Cît se fură în România?

Că la noi se fură pe rupte eu un truism, caracteristic românilor ca şi lipsa de punctualitate. V-aţi întrebat însă cît se fură, de pildă, într-o singură zi, în România? Analistul economic Ilie Şerbănescu, fost ministru al Reformei, apreciază că 10 – 12 milioane de euro zilnic. Analistul politic Dorel Şandor crede că e vorba de vreo 20 de milioane de euro pe zi. Numai din fonduri publice.

Un calcul sumar ne arată că, la o medie de 15 milioane de euro pe zi, în România se fură anual 5, 475 de miliarde de euro. Adică o sumă mai mare de patru ori decît bugetul sănătăţii şi de şase ori decît bugetul învăţămîntului!

Fraţilor, sîntem putrezi de bogaţi, dar murim de foame! Pentru că banii noştri sînt îngropaţi în palatele, limuzinele luxoase şi plăcerile exotice ale unui grup de privilegiaţi. Spuneţi-le cum vreţi: baroni, clienţi politici sau ticăloşi pur şi simplu. O oligarhie care transcede partidele şi care nu oboseşte să mulgă bugetul ţării şi fondurile europene.

Ăstimp, în spitale nu există nici măcar feşe şi spirt, profesorii îşi strigă disperarea pe străzi, ţăranii încă mai ară cu plugul de lemn tras de boi… Iar guvernul ridică din umeri, zicînd că nu sînt fonduri!

Cît despre banii europeni, presa a dezvăluit că, prin licitaţii trucate şi diverse "inginerii financiare", fondurile SAPARD, de exemplu, au ajuns în proporţie de 90 la sută la oamenii PSD. Din pricina corupţiei, europenii au anulat finanţarea – atenţie, nerambursabilă! – a unui număr de proiecte. Sute de mii de oameni au rămas fără drumuri, poduri şi apă curentă.
Acest comportament lacom şi iresponsabil se naşte dintr-o mentalitate pe care românii şi-au însuşit-o în comunism. Acum, ca şi atunci, cine fură mai mult este ăl mai deştept. Paradoxal, românului simplu i se strepezesc dinţii de înjurături cînd află că au furat cei de la putere, dar la urmă admite că ar face la fel, dacă ar putea. Umblă vorba prin prostime: ce deştept băiat este Iacobov că a golit buzunarul statului de 175 de milioane de euro şi nimeni nu-i face nimic. Pentru că, la noi, mai este un truism: cu cît furi mai mult, cu atît rişti mai puţin să fii pedepsit.

A fi cinstit a ajuns sinonim cu a fi prost.

Justificat de o asemenea mentalitate, furtul a devenit un sport naţional. Păcăleala, un mod de viaţă. De la pieţarul, care te înşeală la cîntar, pînă la politicianul, care privatizează fraudulos, majoritatea românilor sînt într-o goană nebună pentru cîştiguri necinstite.

Iacătă dar unul dintre motivele foarte serioase pentru care nu facem parte încă din lumea civilizată. Şi nu mă refer numaidecît la U.E., ci la prezenţa în acel "club" al statelor care contează. Pînă cînd ne vom cîştiga dreptul de a fi respectaţi şi ascultaţi, să nu ne mai indignăm că occidentalii strîmbă din nas la auzul numelui de român.

Un preot ortodox spunea, într-o emisiune tv, că în prima clipă după ce a ajuns în Anglia, unde şi-a făcut studiile pentru doctorat, un coleg l-a prevenit: "Aici poţi trăi foarte bine dacă nu furi, nu minţi şi nu întîrzii". Ar fi bine să ţinem seama de acest sfat cu toţii.

Claudiu TÂRZIU

PS: Fără îndoială, vor fi destui care mă vor acuza de "lipsă de patriotism" pentru acest comentariu. Lor le spun că adevărata dragoste de ţară este responsabilă şi critică, nu oarbă sau mincinoasă.

Cumpăraţi revista "Rost" de la chioşcurile Rodipet!