Infecţiilor cu Transmitere Sexuală. Dacă în prezentarea datelor generale referitoare la navă, planetă, misiune, se foloseşte limbajul camuflat, specific al jocurilor pe calculator şi al literaturii de tip ştiinţifico-fantastic, în descrierea itesoizilor, adică a "infecţiilor" cu transmitere sexuală, se face apel la terminologia medicală şi la formulele de adresare caracteristice orelor de educaţie sexuală. Un tip de adevăr eludat sau atenuat este tocmai evitarea termenului "boli", ce prezintă o oarecare încărcătură emoţională, în favoarea mai impersonalului şi evident neutrului termen "infecţii". De o boală ne temem sau ne ruşinăm, dar o infecţie apare ca un simplu diagnostic desemnând o realitate ştiinţifică cel mult inconfortabilă, uşor de înlăturat prin tratamentul de rigoare. De fapt, nu toate bolile menţionate intră în categoria infecţiilor, ci unele sunt parazitoze, altele infecţii, altele boli contagioase, altele boli imunitare. Deci nu doar se evită crudul adevăr, ci se deformează şi informaţia ştiinţifică. Aşadar, elevului i se prezintă tipul "infecţiei", simptomele acesteia şi este sfătuit cum să se protejeze. I se spune: "Dacă partenerul/partenera ta nu are nici un simptom, trebuie să vă trataţi amândoi, altfel boala va reapărea!" Desigur, e de la sine înţeles că elevul(a) are partener(ă), ori e firesc să aibă. Problema nu stă în a evita sau nu contactele sexuale, ci în a se vindeca de eventuale neplăceri care i-ar împiedica să-şi continue viaţa sexuală, "altfel, boala va reapărea". Se vorbeşte cu acelaşi ton firesc şi dezinvolt despre perversiuni sexuale ce apar drept normale, ca varietăţi ale vieţii sexuale, autentificate prin ambalarea lor în limbajul medical, aseptic şi neutru (gonoreea "se poate transmite şi prin contact sexual oral, când apare durere şi iritaţie la nivelul gâtului, sau anal, când apar scurgeri şi iritaţii la nivelul anusului"). Scopul jocului nu este jocul în sine, ci informaţiile educative referitoare la paraziţii, bacteriile şi viruşii ce trebuie anihilaţi: păduchii laţi, scabia (râia), candida, trichomonas, gonoreea, chlamydia, negii genitali, herpesul genital, hepatita de tip B, sifilisul şi SIDA, adică inamicii care pot obstacola viaţa sexuală fericită a elevului! Misiunea declarată a întregii prezentări este ca, tânăr fiind, să citeşti atent şi să asimilezi informaţiile principale: există 11 "infecţii" cu transmitere sexuală, unele mai puţin grave, altele de gravitate medie, altele extrem de grave, pe care trebuie să le studiezi, să ştii să le identifici, să ceri armele necesare pentru protecţie şi "să transmiţi informaţiile utile pământenilor", adică altora ca tine, colegilor de generaţie şi nu numai. Coperta compact-discului transmite exact acest mesaj: "Nu uita în nici un moment că nu atacul este cheia succesului în această misiune. (…) Misiunea ta este să cercetezi şi să transmiţi informaţii utile…". Cu alte cuvinte, "învaţă tu care sunt bolile, căci va veni vremea să înveţi şi pe alţii cum să se ferească de ele."

Milioane de dolari pentru o educaţie periculoasă

Jucătorul nu poate înainta în cadrul jocului decât dacă răspunde corect la zeci de întrebări referitoare la agentul provocator al bolii, la simptome şi la metodele de protejare împotriva ei. Dintre metode, cel mai adesea se recomandă prezervativul, mai ales în cazul virusului HIV, trecându-se astfel sub tăcere faptul că majoritatea prezervativelor sunt ineficiente în protecţia împotriva temutei boli SIDA, întrucât în peretele lor există din fabricaţie pori şi microfisuri de minimum 5 microni, în vreme ce diametrul virusului HIV este de doar 0,1 microni¹. Iar de se întâmplă ca elevul să nu răspundă corect la o întrebare, aceasta revine pe ecran până când se obţine răspunsul corect. Mai mult, repetarea aceloraşi întrebări la fiecare nouă parcurgere a jocului asigură asimilarea fidelă a conţinutului educativ şi vizează stocarea informaţiei în memoria de lungă durată a jucătorului. Unele răspunsuri la întrebări oferă date statistice îngrijorătoare, care ar trebui să ne pună pe gânduri pe toţi cei ce suntem responsabili pentru soarta adolescenţilor şi a tinerilor noştri: preoţi, părinţi, profesori, fraţi etc. Din totalul cazurilor de îmbolnăviri cu boli transmisibile pe cale sexuală, cele mai multe se înregistrează în rândul adolescenţilor şi tinerilor cu vârste cuprinse între 15 şi 24 de ani, unde unul din zece a contractat deja o astfel de boală şi rămâne o vreme un posibil purtător şi transmiţător al bolii.

Materialul mai conţine şi câte o prezentare a fundaţiei "Tineri pentru tineri", principalul promotor al educaţiei sexuale imorale în rândul adolescenţilor din România, şi a "Fondului Naţiunilor Unite Pentru Populaţie" (UNFPA). Doar fundaţia "Tineri pentru tineri" a investit un milion de dolari în România ultimilor ani pentru propagarea metodelor contraceptive în rândul liceenilor şi pentru instruirea profesorilor şi a miilor de voluntari tineri ce-i iniţiază pe liceeni în tainele promiscuităţii sexuale (cf. www.tineripentrutineri.ro). Parte din cheltuielile lor sunt sprijinite de surse externe, UNFPA şi fatidica "Asociaţie a Statelor Unite pentru Dezvoltare Internaţională " (USAID) care, doar în programul pentru România (2000-2004) prevede cheltuirea a şase milioane de dolari pentru înfiinţarea şi sprijinirea cabinetelor de planificare a familiei şi a programelor de educaţie sexuală, toate puse sub denumirea amabil-îndulcită de "programe pentru sănătatea reproducerii"2. Chiar site-ul fundaţiei "Tineri pentru tineri" îi consolează pe cei vizaţi că e normal ca fiecare tânăr să contracteze vreuna din bolile cu transmitere sexuală, dar important este să ştie să se protejeze şi să se trateze pentru a putea întreţine o viaţă sexuală continuă şi satisfăcătoare.

Societatea civilă creştină trebuie să reacţioneze

Întrebarea este: Ce urmează după această abilă mişcare de banalizare a unor fapte grave, serioase, cu consecinţe de lungă durată în viaţa tinerilor, cum sunt încurajarea începerii vieţii sexuale de la vârste fragede (căci cum altfel s-ar explica neîngrădirea accesului la astfel de informaţii a elevilor din clasele gimnaziale), ruperea actului sexual de cadrul său firesc de manifestare care este numai căsătoria binecuvântată de Dumnezeu şi promovarea interesată a mijloacelor păcătoase ce duc la uciderea pruncilor nenăscuţi, la mutilarea fizică a femeilor, tinerelor şi adolescentelor, la ruina vieţii sentimentale normale, la destrămarea multor familii şi la pervertirea sufletească a unui întreg neam?

După "joaca nevinovată" a adolescenţilor cu viruşii îi vom vedea oare pe cei mai mici copii ai noştri uitându-se captivaţi la un desen animat în care pilulele anticoncepţionale sunt bombonele dulci, micuţe şi colorate pe care trebuie să le ia, în joacă, la ore fixe, ca să scape de durerea de burtică?

Pentru ca îngrijorările din întrebările anterioare să rămână simple îngrijorări, fără acoperire în realitate, şi pentru ca eforturile de combatere a bolilor cu transmitere sexuală să devină cu adevărat eficiente este nevoie de acţiuni sistematice, la scară naţională, în proiectarea şi realizarea cărora să se implice în primul rând bisericile, secondate de asociaţiile creştine care activează în domeniul social, medical, educaţional şi bioetic. Iniţierea unor programe ce vizează profilaxia bolilor cu transmitere sexuală (BTS) este lăudabilă, însă educarea medical-igienică a societăţii cu privire la sexualitatea umană nu are nici o şansă de izbândă dacă nu este fundamentată şi eficientizată printr-o consistentă educaţie morală creştină. Astfel, nu condamnăm intenţia declarată a fundaţiei "Tineri pentru tineri" de a combate cele 11 boli incluse în programul său, ci modalităţile folosite de ea spre atingerea scopului ce se vor vădi nu doar ineficiente, ci şi periculoase.

Sexualitatea priveşte omul în integralitatea sa, suflet şi trup, iar singurul cadrul firesc unde îşi poate împlini rolurile (de manifestare şi în trup a unităţii spirituale a două suflete şi de procreere) îl constituie căsătoria. Doar cuplul căsătorit poate gestiona cu responsabilitate urmările angajării în relaţia sexuală: evitarea îmbolnăvirilor cu boli transmisibile sexual prin respectarea cu deplină răspundere a fidelitatăţii conjugale şi apoi naşterea, creşterea şi educarea copiilor în cadrul legitim, sănătos şi afectuos al căminului conjugal. Promovat cu atâta energie şi asiduitate de programele organizaţiilor menţionate mai sus, prezervativul este prezentat aproape drept un mjloc miraculos de protecţie împotriva "sarcinilor nedorite", a BTS şi mai ales a fatalei SIDA. Întrucât ştiinţa a dovedit experimental că atât virusul HIV cât şi spermatozoidul pot trece cu uşurinţă prin porii din peretele prezervativelor din cauciuc 3, programele respective susţin o educaţie bazată pe ascunderea unor adevăruri ce încurajează, în ultimă instanţă, desfrâul. Astfel, proiectele ce favorizează comportamentele imorale prezintă minciuna drept adevăr, răul drept bine şi viciul drept virtute. Tinerii iluzionaţi că prezervativul şi diafragma oferă protecţie împotriva sarcinilor şi a BTS tind să se angajeze în mai multe relaţii intime, favorizând astfel tocmai transmiterea BTS şi sporind numărul de "sarcini nedorite" ce vor fi eliminate rapid prin avort. Sexul liber de responsabilităţi aduce cu sine inevitabil relaţii umane denaturate, unde fiecare dintre parteneri îşi caută propria satisfacţie, ignorând sau minimalizând respectul şi iubirea adevărată, curată, responsabilă şi fidelă faţă de celălalt şi faţă de rodul ei, copilul. Viaţa sexuală libertină şi "liberă" de urmări prin "sexul protejat", întreţinută înaintea şi în afara căsătoriei binecuvântate de Dumnezeu, nu uneşte decât trupurile, nu şi sufletele, mutilând astfel unitatea fiinţei umane. De aceea, numai abstinenţa până la căsătorie şi fidelitatea conjugală a soţilor fac posibile combaterea eficientă a bolilor cu transmitere sexuală şi asumarea cu dragoste şi responsabilitate a sexualităţii umane prin care omul devine colaboratorul lui Dumnezeu în crearea unor noi fiinţe umane menite unei vieţi fericite, nu coşurilor de gunoi din cabinetele ginecologice.

Prof. Maria BLAGA

Cumpăraţi revista "Rost" de la chioşcurile Rodipet!